STENOZA MITRALA
Definitie este o modificare
patologica a orificiului mitral, produsa de sudarea valvelor cu stramtarea
orificiului, impiedicand scurgerea sangelui din atriu in ventriculul stang in
timpul diastolei.
Prima consecinta a stramtarii orificiului mitral consta in scaderea debitului
ventriculului stang. Pentru o perioada de timp, prin interventia unor
mecanisme compensatoare - dilatatie si crestere a presiunii diastolice in
atriul stang - debitul ventriculului stang se mentine normal.
Cu timpul, fenomenele compensatoare sunt depasite, debitul cardiac scade si
sangele stagneaza deasupra obstacolului in atriul stang si in circulatia
pulmonara, ceea ce impune inimii drepte un efort suplimentar, din care cauza se
hipertrofiaza, iar mai tarziu se decompenseaza. Cat timp debitul ventriculului
stang ramane normal. stenoza mitrala este compensata si nu apar complicatii.
Cand apar staza si hipertensiunea pulmonara, survin semne pulmonare, iar in
ultima perioada, cand inima dreapta cedeaza, apar semnele insuficientei
cardiace drepte. Manifestarile clinice devin evidente cand suprafata
orificiului mitral, care normal masoara 4-6 cm2, scade sub 2 cm2.
Etiologie: boala este mai frecventa la femei, cauza principala
fiind endocardita reumatismala. Originea congenitala este exceptionala.
Anatomia patologica arata
sudarea celor doua valvule mitrale, micsorarea ventriculului stang, dilatarea
atriului stang, hipertrofia inimii drepte si leziuni pulmonare datorate stazei
si hipertensiunii.
Simptomatologia depinde de stadiul clinic.
In primul
stadiu - asimptomatic, subiectiv - nu apar decat semne fizice.
La examenul clinic se constata, la palpare, freamat catar, iar la auscultarea
cordului, o uruitura diastolica, fenomen datorat trecerii sangelui in diastola
prin orificiul mitral micsorat: de asemenea, accentuarea primului zgomot la
varf si a celui de-al doilea la orificiul pulmonar. Pulsul este mic, iar
tensiunea arteriala scazuta, datorita debitului cardiac redus. Examenul
radiologi evidentiaza o inima de configuratie mitrala (cord ridicat), cu
arcul inferior stang micsorat, cel mijlociu bombat si semne de marire a inimii
drepte, EKG arata modificarea undei P, largita si uneori bifida.
In stadiul II, de
hipertensiune pulmonara apar numeroase semne care atrag atentia bolnavului
asupra suferintei sale: dispnee de efort, uneori ortopnee si chiar edem
pulmonar acut, puseuri bronsitice cu tuse seaca sau cu expectoratie redusa,
hemoptizii mici si repetate, usoara cianoza a fetei, palpitatii frecvente si
precoce, uneori dureri precordiale si tulburari de ritm (in special fibrilatie
atriala). Bolnavul este astenic.
In stadiul III, de
insuficienta cardiaca dreapta, dispar de obicei tulburarile din stadiul
precedent, care traduc staza pulmonara, aparand semnele insuficientei cardiace
drepte: edeme periferice, hempatomegalie, ascita. Pot surveni tromboze intracardiace
(in special in atriul stang dilatat) si embolii in arterele periferice,
cerebrale, renale si splenice etc.
Complicatiile sunt numeroase si
apar de obicei in stadiul al doilea si al treilea: recrudescenta a infectiei
reumatice, endocardita lenta, insuficienta cardiaca, tulburari de ritm,
infarcte pulmonare, accidente tromboembolice etc.
Evolutia este lenta si
progresiva. Evolutia si prognosticul depind de aparitia complicatiilor, in
primul rand de frecventa recidivelor reumatismale si de starea miocardului, dar
si de asocierea cu alte boli valvulare, de gradul stenozei, de modul de viata
al bolnavului. Uneori stenoza ramane usoara si stationara, incat bolnavii pot duce
o viata aproape normala.
Tratamentul este in
primul rand profilatic, urmarind prevenirea recidivelor reumatismale, a
endocarditei lente si a insuficientei cardiace, prin evitarea eforturilor,
dieta hiposodata, Tratamentul infectiilor streptococice, o profilaxie de
lunga durata cu penicilina. in stadiul de stenoza compensata se administreaza
uneori calmante si se recomanda un regim de crutare. in aceste
cazuri, sarcinile sunt adesea posibile, fara incidente. Cand apare
hipertensiunea pulmonara, in special hemoptiziile, emboliile, edemul pulmonar
si tulburarile de ritm, se recomanda interventia chirurgicala (cornisurotomie).
Contraindicatele comisurotomiei sunt: insuficienta cardiaca, endocardita lenta,
infectia reumatica activa. Tulburarile de ritm se trateaza cu digitala
saii chinidina, emboliile cu anticoagulante, iar insuficienta cardiaca,
cu repaus, dieta hiposodata si digitala.
O alta interventie chirurgicala, se face pe cord deschis, cu inlocuirea
valvelor mitrale cu o proteza Starr-Edwards. Este superioara precedentelor si
este indicata in stenoza mitrala si insuficienta mitrala si in caz de
restenozare dupa comisurotomie.