Defectele de vedere
"
Ochii sunt fereastra sufletului "
MIOPIA
GENERALITATI
Miopia sau tulburarile
vederii de departe afecteaza o proportie semnificativa a populatiei, dar
aceasta afectiune
oftalmologica este usor corectata prin tratament
optic (ochelari
de vedere, lentile de contact) sau chirurgical.
Persoanele cu miopie
sau tulburari ale vederii de departe prezinta dificultate in vederea
obiectelor situate la distanta, dar vad bine obiectele din imediata apropiere.
CAUZE
Pacientii cu miopie
prezinta o tulburare de refractie. In cazul acestor persoane globul ocular
prezinta axul antero-posterior prea lung sau corneea are curbura prea
accentuata, astfel ca lumina care patrunde in ochi
nu este focalizata corect. Imaginile sunt focalizate in fata
retinei, portiune a ochiului usor sensibila la lumina, cauzand o vedere
neclara.Miopia are caracter
familial si de obicei debuteaza in copilarie. In mod normal afectiunea
stagneaza, dar se poate si agrava pe masura ce se inainteaza in varsta.
SIMPTOME
Persoanele cu miopie
adesea prezinta cefalee,
deplasari ale globilor oculari, strabism
sau oboseala
in timpul sofatului, efectuarii de activitati sportive sau a privirii la
distanta.
Tratamentul optic (prescrierea de lentile divergente sau lentilele de
contact) sau procedeele chirurgicale refractive pot corecta miopia.Persoanelor
cu miopie
li se prescrie corectie prin utilizarea de lentile cu indice de refractie cu
numar negativ, ca de exemplu - 3. Cu cat este mai mare numarul, cu atat mai
puternice vor fi lentilele.Corectia cu lentile divergente ajuta ochiul sa
focalizeze lumina la nivelul retinei, clarificand vederea.
Interventiile chirurgicale refractive
pot diminua sau chiar elimina dependenta
de ochelarii de vedere sau de lentilele de contact. Cele mai frecvente
procedee chirurgicale realizate pentru a trata miopia cuprind:
- keratectomia fotorefractiva - laser-ul
este utilizat pentru a indeparta un strat al tesutului cornean care acopera
corneea si permite razelor de lumina sa focalizeze mai aproape sau chiar la
nivelul retinei
- LASIK (procedeu chirurgical care utilizeaza laserul pentru corectia curburii
corneei) - cu ajutorul laser-ului se taie un lambou
la suprafata corneei, laserul indepartand o portiune de tesut
corneean, apoi lamboul este repus la loc.Acest procedeu chirurgical este
folosit in mod frecvent pentru a corecta miopia
- inelele corneene din plastic, denumite Intacs sunt inserate in ochi
pentru a modifica curbura corneei. Avantajul inelelor este reprezentat de
faptul ca pot fi mentinute in ochi permanent, pot fi indepartate in cazul
aparitiei unei afectiuni sau sa fie ajustate daca se recomanda modificari.
HIPERMETROPIA
GENERALITATI
Hipermetropia reprezinta o afectiune
care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de hipermetropie
vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod
obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea
la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza
imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul.
Desi defectele ce cauzeaza aceasta boala
pot fi prezente de la nastere
(de exemplu aplatizarea corneei sau glob ocular
scurt), lungirea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de
vedere.
Pe masura ce se inainteaza in varsta
ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a
formei lentilelor oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina).
Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa varsta de 40 de ani,
cand ochii pierd capacitatea de acomodare. Tulburarile de focalizare datorate
varstei, ce poarta denumirea de presbitie, determina ca hipermetropia sa devina
aparenta.
Hipermetropia apare inca din copilarie, dar
cresterea globului ocular
si alungirea lui corecteaza afectiunea. Daca hipermetropia nu se corecteaza
pana la varsta de 9 ani, atunci cand ochiul se opreste din dezvoltare, vederea
se poate totusi pastra nemodificata prin acomodare.
Copii a caror hipermetropie
nu se corecteaza prin acomodare, pot necesita ochelari
sau lentile de contact. La adulti se indica chirurgie
care sa modifice forma corneei sau sa inlocuiasca cristalinul.
Hipermetropia poate trece neobservata
pana la varsta de 40 de ani, dar dupa aceasta varsta muschii care controleaza
contractia cristalinului devin mai putin eficienti. Scaderea flexibilitatii
cristalinului va scadea abilitatea de focalizare. Rigidizarea cristalinului se
numeste presbiopie.
Pe masura ce hipermetropia avanseaza, atat vederea la distanta cat si cea la
apropiere sunt afectate si vor necesita corectare.
Ochelerii si lentilele de contact vor
corecta tulburarile de vedere, dar nu influenteaza progresia bolii. Simptomele
hipermetropiei se accentueaza cu varsta.
Hipermetropia creste riscul aparitiei de strabism
sau ambliopie
(unul dintre ochi
nu este folosit si zona corticala
sufera o involutie).
CAUZE
Hipermetropia apare atunci cand razele
luminoase ce patrund in ochi
se focalizeaza in spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se focalizeze
pe retina).
Aceasta afectiune
este cauzata de un glob ocular
cu diametru antero-posterior mic, o cornee
ce are curbura mica sau cristalinul este impins spre posterior in interiorul
ochiului.
Hipermetropia este de obicei
congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie
au riscul mai mare de a dezvolta la randul lor afectiunea.
SIMPTOME
- vedere incetosata, in special in timpul noptii
- cefalee
frecventa (durere
de cap)
- durere si tensiune oculara
- dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi
acelasi rand de mai multe ori
STRABISMUL
GENERALITATI
Strabismul reprezinta o afectiune
vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine
in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie. Uneori strabismul este
numit si 'ochi-incrucisati', 'privire crucisa'. In mod
normal, musculatura
din jurul fiecarui ochi
determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor
ochi. Strabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza
corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt
centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini
ce provin de la fiecare glob ocular.
CAUZE
Cel mai adesea cauzele strabismului prezent
in copilarie sunt necunoscute, desi se pare ca acesta se intalneste mai
frecvent in unele familii. Uneori strabismul se dezvolta in urma
suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca
de exemplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare a ochiului,
care antreneaza o stanjenire a vederii de aproape).
La adulti strabismul poate aparea in
urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange
de la nivelul acestora. Cauzele de strabism
si de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala
Graves
(boala autoimuna a glandei tiroide care determina hipertiroidie),
accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase.
DALTONISMUL
Daltonismul este o
afectiune in care oamenii au dificultati de a identifica
culorile. Persoanele care sufera de acesta boala nu pot
diferentia nuante ale culorilor iar in forme severe nu pot identifica
nici o culoare.
Prima persoana care a descris
daltonismul este chimistul si fizicianul englez John Dalton (1766-1844).
Dalton este celebru pentru ca este primul om de stiinta
modern care a dezvoltat teoria atomica. Totusi, el a fost interesat
si de multe alte aspecte. De exemplu, a fost interesat de meteorologie si a tinut o evidenta
zilnica a fenomenelor meteorologice timp de 57 ani.
Inregistrarile sale,
publicate sub titlul de Meteorological Observations and Essays
sunt printre cele mai complete din istorie. Primul articol stiintific
pe care l-a scris Dalton este despre daltonism. Probabil era interesat de acest
subiect avand in vedere ca atat el cat si fratele sau sufereau
de aceasta afectiune. In onoarea cercetarilor sale, boala se
numeste daltonism.
Vederea normala presupune
existenta pe retina a unor celule denumite celule cu conuri. Acestea
sunt de trei feluri: albastre, verzi si rosii care permit
identificarea unui spectru larg de culori. Uneori celulele cu conuri nu
functioneaza normal. Cand se intampla acest lucru, persoana
respectiva nu poate identifica culorile.
Cele trei tipuri de daltonism sunt:
-daltonismul rosu-verde care este cea mai comuna
forma de daltonism. Aceasta boala afecteaza 8% dintre
barbati si 0,5% dintre femei. Pacientii deosebesc rosu
de verde daca cele doua culori se afla una langa alta, dar
nu pot identifica cele doua culori daca ele sunt separate.

-daltonismul
albastru este o afectiune rara. Pacientii care
sufera de aceasta afectiune nu pot distinge culorile galben sau
albastru. Ambele culori sunt vazute ca alb sau gri. Boala apare cu
aceeasi frecventa la barbati si la femei si
uneori este insotita de alte afectiuni cum ar fi cele hepatices
au diabet zaharat.
-daltonismul total, denumit si acromatopsie
reprezinta lipsa identificarii oricarei culori. Aceasta
forma este cea mai rara. Pacientii care sufera de
aceasta afectiune vad totul alb, negru sau in unele nuante
de gri. Aceasta boala afecteaza o persoana la 33.000 in
Statele Unite si este ereditara