Defectele de vedere - miopia, hipermetropia, strabismul

Defectele de vedere  

" Ochii sunt fereastra sufletului "

MIOPIA

GENERALITATI

Miopia sau tulburarile vederii de departe afecteaza o proportie semnificativa a populatiei, dar aceasta afectiune oftalmologica este usor corectata prin tratament optic (ochelari de vedere, lentile de contact) sau chirurgical.
Persoanele cu miopie sau tulburari ale vederii de departe prezinta dificultate in vederea obiectelor situate la distanta, dar vad bine obiectele din imediata apropiere.

CAUZE

Pacientii cu miopie prezinta o tulburare de refractie. In cazul acestor persoane globul ocular prezinta axul antero-posterior prea lung sau corneea are curbura prea accentuata, astfel ca lumina care patrunde in ochi nu este focalizata corect. Imaginile sunt focalizate in fata retinei, portiune a ochiului usor sensibila la lumina, cauzand o vedere neclara.Miopia are caracter familial si de obicei debuteaza in copilarie. In mod normal afectiunea stagneaza, dar se poate si agrava pe masura ce se inainteaza in varsta.

 SIMPTOME

Persoanele cu miopie adesea prezinta cefalee, deplasari ale globilor oculari, strabism sau oboseala in timpul sofatului, efectuarii de activitati sportive sau a privirii la distanta.

Tratamentul optic (prescrierea de lentile divergente sau lentilele de contact) sau procedeele chirurgicale refractive pot corecta miopia.Persoanelor cu miopie li se prescrie corectie prin utilizarea de lentile cu indice de refractie cu numar negativ, ca de exemplu - 3. Cu cat este mai mare numarul, cu atat mai puternice vor fi lentilele.Corectia cu lentile divergente ajuta ochiul sa focalizeze lumina la nivelul retinei, clarificand vederea.
Interventiile chirurgicale refractive pot diminua sau chiar elimina dependenta de ochelarii de vedere sau de lentilele de contact.  Cele mai frecvente procedee chirurgicale  realizate pentru a trata miopia cuprind:

- keratectomia fotorefractiva - laser-ul este utilizat pentru a indeparta un strat al tesutului cornean care acopera corneea si permite razelor de lumina sa focalizeze mai aproape sau chiar la nivelul retinei
- LASIK (procedeu chirurgical care utilizeaza laserul pentru corectia curburii corneei) - cu ajutorul laser-ului se taie un lambou la suprafata corneei, laserul indepartand o portiune de tesut corneean, apoi lamboul este repus la loc.Acest procedeu chirurgical este folosit in mod frecvent pentru a corecta miopia
- inelele corneene din plastic, denumite Intacs sunt inserate in ochi pentru a modifica curbura corneei. Avantajul inelelor este reprezentat de faptul ca pot fi mentinute in ochi permanent, pot fi indepartate in cazul aparitiei unei afectiuni sau sa fie ajustate daca se recomanda modificari.

Referat: 5 motive sa bei cat mai multa limonada Referat: Procesarea fructelor si legumelor

HIPERMETROPIA

 GENERALITATI

Hipermetropia reprezinta o afectiune care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul. Desi defectele ce cauzeaza aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de exemplu aplatizarea corneei sau glob ocular scurt), lungirea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere.
Pe masura ce se inainteaza in varsta ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a formei lentilelor oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa varsta de 40 de ani, cand ochii pierd capacitatea de acomodare. Tulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de presbitie, determina ca hipermetropia sa devina aparenta.

Hipermetropia apare inca din copilarie, dar cresterea globului ocular si alungirea lui corecteaza afectiunea. Daca hipermetropia nu se corecteaza pana la varsta de 9 ani, atunci cand ochiul se opreste din dezvoltare, vederea se poate totusi pastra nemodificata prin acomodare.
Copii a caror hipermetropie nu se corecteaza prin acomodare, pot necesita ochelari sau lentile de contact. La adulti se indica chirurgie care sa modifice forma corneei sau sa inlocuiasca cristalinul.
Hipermetropia poate trece neobservata pana la varsta de 40 de ani, dar dupa aceasta varsta muschii care controleaza contractia cristalinului devin mai putin eficienti. Scaderea flexibilitatii cristalinului va scadea abilitatea de focalizare. Rigidizarea cristalinului se numeste presbiopie.
Pe masura ce hipermetropia avanseaza, atat vederea la distanta cat si cea la apropiere sunt afectate si vor necesita corectare.
Ochelerii si lentilele de contact vor corecta tulburarile de vedere, dar nu influenteaza progresia bolii. Simptomele hipermetropiei se accentueaza cu varsta.
Hipermetropia creste riscul aparitiei de strabism sau ambliopie (unul dintre ochi nu este folosit si zona corticala sufera o involutie).

 CAUZE

Hipermetropia apare atunci cand razele luminoase ce patrund in ochi se focalizeaza in spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se focalizeze pe retina). Aceasta afectiune este cauzata de un glob ocular cu diametru antero-posterior mic, o cornee ce are curbura mica sau cristalinul este impins spre posterior in interiorul ochiului.
Hipermetropia este de obicei congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie au riscul mai mare de a dezvolta la randul lor afectiunea.

SIMPTOME

- vedere incetosata, in special in timpul noptii
- cefalee frecventa (durere de cap)
- durere si tensiune oculara
- dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori

STRABISMUL

 GENERALITATI

Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie. Uneori strabismul este numit si 'ochi-incrucisati', 'privire crucisa'. In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

 CAUZE

Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute, desi se pare ca acesta se intalneste mai frecvent in unele familii. Uneori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca de exemplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare a ochiului, care antreneaza o stanjenire a vederii de aproape).
La adulti strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves (boala autoimuna a glandei tiroide care determina hipertiroidie), accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase.

DALTONISMUL

Daltonismul este o afectiune in care oamenii au dificultati de a identifica culorile. Persoanele care sufera de acesta boala nu pot diferentia nuante ale culorilor iar in forme severe nu pot identifica nici o culoare.
Prima persoana care a descris daltonismul este chimistul si fizicianul englez John Dalton (1766-1844). Dalton este celebru pentru ca este primul om de stiinta modern care a dezvoltat teoria atomica. Totusi, el a fost interesat si de multe alte aspecte. De exemplu, a fost interesat de meteorologie si a tinut o evidenta zilnica a fenomenelor meteorologice timp de 57 ani.

Inregistrarile sale, publicate sub titlul de Meteorological Observations and Essays sunt printre cele mai complete din istorie. Primul articol stiintific pe care l-a scris Dalton este despre daltonism. Probabil era interesat de acest subiect avand in vedere ca atat el cat si fratele sau sufereau de aceasta afectiune. In onoarea cercetarilor sale, boala se numeste daltonism.
Vederea normala presupune existenta pe retina a unor celule denumite celule cu conuri. Acestea sunt de trei feluri: albastre, verzi si rosii care permit identificarea unui spectru larg de culori. Uneori celulele cu conuri nu functioneaza normal. Cand se intampla acest lucru, persoana respectiva nu poate identifica culorile.
Cele trei tipuri de daltonism sunt:
-daltonismul rosu-verde care este cea mai comuna forma de daltonism. Aceasta boala afecteaza 8% dintre barbati si 0,5% dintre femei. Pacientii deosebesc rosu de verde daca cele doua culori se afla una langa alta, dar nu pot identifica cele doua culori daca ele sunt separate.

-daltonismul albastru este o afectiune rara. Pacientii care sufera de aceasta afectiune nu pot distinge culorile galben sau albastru. Ambele culori sunt vazute ca alb sau gri. Boala apare cu aceeasi frecventa la barbati si la femei si uneori este insotita de alte afectiuni cum ar fi cele hepatices au diabet zaharat.
-daltonismul total, denumit si acromatopsie reprezinta lipsa identificarii oricarei culori. Aceasta forma este cea mai rara. Pacientii care sufera de aceasta afectiune vad totul alb, negru sau in unele nuante de gri. Aceasta boala afecteaza o persoana la 33.000 in Statele Unite si este ereditara