Tratamentul medicamentos. cai de administrare

Cea mai mare parte din tratamentul medicamentos o face asistenta medicala. Unele tratamente cum sunt infiltratiile, introducerea medicamentelor in cavitati, in conjunctiva oculara etc., o face numai medicul.

Medicamentele sunt folosite in scop de a preveni, vindeca sau a ameliora boala respectiva. Actiunea unui medicament depinde de:

structura sa chimica

doza de administrare

calea de administrare

Acelasi medicament poate fi atat aliment cat si medicament: exemplu - Na, acizi aminati, vitamine sau orice medicament care nu respecta DOZA. Astfel actiunea unui medicament depinde de:

doza terapeutica, este chiar doza de medicament folosit pentru obtinerea efectului terapeutic

doza maxima, este doza maxima pe care o poate suporta organismul fara a produce reactii toxice

doza toxica, este doza periculoasa pentru organism ducand la o reactie toxica

doza letala, este doza care omoara organismul

Doza pe care o absoarbe organismul este diferita si in functie de calea de administrare. Astfel un medicament introdus in organism per os se absoarbe mai putin decat pe cale intramusculara sau cutanata, deoarece o parte din efect este anihilat de efectul sucurilor digestive, iar o parte se elimina pe cale digestiva.

Exista o bariera de absorbtie. Administrarea medicamentelor pe cale venoasa este cea mai rapida si cea mai eficienta, ea ajungand rapid in tot organismul. De asemenea nu se fac cocteiluri de medicamente deoarece actiunea lor se poate modifica, rezultand anumite reactii chimice, care pot da socuri anafilactice de intensitate mai mica sau mai mare.

Medicatia este prescrisa de medic si administrarea se face de catre asistenta medicala care trebuie sa cunoasca o serie de reguli pentru administrarea corecta a lor, astfel:

sa cunoasca calea de administrare corecta si indicata de medic

sa stapaneasca bine manopere de administrare (tehnica)

sa cunoasca dozele uzuale, terapeutice, maxime si limita inferioara a dozelor toxice

sa cunoasca incompatibilitatiile medicamentoase

sa cunoasca efectele secundare si sa le stie cupa in situatiile extreme de urgenta

sa cunoasca modul de preparare a medicamentelor

sa cunoasca modul de pastrare a medicamentelor

sa cunoasca timpul dupa care medicamentul isi face efectul (exemplu un calmant)

sa cunoasca fenomenul de acumulare al medicamentului

sa cunoasca fenomenul de hipersensibilitate (alergie)

sa anunte medicul despre felul cum suporta bolnavul medicamentul respectiv

sa cunoasca calea de eliminare a medicamentului respectiv

sa cunoasca antidotul medicamentului in caz de intoxicatie sau doza prea mare

DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR

Medicatia o va prescrie medicul curant in foaia de observatie. El trebuie sa scrie cantitatea, calea de administrare, doza, orarul si numarul dozelor pe zi. Asistenta medicala isi preia tratamentul din caietul de predare si foaia de observatie si efectueaza tratamentul prescris. La iesirea din tura preda colegei toata prescriptia medicala si eventual efectele adverse survenite pe timpul tratamentului.

In sectiile de terapie intensiva exista foaia de observatie clinica de terapie intensiva unde sunt consemnate dozele, ora de administrare, cantitatea si calea de administrare. In functie de unitatea unde se lucreaza, medicamentele sunt stocate diferit. Astfel in serviciul de salvare medicamentele sunt pastrate in trusa de urgenta. La fel exista truse de urgenta pe sectiile de terapie intensiva dotate cu aparatura de resuscitare cardio-respiratorie si medicamente pentru urgenta.

In dispensare, sectii din spitale, policlinici exista dulapuri de urgenta unde sunt stocate medicamentele de urgenta. Dulapul de urgenta cuprinde un barem care este fixat in functie de specificul sectiei respective (baremul este afisat pe dulapul respectiv). Pe masura ce se consuma din acest dulap si apoi se completeaza medicatia respectiva.

Toate medicamentele consumate se noteza in FO (foaie de observatie) si se scad in condica de medicamente pentru a putea fi inlocuite. Medicamentele se eticheteaza astfel:

solutiile injectabile vor purta etichete cu chenar galben cu mentiunea" injectabil

medicamentele destinate uzului intern poarta etichete albe cu chenar albastru cu mentiunea "intern"

medicamentele destinate uzului extern poarta etichete cu chenar rosu cu mentiunea "extern

substantele toxice poarta eticheta cu mentiunea " otrava

Prospectele medicamentoase ce cuprind modul de administrare sunt incluse in ambalajul fiecarui medicament si se vor citi cu atentie. Trebuie cunoscut si modul de pastrare a medicamentului pentru a nu-si pierdere din efect sau a se altera. Inainte de administrarea unui medicament asistenta trebuie sa verifice foarte bine inscrisul de pe medicament, culoarea si valabilitatea medicamentului.

In spitale medicamentele se pastreaza in farmacii. De aici in functie de prescriptia medicala fiecare sectie isi ridica pe condica de medicamente medicatia de care are nevoie. La ridicarea medicamentelor din farmacie asistenta medicala trebuie sa verifice toata medicatia care a fost prescrisa si eliberata. De aici medicamentele se transporta in cosuri speciale pe fiecare sectie unde este repartizata pe fiecare bolnav si unde se mai verifica inca odata de catre asistenta sefa sau asistenta de salon: aspectul, cantitatea, culoarea, valabilitatea medicamentului.

In caz de neconcordanta a eliberarii medicamentului se anunta medicul care va lua masurile de rigoare. Pentru fiecare bolnav exista o punga sau cutie pe care este inscris numele lui. In caz ca medicamentele sunt eliberate in cantitati mai mari in ambalajul original, asistenta medicala va face distribuirea lor pe bolnavi. Medicamentele in saloane se impart pe bolnav, care trebuie sa posede fiecare trusa compartimentala sau pahare de 25-30g si numerotate dupa numarul patului in caz ca medicatia este orala. In cazul solutiilor injectabile acestea se pastreaza la frigider si se folosesc numai dupa o prealabila incalzire la termostat. La efectuarea tratamentului asistenta medicala isi aseaza pe o tava sau pe masuta mobila medicatia, cu trusa sau paharelele numerotate dupa pat, isi verifica inca o data prescriptia din FO si apoi se deplaseaza de la pat la pat pentru inmanarea medicatiei. Medicatia va fi pregatita in camera de tratamente si apoi dusa pe masa de tratament mobila, acoperita cu un servetel la fiecare bolnav. Medicatia injectabila va fi pregatita in salon la patul bolnavului. Medicatia lichida se administreaza in paharele de unica folosinta, iar cele solide cu lingurita.

Bolnavul constient este obligat sa isi ia doza de medicament in fata asistentei medicale. In caz de refuz, asistenta medicala va aplica terapia psihica pentru a-l convinge de efectul benefic al tratamentului. Pentru unii bolnavi mai irascibili asistenta medicala trebuie sa dovedeasca multa rabdare, perseverenta si perspicacitate pentru a-i convinge sa-si inghita medicamentele. Nu se permite lasarea medicamentelor pe noptiera si instruirea bolnavului de a-si lua singur medicatia.

In caz ca bolnavul are medicatia lui prescrisa de alt specialist pentru o alta afectiune, medicul va verifica daca este compatibila sau necesara cu cea prescrisa de el pentru afectiunea respectiva si ii va ajusta doza.

APARATUL DE URGENTA

Este o mica farmacie specifica fiecarei sectii, dispensar sau policlinica si este asezat intr-o camera bine aerisita,uscata,ferita de raze de soare. De obicei este asezata in camera asistentelor. Dulapul este cu doua usi, iar in interiorul lui se afla un spatiu mai mic, inchis cu doua usi, pentru stupefiante si medicamente toxice VENENA " care va fi incuiat, iar cheia o va tine asistenta medicala. Medicamentele de uz intern, uz extern si injectabile se plaseaza fiecare separat in dulap. Prafurile, tabletele, drajeurile si capsulele se pastreaza in sticlute cu gat larg si se eticheteaza fiecare medicament separat. La fel si supozitoarele. Medicamentele mai putin cunoscute se pastreaza in cutia originala. Nu se amesteca niciodata medicamentele.

Pe flacon este obiglatoriu sa existe:

numele medicamentului

continutul in substanta activa

doza terapeutica unica/zi

Medicamentele in dulapurile de urgenta se aseaza fie in ordinea alfabetica sau in ordinea efectuarii lor. Exemplu:

analgetice

hipnotice

antipiretice

spasmolitice, etc.

Medicamentele se aseaza pe rafturi pentru a putea fi privite si luate cu rapiditate. Aparatul de urgenta este administrat de catre asistenta sefa sau de catre o asistenta care este destinata pentru a raspunde de acest aparat. Cheile dulapului, doua la numar, una pentru substante toxice si una pentru intreg dulapul, vor fi purtate in permanenta in buzunarul asistentei respective sau sa existe un loc cunoscut de catre intreg personalul. Nu se permite ca sa existe nici un medicament in care personalul sa nu cunoasca locul unde se pastreaza cheia dulapului. Exista medicamente in acest dulap care trebuie sa fie protejate de razele de lumina (nitrat de argint, apa oxigenata, etc.). Sunt si medicamente care se altereaza daca sunt tinute in conditii necorespunzatoare in acest dulap. Unele medicamente trebuie pastrate la rece: solutia de morfina, perfuziile, decocturile, siropurile, etc., pentru a nu se altera sau degrada. Alte substante care sunt volatile sau explozibile, se pastreaza in sticle etanse de culoare inchisa (eter, cloroform, etc.). Serurile, vaccinurile, unele antibiotice se pastreaza in frigider. In dulapul de urgenta medicamentele vor fi rulate permanent, prin inlocuirea lor cu altele noi, pe masura ce se consuma. Medicamentele vor fi in permanenta verificate si mentinute in conditii de igiena. Asistenta sefa le va schimba tot mereu in caz ca ele stationeaza mai mult timp. Se va controla saptamanal dulapul de urgenta. Igiena locala a aparatului se va face zilnic prin stergerea lui cu solutii dezinfectante. Medicamentele ramase de la alti bolnavi se introduc in aparat, se consemneaza in condica si se vor administra altor bolnavi.

Reguli generale de administrare a medicamentelor

Se vor administra numai medicamentele prescrise de medic:

nu se vor schimba medicamentele cu alt medicament, dar cu acelasi efect, numai dupa anuntarea medicului

la administrarea medicamentului asistenta medicala trebuie sa verifice prescriptia din F.O.

Se va verifica identitatea medicamentului:

asistenta medicala va verifica eticheta de pe flacon, iar in caz ca nu exista sau este sters de pe flacon numele medicamentului, acesta nu se va administra

asistenta va pastra flaconul pana dupa ce acesta isi va face efectul

asistenta medicala trebuie sa recunoasca in cazul tabletajului forma, culoarea, grosimea, mirosul medicamentului

Se va verifica calitatea medicamentului:

asistenta medicala va verifica daca medicamentul nu este expirat, alterat, sau daca este modificata culoarea solutiilor

Se va respecta calea de administrare:

nu se va schimba calea de administrare pentru ca exista substante care daca se schimba calea de administrare nu au efect : exemplu: clorura de calciu nu se absoarbe pe cale intestinala

nerespectarea caii de administrare duce la alterarea efectului, diminuarea efectului, reactii locale, efecte nedorite, etc.

Se va respecta doza prescrisa de medic:

in cazul cand medicul nu respecta doza prescrisa in prospectul medicamentului asistenta va intreba motivatia

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Se va respecta orarul administrarii:

nerespectarea orarului poate duce la cumulaj, intoxicatii sau absenta pentru o perioada de timp din organism a medicamentului, concentratia sa scazand sub nivelul terapeutic. (Exemplu: administrarea antibioticelor si crearea antibiorezistentei)

Se va respecta incompatibilitatea de medicamente:

daca intr-un flacon de perfuzie se introduc mai multe medicamente pot aparea efecte daunatoare, pot precipita, se pot degrada sau pot avea efect toxic

Se va respecta administrarea instantane a medicamentului.

nu se vor pastra si administra medicamente care au fost deschise deoarece acestea se infecteaza rapid din aeromicroflora

Se va respecta ordinea succesiva de administrare:

se vor adminstra in ordine: tabletele, solutiile, picaturile, injectiile, apoi supozitoarele

Se va respecta administrarea medicatiei per os de catre asistenta medicala sub supraveghere:

cu paiul

cu lingurita

prin solutii buvabile

Se va respecta administrarea medicamentului in doza unica:

asistenta va respecta dozele prescrise de medic

Se va respecta administrarea medicamentului in conditii de asepsie perfecta pentru a preveni infectiile nozocomiale (intraspitalicesti):

se vor folosi recipiente si tacamuri individuale

asistenta se va spala pe maini si se va dezinfecta

seringi de unica folosinta

Se va respecata anuntarea medicului in caz de greseli:

daca apare o greseala de administrare, un efect local patologic se va raporta medicului

Se va respecta convingerea bolnavului de a lua tratamentul prescris:

se va explica bolnavului efectul medicamentului

Se va respecta somnul bolnavului:

bolnavul va fi trezit numai pentru a lua medicamentele care trebuie sa respecte orarul fix, medicamentele fiind efectuate dupa un orar prestabilit care sa nu perturbe salonul bolnavului.

nu va fi trezit pentru tratamentul simptomatic

Cai de administrare a medicamentelor

bucala

parenterala

percutanata

prin aplicatii locale

rectala

prin mucoasa respiratorie

Administrarea lor este indicata de medic in functie de boala pentru care este tratat bolnavul, scopul, capacitatea de absorbtie, toleranta individuala, actiunea rapida, starea generala a bolnavului, combinatiile de medicamente administrate si preferintele bolnavului.

Calea bucala - este cea mai preferata de bolnav cu conditia ca bolnavul sa nu sufere de o afectiune majora a tubului digestiv. Per os se vor administra:

medicamente lichide (infuzii, siropuri, decocturi, etc.)

tablete

capsule

granule

In urmatoarele situatii nu se alege administrarea medicamentelor per os:

cand bolnavul refuza calea bucala

cand medicamentul se descompune sub actiunea sucurilor digestive

cand este nevoie de actiune rapida in stari comatoase

cand medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva

cand se doreste sa se ocoleasca calea portala

Pe aceasta cale se urmareste un efect local si unul general.

Medicamente cu efect local sunt:

medicamente care dizolva mucozitatiile de pe mucoasa gastro-intestinala (ape minerale, substante alcaline, etc.)

medicamente care protejeaza mucoasa gastro-intestinala (ulcerotrat, magneziu usta, etc.)

medicamentele care dezinfecteaza tubul digestiv (antibiotice neresorbabile, chimioterapicele)

medicamente care scad procesul de fermentatie din tubul digestiv (carbunele animal)

Medicamente cu efect general:

Patrund in sange, in circulatia generala, se resorb prin mucoasele tubului digestiv (antibiotice, hipnotice, analgetice, analeptice) sau numai asupra unor organe (cardiotonicele, antiasmatice, etc.)

Medicamente lichide:

siropuri

tincturi

uleiuri

Asistenta trebuie sa cunoasca cantitatea de medicament administrat in grame sau submultipli gramului.Per os medicatia lichida se administreaza:

cu lingurita

picaturi

prin aspiratie cu paiul

in capsule

Unele medicamente se administreaza direct, iar altele se dilueaza.

Medicamente in stare solida

prafurile sunt puse pe limba bolnavului la baza acesteia, apoi bolnavul le  inghite cu lichide preferabile

tabletele se administreaza intregi, fragmentate sau inmuiate in apa

medicamentele care se taie sunt descompuse de sucul gastric sunt protejate de o capsula de keratina, rezistenta la sucul gastric. Este interzisa desfacerea capsulei si ingerarea substantei din capsula.

la bolnavii comatosi medicatia orala se face prin sonda gastrica Einhorn

Calea parenterala

Ocoleste tubul digestiv. Se face prin intermediul injectiei care reprezinta introducerea substantelor lichide in organism prin intermediul acului atasat la seringa. Administrarea sub aceasta forma se face prin injectie:

intradermica

subcutanat

intramuscular

intravenos si intraarterial

intracardiac

intraosos

intramedular (spatiul subarahnoidian)

Prin calea subcutanata se introduc substante usor resorbabile unde resorbtia incepe dupa 5-10minute.Daca densitatea substantei care trebuie introdusa creste se alege calea intramusculara. Aici vascularizatia este mai bogata si resorbtia incepe in 3-5min. Nu se introduc pe aceasta cale medicamente uleioase deoarece produc embolii grasoase.Cand actiunea medicamentului trebuie sa fie rapida se alege calea intravenoasa. Daca nu se poate aborda rapid calea intravenoasa se recurge la calea intramedulara. In stopul cardiac se recurge si la calea intracardiaca(administrare efectuata de catre medic, dar la care in ultimul timp se renunta).

Calea de administrare prin injectii are avantaje:

actiune rapida

absorbtie usoara

dozaj precis

se administreaza in caz de intoleranta digestiva

Medicamentele injectabile se gasesc in fiole inchise ermetic, in conditii de asepsie. Pe ele sunt inscrise numele medicamentului, gramajul, data fabricatiei si a expirarii medicamentului. Cele care se altereaza mai rapid sunt pastrate in flacoane sub forma de pulbere care se dizolva in momentul administrarii. Ele au si solventul pentru dilutie care poate fi apa distilata sau ser fiziologic. O parte din medicamentele injectabile pot fi preparate si in farmacii (solutie Ringer, solutii glucozate, etc.). Solutiile de perfuzat se pastreaza in pungi de material plastic sau in flacoane de sticla.

Pregatirea si administrarea injectiilor

Se face in mod esalonat si anume:

Se verifica instrumentele folosite:

seringi sterile unifolosibile

ace

substante dezinfectante

tavite renale

pila de metal

campuri sterile

anestezic local

garou

pensa Pean

musama

manusi de protectie

Despachetarea seringii si montarea acului la ea

Verificarea solutiilor de injectat

Incarcarea seringii cu substante din fiole si/sau flacoane

Injectarea imediata a substantei introduse in seringa

Dezinfectarea locului unde se face injectia

Anestezia locala

Injectiile intradermice

Scop:

explorator (intradermoreactia)

anestezic (infiltratie dermica)

curativ

Tehnica: se dezinfecteaza regiunea respectiva. Se imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi, iar cu mana dreapta se tine seringa intre police si degetul mijlociu si se introduce varful acului in grosimea pielii, usor oblic cu amboul acului in sus, pana cand amboul dispare complet, apoi infiltram lichidul din seringa.

Injectiile subcutanate

Se fac cu seringi obisnuite cu ac hipodermic ascutit cu taietura lunga. Nu se administreaza in regiunea gatului, cap, fata interna a bratului, plica cotului, fata antero-interna a coapsei, perineu si organele genitale. Se efectueaza in regiunile cu tesut celular subcutanat bogat (regiunea externa a bratelor, a coapselor, regiunea pectorala, fosele iliace).

Tehnica: se dezinfecteaza regiunea, se fixeaza cu policele si indexul mainii stangi pielea, apoi se cuteaza o portiune mai mare de piele care se ridica de pe planurile profunde. Se introduce acul cu forta in tegumentul vizat, in profunzimea stratului subcutanat de-a lungul axului longitudinal al cutei fixate pana la o adancime a acului de 2-3-4 cm paralel cu suprafata regiunii. Trecerea de stratul dermic si ajungerea in tesutul subcutanat se simte cand s-a trecut de senzatia de invingere a rezistentei si varful acului poate fi miscat liber. Se injecteaza substanta apoi se retrage acul si se tamponeaza locul injectat.

Accidente si incidente

durere la locul injectiei(lezarea unei terminatii nervoase)

ruperea acului (se anunta rapid medicul)

injectarea unui vas sanguin mare → hemoragii

necroza tesuturilor (prin injectare de substante iritante sub piele)

injectitele, abcesele, flegmoanele (deficiente de asepsie)

Injectiile intramusculare

Locul de electie:

regiunea supero-externa a muschilor fesieri

muschii anteriori ai coapsei

muschii externi ai coapsei

Aceste regiuni sunt mai sarace in vase sanguine.

Pozitia bolnavului:

decubit dorsal

decubit ventral

sezand

in ortostatism

Cand pozitia bolnavului este in decubit dorsal pentru injectia intrafesiera se pune in evidenta punctul Barthelemey, care se gaseste la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne ale liniei care uneste spina iliaca antero-superioara cu extremitatea superioara a santului fesier sau in cadranul supero-extern al fesei. Scopul acestui loc al injectiei este de a ocoli nervul sciatic. Punctul Smirnov, situat la un lat de deget deasupra trohanterului mare si inapoia lui. Zona situata deasupra liniei care uneste spina iliaca postero-superioara, cu marele trohanter.

In pozitie verticala injectia intramusculara se va administra in cadranul supero-extern al regiunii fesiere, rezultat din intretaierea unei linii orizontale care trece prin marginea superioara a marelui trohanter, care taie pe cea orizontala la mijlocul ei.

Incidente si accidente:

atingerea nervului sciatic (durere vie si se scoate acul, alegand alt loc)

patrunderea intr-un vas sangiun (se scoate acul si se alege alt loc)

embolii (injectarea unei solutii uleioase in vas)

dureri mari, vii (inteparea unei ramuri arteriale mari care cauzeaza lezarea plexului nervos periarterial, rezultand spasm arterial)

abcese locale si sau flegmon fesier (absenta asepsiei corecte)

Injectiile intravenoase

Se executa in decubit dorsal, cu bratul in extensie si antebratul in supinatie.

Injectia intravenoasa se compune din doua acte, care pot fi separate intre ele:

a.       punctia venoasa

b.      injectarea propriu/zisa a medicamentului in vena

a.Punctia venoasa - patrunderea cu acul montat la seringa in lumenul vasului, se executa la fel ca si punctia venoasa obisnuita. Locurile de predilectie pentru injectii, realizarea stayei venoase si patrunderea cu acul in vena se fac exact la fel ca si in cazul punctiilor venoase. Acele utilizate pentru injectia intravenoasa pot fi mult mai subtiri. Solutiile cristaline administrate pe cale intravenoasa pot fi introduse sub presiunea pistonului mult mai usor decit extragerea singelui mult mai viscos, care se coaguleaza foarte usor. Din acest motiv, se va putea intra cu acele de injectie si in lumene de vase mult mai fine decit cu acele de punctie venoasa, utilizate pentru recoltari.

Aspirarea medicamentului din fiola se va face cu alt ac decit acela cu care se face introducerea lui in vena. Trebuie sa se utilizeze totdeauna seringi de marime adecvata cantitatii de substanta destinata injectarii. Seringile cu ambou excentric sunt preferate pentru injectiile intravenoase.

Verificarea situatiei acului in vena se face prin miscarea de retragere a pistonului. Daca pozitia acului este buna, atunci singele reflueaza in solutia injectabila, raspindindu-se imediat in ea, si va fi reinjectat impreuna cu continutul seringii in vena.

b. Injectarea substantei medicamentoase in lumenul venos trebuie facuta cu foarte mare precautie. In primul rind se va indeparta cu mina dreapta garoul prin care s-a realizat staza venoasa, concomitent se solicita bolnavul sa-si deschida pumnul apoi, tinand seringa cu mina stanga si fixand-o cu indexul si degetul mijlociu al mainii stangi sub forma de tigara, se apasa cu policele asupra pistonului, introducand foarte incet substanta medicamentoasa in vena. Injectia executata rapid poate sa provoace o hipotensiune pe cale reflexa, cu punctul de plecare de la suprafata interna a venelor care poate sa duca pina la colaps.

Nu se injecteaza niciodata aer in lumenul vaselor. Aerul va fi eliminat din seringa inainte de inceperea injectiei. Cantitatile mici de aer nu produc tulburari sezizabile sau apreciabile. Patrunderea lui brusca in cantitate mai mare produce insa uneori embolii gazoase mortale.

Daca venele nu sunt accesibile datorita situatiei lor anatomice sau sunt complet golite prin colaps periferic, stare de soc sau dupa hemoragii abundente, se va descoperi vena pe cale chirurgicala, pentru a putea introduce acul, sau se va utiliya pentru injectii vena subclaviculara. La acest nivel exista un lac venos, rezultat din unirea venelor axilare, subclaviculare, confluenta venoasa Pirogov si extremitatile trunchiului brahiocefalic.

Injectia in vena subclaviculara va fi executata totdeauna de medic, asistenta avand rolul de a pregati materialele necesare si de a asista interventia. Pregatirea pentru injectia subclaviculara se face ca si pentru orice alta injectie intravenoasa, acele utilizate insa vor fi lungi de cate 8cm si de grosime de cel putin 0,8mm.

Calea intraclaviculara de obicei nu se utilizeaza pentru o singura injectie, din acest motiv, dupa abordarea venei, se introduce in ea prin lumenul acului o canula de material plastic, care ramane pe loc, acul fiind retras si indepartat. Asistenta medicala va ingriji ca fluxul de lichide hidratante in intervalele dintre injectii sa nu se intrerupa, pentru ca singele refluat sa nu se coaguleze in canula.

Exista situatii in care medicamentul trebuie administrat sub forma unui flux continuu pentru asigurarea efectului permanent cu aceeasi concentratie de medicament. Administrarea acestor medicamente sub forma de perfuzii intravenoase in solutie de glucoza, clorura sodica sau de alta natura trebuie reglata la un debit inainte stabilit, uniform, adesea cu cantitati cat mai mici de solvent.

In caz de injectii intravenoase in serie, se va cauta sa nu se repete injectiile in acelasi loc la intervale scurte. Vena are nevoie, pentru refacere de un repaus de cel putin 24 de ore. Daca bolnavul are numai o singura vena accesibila si injectiile trebuie repetate in aceeasi vena, punctiile urmatoare se vor face totdeauna mai central fata de cele anterioare si niciodata mai periferic.

Incidente si accidente

• tumefierea brusca a tesutului perivenos
• dureri foarte accentuate datorita revarsarii solutiilor iritante in tesutul perivenos
• strapungerea venei sau retragerea acului din lumen cu garoul mentinut pe loc da nastere la revarsari de sange, hematoame, imprejurul locului injectiei.
• Flebalgia

Accidentele din cursul injectiilor intravenoase pot fi si de ordin general. Din acest motiv, daca in cursul injectiei bolnavul semnaleaza dureri mari pe traiectul venei, se plange de slabiciune, ameteli, sau se declanseaza o stare de lipotimie sau colaps, se va intrerupe imediat injectia, retragand acul si luand masurile de prim ajutor in consecinta, pentru care asistenta trebuie sa fie intotdeauna pregatita cu instrumente si medicamente.

Injectia intraarteriala

Se face cu scopul de a injecta spre periferie substantele medicamentoase (vasodilatatoare, antibiotice, substante radioopace, etc.), pentru obtinerea unei concentratii ridicate din materia injectata la nivelul teritoriului deservit de trunchiul arterial in care se face injectia. Pe cale arteriala se mai fac transfuzii de sange (uneori contra curentului sanguin) in caz de soc grav.

Injectia intraarteriala este executata de medic.Pentru punctie se foloseste acul de rahianestezie, iar asistenta medicala va pregati la indicatia medicului instrumentarul necesar pentru descoperirea chirurgicala a arterei (bisturiu, departator, pense chirurgicale, pense hemostatice, materiale si instrumente de sutura, precum si cele necesare pentru anestezie locala).

Injectia se executa in decubit dorsal. Arterele utiliyate in mod curent sunt artera femurala si artera humerala.

Injectia intracardiaca

Este o interventie de extrema urgenta, prin care se introduc in sistemul circulator, prin organul central, substante medicamentoase de importanta vitala. Ea se aplica in starile de sincopa cardiaca, unde miocardul nu a fost in prealabil alterat in masura prea intensa, cum sunt: accidentele anesteziei, socul traumatic si hemoragic, unele intoxicatii, etc.

Injectia este executata totdeauna de catre medic. Se utilizeaza o seringa de 1-2ml, inarmata cu un ac lung de 8-10cm, cat mai subtire, dar rezistent si elastic. Bolnavul este in decubit dorsal cu membrele superioare in abductie. Punctia se face in spatiul al patrulea intercostal stang, la marginea superioara a coastei aV-a, la o distanta de 2cm de la marginea stanga a sternului.

Injectia intracardiaca se aplica impreuna cu celelalte mijloace curente de reanimare.

Injectia intramedulara

Este o metoda de a introduce solutii medicamentoase in curentul circulator prin maduva rosie a oaselor. Ea se utilizeaza in cazurile in care administrarea medicamentelor pe cale intravenoasa nu este posibila. Metoda ideala de administrare este picatura cu picatura.

Injectia intrarahidiana

Este o metoda de administrare a unor medicamente in spatiul subarahnoidian. Scopul introducerii intrarahidiene a substantelor medicamentoase poate fi anesteziant sau terapeutic.

Injectia intrarahidiana comporta doua faze deosebite:

a.      punctia intrarahidiana (dorsala sau lombara)

b.      injectia substantei medicamentoase

Intrucat spatiul subarahnoidian nu are posibilitati de destindere, injectia intrarahidiana este precedata totdeauna de recoltare de lichid celaforahidian. Pregatirea instrumentelor si a materialelor, alegerea locului punctiei, pregatirea bolnavului si asezarea lui in pozitie adecvata se fac la fel ca si in cazul punctiilor rahidiene. Conditiile de sterilitate trebuie perfect pastrate, deoarece infectarea sau suprainfectia membranelor meningiene da nastere la complicatii foarte grave, uneori chiar fatale. Medicamentele se vor injecta intotdeauna in dilutii mari. Injectarea substantei medicamentoase, ca si punctia spatiului subarahnoidian sunt efectuate de catre medic. Se va evacua o cantitate de lichid cefalorahidian egala cu cantitatea lichidului injectat.

Ingrijirea bolnavului dupa injectia intrarahidiana se face la fel ca si dupa punctie rahidiana.

Administrarea medicamentelor pe cale percutanata

a.      Introducerea medicamentelor in organism prin frictionare

Suprafata tegumentului, in care urmeaza sa se introduca medicamentul prin frictionare, va fi spalat cu apa calda si apoi bine uscata. Medicamentul inglobat in lipoizi sub forma de alifii, uleiuri sau emulsii uleioase se aplica pe piele si prin miscari circulare efectuate sub o usoara presiune, executate cu varful degetelor sau cu toata suprafata palmei, se maseaza. Operatia este terminata atunci cand medicamentul dispare in aparenta, ramanand doar un slab luciu de grasime. In general, durata de frictionare pe o suprafata de 2-3 decimetri este de 20-25 de minute.

Se va avea o deosebita grija ca alifia sau uleiul care se introduc in piele sa nu ajunga in ochiul bolnavului sau al asistentei, deoarece pot sa contina diferite substante iritante.

Dupa terminarea frictionarii, suprafata tratata cu substanta grasa va fi bandajata, pentru a proteja lenjeria de corp si pat.

Cantitatea medicamentului introdus, suprafata aleasa pentru tratament, ca si intinderea acesteia, durata frictionarii, precum si frecventa si orarul tratamentului vor fi stabilite totdeauna de medic.

b.      Iontoforeza

Este introducerea medicamentelor in organism cu ajutorul curentului galvanic. Aplicata ca metoda de tratament poarta numele de ionoterapie.

Curentul galvanic atrage ionii de sens contrar polului curentului galvanic si respinge ionii cu aceeasi sarcina. Aceasta din urma proprietate creeaza posibilitate de a introduce in organism ioni medicamentosi cu scop terapeutic. Se intelege ca prin iontoforeza se pot introduce in organism numai acele substante medicamentoase care in solutii se ionizeaza, ca: iodul, magneziul, salicilatul de sodiu, novocaina, etc., precum si alcaloizi ca: histamina, stricnina, cocaina, etc.

Pentru introducerea ionilor metalici, in general a ionilor electropozitivi in organism, se imbiba un electrod activ cu solutia medicamentoasa si se leaga de polul pozitiv al generatorului de curent continuu. In cazul ionilor metaloidici, in general electronegativi, electrodul activ imbibat in solutia medicamentoasa se leaga de polul negativ al generatorului. Pentru introducerea substantelor alcaloide se va utiliza ca pol activ totdeauna electrodul pozitiv.

Polul activ sau straturile de tifon imbibate in substante medicamentoase, cu electrodul fixat deasupra, se aplica in regiunea aleasa pentru introducerea ionilor medicamentosi. Polul opus se da in mana bolnavului, inchizandu-se astfel circuitul electric. Intensitatea curentului utilizat trebuie sa fie de 20-100mA, in functie de suprafata electrozilor.

Ionii introdusi in organism prin iontoforeza se elimina mult mai lent decat cei introdusi prin injectii subcutanate.

Aplicarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor

Pe suprafata tegumentelor, medicamentele se aplica sub forma de:

- pudre,

- comprese,

- badijonari,

- unguente,

- paste,

- linimente,

- sprayuri,

- mixturi agitante,

- produse presurizate,

- sapunuri terapeutice,

- stilete caustice,

- emplastre,

- bai medicamentoase

Pudrajul - este presararea unui medicament sub forma de praf pe suprafata pielii. El se executa de obicei cu prafuri indiferent de origine minerala sau vegetala, ca: talc, oxid de zinc, kaolin, faina de orez, de grau, etc., in care se pot ingloba diferite substante active: chimioterapice, antibiotice, etc.

Pudrajul se executa cu tampoane de tifon umplute cu vata, pudriere cu capac perforat sau confectionat din sita, sau aparate pulverizatoare.

Pudrele indiferente absorb excesul de grasimi de pe suprafata tegumentelor, usuca si racoresc pielea.

Compresele medicamentoase - sunt comprese obisnuite reci, calde, prisnite, etc., insa in loc de apa utilizeaza diferite solutii medicamentoase, ca solutia Burov, acetatul de aluminiu, apa de plumb, ceai de musetel, rivanolul sau alte substante dezinfectante, etc.

Badijonarile - reprezinta o forma de aplicare locala a unor medicamente lichide pe suprafata corpului. Badijonarile se executa cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe betisoare sau pe pense lungi hemostatice, inmuiate in substanta medicamentoasa lichida. Solutia se toarna peste tampon. Cea mai obisnuita substanta folosita pentru badijonare este tinctura de iod.

Unguentele - au la baza o substanta grasa. Ele vor fi tinute la rece, unde isi pastreaza o consistenta mai tare. Unguentele pot fi aplicate pe piele (ex. alifia protectoare sub comprese), pot fi frictionate in piele (ex. unguentul contra scabiei), sau se intind pe pansamente (ex. in rani, ulceratii, piodermite, etc.).

Pastele - sunt mai consistente decat unguentele, continand o cantitate mai mare de pudre. Ele se intind cu ajutorul unor spatule de metal sau de material plastic pe pansamente, cu ajutorul carora se aplica pe piele.

Linimentele - au o consistenta lichida. Ele se intind pe suprafata corpului cu mana sau cu tampoane. Mai nou unele linimente sunt preambalate in rezervoare cilindrice, prevazute la una din extremitati cu o sferula sau bila, care prin rotatie aduce  din rezervor la suprafata si il intinde pe tegumente.

Mixturile agitante - sunt formate dintr-un amestec de substante lichide si solide(pudre), nemiscibile. Pudra se depunde pe fundul sticlei. Inainte de utilizare mixtuirle vor fi bine agitate si intinse intr-un start subtire pe suprafata pielii, unde sunt lasate sa se usuce. Mixturile linistesc foarte bine pielea iritata, inflamata, pruriginoasa si vehiculeaza diferite medicamente pe suprafata ei.

Spray-urile - sunt forme medicamentoase lichide care se pulverizeaza pe suprafata tegumentelor, ulceratiilor, escarelor de decubit, cu ajutorul unei pompe care functioneaza fie cu gaz propulsor precomprimat, fie cu pompa de mana.

Produsele presurizate - cuprind medicamentele sub forma de spuma, care se intind pe suprafata tegumentelor, ceea ce permite aplicarea substantelor active intr-o concentratie mai mare. Ele sunt cuprinse in vase inchise din care sunt expulzate sub actiunea presiunii unei substante gazoase.

Sapunurile terapeutice - contin diferite substante medicamentoase, ca: gudron, sulf, ihtiol, etc., inglobate intr-un sapun neutru. Efectul pe care il va produce depinde de felul sapunului, concentratia si timpul lasat sa actioneze pe suprafata pielii dupa ce s-a uscat. Indepartarea sapunului se va face printr-o baie simpla cu apa calduta. Sapunurile adaugate la clisme au actiune purgativa.

Creionarea cu stilete caustice - se practica cu bastonase solide, formate din substante caustice, cuprinse in general in tuburi aparatoare, cu care se ating suprafetele exulcerate, cu tesut granulos sau alte formatiuni patologice de la suprafata pielii sau a mucoaselor vizibile, in scopul distrugerii formatiunilor patologice sau pentru favorizarea epitelizarii. Creioanele caustice vor fi pastrate in stare uscata. Cele mai cunoscute sunt creioanele de nitrat de argint si de sulfat de cupru.

Aplicarea emplastrelor medicamentoase - ele se lipesc de suprafata pielii ca si emplastrele obisnuite, fiind formate dintr-o substanta vascoasa, aderenta, neiritanta, care in unele cazuri este lipita pe o bucata de panza. In compozitia lor pot intra diferite substante medicamentoase. Emplastrele se gasesc in stare lichida si solida.

Baile medicinale  - sunt procedee hidroterapice, combinate cu aplicatii externe de medicamente. Pe langa actiunea termica si mecanica, baile medicinale au un rol si ca factor chimic.

Dupa natura substantelor medicamentoase pe care le contin, ele se impart in:

bai dezinfectante

bai cu substante chimice anorganice

bai cu droguri

bai gazoase

Baile dezinfectante - se utilizeaza in caz de infectii cutanate cu germeni piogeni sau cu ciuperci. Pentru pregatirea lor se utilizeaza numeroase substante dezinfectante, ca hipermanganatul de potasiu, bromocetul, sapunul verde de potasiu, etc.

Baile medicinale cu substante chimice anorganice - se efectueaza la temperatura corporala de 35-37°C. Durata lor este de 10-20 minute.

Baia cu sare se pregateste din 6-10kg de sare, care se dizolva in aproximativ aceeasi cantitate de apa fierbinte. Solutia se strecoara printr-o panza si se toarna in cada cu apa. Baile de sare se recomanda in afectiunile reumatice si ginecologice.

Se mai utilizeaza bai de sulf, iod, sublimat, permanganat de K, bai feruginoase, bai cu carbonat de calciu, etc.

Baile medicinale cu droguri - se prepara cu plante medicinale si substante organice inrudite.Unele dintre ele actioneaza prin uleiurile eterice pe care le contin, asupra terminatiilor nervoase din piele, ca baile aromatice, baile de fan, cu extract de brad, cu malt, cu tarate de grau sau cu amidon. Ele au actiune calmanta si sedativa. Baia cu tanin sau coaja de castan au actiune astringenta. Baia de mustar are o actiune revulsiva.

Baile gazoase - se fac cu apa continand pana la saturatie substante gazoase. Alaturi de temperatura, presiune si actiune chimica, in cazul bailor gazoase mai intervine si actiunea gazelor din apa, care adera la piele, excitand prin masaj mecanic, terminatiile nervoase.

Baile gazoase se prepara cu CO₂ , cu H₂S, cu emantii de radiu, cu oxigen si cu bule de aer. Primele trei se gasesc si in natura.

Baile carbo-gazoase contin ce putin 1g de CO₂ liber la litru de apa si pot fi preparate pe cale chimica sau fizica.

Baile sulfuroase - se prepara prin amestecul sulfurii de sodiu cu acid clorhidric in apa de baie, in concentratii variabile, dupa efectul urmarit. Din combinarea lor rezulta clorura de sodiu si H₂S, care se degaja sub forma de bule de gaz.

Baile radonice, radioactive - se prepara cu radonul obtinut din cantitati mici de radiu, radonul fiind emanatie de radiu. Aceste bai se aplica numai in institutii de specialitate

Baile cu bule de aer - se realizeaza cu ajutorul unui generator de bule metalic, format dintr-un sistem de tuburi turtite si prevazute cu orificii lunguiete sub forma de crapaturi triple. Durata baii este de 5-20 de minute.

Baile cu spuma - se prepara cu ajutorul aparatului baii cu bule de aer, adaugandu-se apei o substanta cleioasa, care stabilizeaza bulele sub forma de spuma. Substanta cleioasa se obtine din radacina plantei Saponaria officinalis (sapunel), din care 250g se fierb cu 2-3 litri de apa, timp de 2-3 ore, pana cand se transforma intr-o masa cleioasa.

Presiunea hidrostatica a acestor bai este foarte mica, de aceea este bine suportata si in starile de insuficienta circulatorie, unde creno-terapia este in general contraindicata.