Actiunea manevrelor de masaj cuprinse in aceasta categorie, se bazeaza pe influenta reflexa, de la distanta a acestora, prin aplicarea pe zone de proiectie dureroase, tegumentare sau periostale. Aplicatiile privesc atat terapia afectiunilor aparatului locomotor cat si celor viscerale. In aceasta grupa sunt incluse:

masajul periostal;

masajul pe zone reflexogene Head;

presopunctura.

Masajul periostal - autorii germani Wolger si Krauss descriu urmatoarea tehnica: executarea unor presiuni puternice cu policele sau cu mediusul in punctele situate pe periost acolo unde tesutul moale este superficial. Alegerea punctelor de presiune se face in functie de sensibilitatea la apasare. Aceasta presiune, insotita de frictiuni circulare se executa 2-3 minute pe fiecare punct, manevra ce se poate repeta de 2-3 ori, mutandu-se apoi pe alt punct dureros la palpare.

Efectele se remarca dupa 3-4 sedinte, acestea constand in combaterea fenomenelor congestive, a contracturii musculare si a durerii, prin aplicarea manevrei pe zona de proiectie periostala invecinata zonei afectata.

Metoda prezinta dezavantajul ca este dureroasa pe parcursul aplicarii presiunii.

Se recomanda in recuperarea sechelelor posttraumatice ale aparatului locomotor (ligamente, muschi).

Masajul pe zone reflexogene Head se bazeaza pe faptul ca un anumit segment medular inerveaza prin fibre nervoase vegetative o arie viscerala si prin fibre nervoase somatice un dermatom (o suprafata delimitata a tegumentelor).

In cazul unui viscer afectat, impulsurile plecate de la acest nivel sunt proiectate de centrii superiori talamici pe zone somatice de la tegumente (MacKenzie si Head). Astfel se explica senzatiile de hiperestezie sau durere proiectate pe tegumentele abdomenului, pe directia viscerului subiacent, sau pe zone tegumentare situate la distanta, in cazul afectiunilor organelor din cavitatea abdominala.

Pentru masajul (reflex) diverselor organe abdominale, zonele reflexogene sunt:

epigastru pentru stomac;

flancul drept abdominal pentru colonul ascendent;

flancul stang abdominal pentru colonul descendent;

fosa iliaca stanga pentru colonul sigmoid;

zona ombilicala pentru intestinul subtire;

hipogastrul pentru vezica urinara;

hipocondrul drept pentru ficat, vezica biliara;

Eseu: Determinarea gradului de rancezire a grasimii din carne si preparate din carne prin metoda kreis Eseu: Conceptul de securitate alimentara la nivel european - descoperirea principiilor regulamentului

hipocondrul stang pentru splina.

Masajul reflex al acestor zone se efectueaza din decubit dorsal, cu genunchii in flexie si usor departati si consta in neteziri ale regiunii abdominale in intregime, apoi netezirile se aplica in special pe zona in care este localizata afectiunea (disfunctia). Aceste manevre aplicate pe diferite zone ale abdomenului normalizeaza functiile motorii si secretorii ale aparatului digestiv, absorbtia si pe cele de evacuare ale cailor biliare si intestinale. Indicatia este pentru dischineziile biliare, tulburarile de mobilitate gastrica, constipatiile atone si ptoze ale viscerelor.

Masajul zonelor reflexe initiat de Dicke are la baza excitatiile produse in piele prin masaj, care la randul lor, pe cale reflexa determina reactii in organele situate la departare de locul  masat. Tesutul conjunctiv al pielii constituie punctul de plecare, transmiterea informatiilor spre analizatorii centrali facandu-se prin intermediul sinapselor.

Masand tesutul conjunctiv se obtine un efect reflex in teritoriul si organele care corespund partii din derma masata. Teritoriile tesutului conjunctiv ale dermei nu sunt strict delimitate, efectele iradiind in zonele invecinate si chiar la departare (ex. zona inimii si zona stomacului ajung pana la D9-D10 desi au zona de maxim efect situata la D1-D2 pentru inima si D5 pentru stomac).

Cateva exemple de zone reflexe ale tesutului conjunctiv pentru diferite organe:

pleura - plamani, D3-D10;

rinichi - uretra, D9-D2, L1-L2;

organe sexuale, D10-L1;

duoden, D6-D10;

apendice si colon ascendent, D9-D12;

inima, D1-D2;

stomac, D5-D9;

pancreas, D7-D9;

ficat, D9-D10;

colon descendent, D9-D1.

Inainte de a se efectua masajul se face un control minutios al zonei ce urmeaza a fi tratata, prin palpare. Astfel se pun in evidenta zonele cu contractura marita, hipotonicitatea, zonele de umflatura si santurile, aspectul si consistenta tesuturilor. Palparea se executa cuprinzand suprafetele interesate cu pulpa policelui si indexului.

Masajul de acest tip, initiat de Dicke, se incepe intotdeauna in regiunea sacrata (constructia de baza). In cazul in care tesutul interesat se gaseste in regiunea constructiei de baza, se maseaza in sus si in jos fata de aceasta, pana se atinge pragul de reactie, raspunsul. La acest prag se ajunge repetand de trei ori masajul regiunii si de doua ori pe cel al constructiei de baza. Dicke intercaleza in acest masaj al spatelui si cateva manevre "echilibratoare", pe partea anterioara a toracelui. Dupa procedura de baza care determina o ameliorare, relaxare si o reactie generala buna, se maseaza numai zona afectata.

Masajul zonelor reflexe duce la ameliorari importante si chiar la vindecare.