Tubii seminiferi. Celula Sertoli: descriere, rol

Tubii seminiferi. Celula Sertoli: descriere, rol

Sunt celule inalte, asezate pe un strat continuu pe MB iar polul apical ajunge pana in lumen. Faldurile laterale patrund intre celulele liniei germinative. Prin urmare este greu de urmarit conturul unei celule Sertoli.

Intre doua celule Sertoli vecine se stabilesc jonctiuni nepermeabile care vor determina doua compartimente in care se gasesc celule germinative:

compartimentul bazal (in care exista doar spermatogonii)

compartimentul adluminal - spre lumen, in care se afla restul celulelor liniei seminale.

Rolul celulelor Sertoli este de a constitui bariera sange-testicul. Aceasta bariera este necesara pentru a proteja celulele haploide de sistemul imun intrucat aceste celule prezinta pe suprafata alte antigene decat cele proprii organismului respectiv si ar putea fi distruse de componentele sistemului imun.

Aspectul celulelor la MO:

nucleul este in treimea bazala a celulei, are forma ovalara, triunghiulara sau neregulata si este eucromatic, cu nucleol evident.

citoplasma este abundenta, acidofila, cateodata usor vacuolara.

Aspectul la ME:

in jurul nucleolului se vad doua mase de heterocromatina.

citoplasma contine REN si RER bine dezvoltat, mitocondrii numeroase, alungite. Exista incluziuni lipidice, multi lizozomi, pigment de imbatranire - de lipofuscina. Mai exista niste formatiunicristaloide, corpii Charcot-Bottcher. La polul apical, citoscheletul este bine dezvoltat si se vad multe mmicrofilamente de actina si miozina.

La polul apical, exista jonctiuni intre celulele Sertoli si spermatide care tin strans legate spermatidele de celulele Sertoli pana cand se diferentiaza in spermatozoizi imaturi. Cand diferentierea s-a terminat, jonctiunea se desface si, prin miscarile polului apical (format din microfilamente de actina si de miozina) spermatozoizii sunt eliminati in lumen. Dar corpii Reynolds (excesul de citoplasma al spermatidei ) raman legati de celula Sertoli si vor fi fagocitati.

Profesorul V. Szent Györgyi descrie perfect acest procedeu in con-ferinta sa despre "Principiile oxidarii biologice": "Orice ar face o ce-lula, ea trebuie sa plateasca, iar moneda curenta a sistemelor vii, cu care celula trebuie sa plateasca este energia. Daca nu exista energie libera, nu exista viata. Mica si ultima sursa a acestei energii este radia-tia solara. Aceasta insa nu poate fi folosita ca atare pentru a mentine viata, deoarece, in acest caz, viata ar disparea noaptea. Iata de ce ener-gia razelor solare este inmagazinata in niste pachete mici de catre clo-roplastele plantelor care contin clorofila. Daca celula are nevoie de energie, nu intrebuinteaza radiatia solara, ci desface repede aceste pa-chete de energie numite "molecule alimentare".

Cele doua reactii fundamentale ale vietii sunt: (1) confectionarea acestor pachete si (2) deschiderea acestor pachete:

Energie + nCO₂ + nH₂O = nO₂ +C_nH₂nOn (1)

nO₂ +C_nH₂nOn = Energie + nCO₂ + nH₂O (2),

(unde n indica un numar oare-care de ioni).

Reactia (2) este inversul reactiei (1). Prima dintre aceste doua reac-tii nu este realizata decat de celulele plantelor care contin clorofila, in timp ce reactia (2) este realizata de toate celulele, fie ca sunt ale plantei, ale animalului care mananca planta (erbivor) sau ale animalului care mananca animalul care mananca planta (carnivor).

Este clar ca energia este insasi viata si ca pentru om, regnul animal si cel vegetal sunt sursa de viata si energie. Trebuie sa ne amintim ca animalul mananca vegetale sau animale care se hranesc cu vegetale. Omul insa nu poate manca toate vegetalele care acopera pamantul. Une-le dintre ele sunt benefice, furnizand hrana si energie, altele sunt indi-geste sau chiar otravitoare. Unele au actiune stimulatoare, altele efect calmant. Omul, al carui corp este alcatuit din elementele minerale ale pamantului, trebuie sa-si extraga hrana - viata si energia lui - din ace-leasi elemente transformate de apa si de soare in plante.

Vegetalele se clasifica in fainoase, nefainoase, cu frunze, cu cloro-fila, dulci, acre, semisolide sau semilichide. Unele cresc deasupra solu-lui, altele dedesubt. Ele pot alcatui orice parte a plantei: bulb, tubercul, radacina, tulpina, samanta, frunza, fruct sau floare. Unele sunt grase, al-tele nu. Toate contin vitamine intr-o forma mai mult sau mai putin con-centrata.

Legumele fainoase cuprind semintele, radacinile, tuberculii; cele nefainoase - vegetalele cu frunze si tulpina. Plantele cu clorofila au o culoare verde, caracteristica, si prezinta, in general, frunze. Legumele dulci, cartofii dulci, morcovii contin zahar in diverse forme. Gustul ca-racteristic este datorat prezentei unor acizi - malic, citric, oxalic etc. Clasificarea in semilichide si semisolide este in functie de continutul lor in apa. Grasimile si uleiurile se afla in seminte si fructe sau, intr-o canti-tate mai mica, in frunze si tulpini. Anumite vegetale sunt foarte bogate in vitamine, in timp ce altele nu contin nici una care sa fie folositoare omului.

Cand Hipocrate si-a formulat maxima: Rolu celulelor Sertoli: