Tipuri de disjunctoare metalice

TIPURI DE DISJUNCTOARE METALICE

Disjunctorul lui Huet

In cazul aparatului Huet mijloacele de ancorare sunt inelele ortodontice, cimentate pe primii molari temporari sau pe primii premolari si pe primii molari permanenti, acesti dinti fiind cei mai paraleli intre ei, ceea ce usureaza insertia aparatului.

O piesa metalica turnata reuneste inelele, intinzandu-se anterior pana la canini, de fiecare parte a arcadei. Intre cele doua piese se fixeaza un surub dublu de tip Warty. Surubul trebuie plasat cat mai sus in bolta palatina, in dreptul portiunii meziale a molarilor secunzi temporari sau a premolarilor secunzi.

Disjunctorul lui Schroder-Bensler

Acest aparat a fost conceput pentru disjunctia lenta.

Mijloacele de ancorare sunt reprezentate de gutiere metalice cimentate pe dintii laterali, incepand de la canini.

Trei tije metalice turnate leaga fiecare gutiera de piesa purtatoare de surub. Surubul este introdus in lacasuri speciale, putand fi schimbat, daca a devenit prea scurt.(5)

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Procedura de urmat in cazul keratometrelor Javal-Schiotz:

se stinge lumina din camera, pentru a face mirele mai vizibile. Se deschide instrumentul. Se aranjeaza pacientul cu fruntea si barbia pe suporturi.

se ajusteaza ocularele.

pacientul trebuie sa inchida celalalt ochi si sa se uite catre punctul fix luminos. Se orienteaza tubul optic al aparatului catre cornee, prin ajustarea orizontala si verticala a joystick-ului si prin rotirea instrumentului cu ajutorul butonului de control.

se priveste prin ocular si se focalizeaza mirele, folosind joystickul, prin mutarea instrumentului inspre si dinspre cornee.

mentinand mirele centrate, se roteste butonul de control pana cand mira rosie si cea verde se ating. Se roteste instrumentul utilizind acelasi buton de control, pana cand liniile negre din centrele celor doua mire formeaza o linie continua. Astfel se determina corect axa orizontala.

acum se face citirea orizontala prin reajustarea butonului de control pentru a fi sigur ca  cele doua mire sunt una langa cealalta, doar atingandu-se, in timp ce se pastreaza pozitia corecta a axei.

pentru a obtine citirea verticala, se utilizeaza butonul de control pentru a roti instrumentul cu 90 fata de pozitia curenta. Se repeta apoi procedura de la citirea orizontala. Se poate observa usor daca exista sau nu astigmatism. Daca cele 2 mire s-au separat ori s-au suprapus in noua pozitie, creand o zona colorata in alb, atunci acea zona reprezinta astigmatism. Numarul de pasi" colorati in alb reprezinta numarul dioptriilor de astigmatism.

In figura superioara stanga mirele se ating dar liniile centrale nu sunt aliniate, ceea ce indica astigmatism si planul de masurare nu coincide cu unul din planele principale ale ochiului

Atunci cand planul de masurare coincide cu unul din planele principale ale ochiului se obtine imaginea din figura de sus- dreapta, daca nu este realizat reglajul complet al distantei dintre mire, sau imaginea din figura de jos, ce indica un reglaj complet

Un alt semn de astigmatism este suprapunerea sau departarea mirelor (figura din partea superioara) la rotirea aparatului cu 90^o fata de pozitia initiala, dupa ce fusese obtinut un reglaj complet pentru pozitia initiala a aparatului (figura din partea inferioara)

Pachometria reprezinta masurarea grosimii (adancimii) corneei. Aceasta nu este o tehnologie noua. A fost folosita in examinarea de rutina atunci cand corneea era suspectata de vreo boala.

Masurarea grosimii corneei are o multime de aplicatii clinice:

la glaucom, pentru masurarea presiunii intraoculare;

la masuratorile din keratomie, radiale si astigmatice, pentru a evita perforarea corneei;

la chirurgia refractiva cu laser-ul, pentru a evita ectasia corneeala;

la dereglari ale functionarii endoteliului corneeal, pentru a monitoriza schimbarile de grosime ale corneei;

in cazuri de trauma chirurgicala, pentru a monitoriza umflaturile corneei si eficacitatea tratamentului.

Pachometria poate ajuta la evaluarea tratamentului medical necesar si este, de multe ori, un mijloc de evaluare a progresului bolii. Grosimea corneei este un criteriu important in evaluarea riscului post-operator de decompresie corneeala, precum si in determinarea abordarii chirurgicale celei mai potrivite. Pachometria corneeala secventiala este folosita la analiza evolutiei bolii corneene sau la chirurgia ce afecteaza grosimea corneei. Desi pachometrul cu ultrasunete poate fi util pentru a confirma subtirimea corneei la pacientii suspecti de keratoconus, videokeratografia este cea mai precisa si sofisticata metoda de a confirma prezenta acestei afectiuni. Pachometria singura nu ar trebui folosita ca instrument de diagnosticare a  keratoconusului datorita unei variatii mari a valorilor masuratorilor la populatia normala.

Masurarea grosimii corneei a fost apreciata recent ca un element important al managementului pacientilor diagnosticati cu glaucom, precum si cei cu risc mare de dezvoltare al glaucomului. Grosimea corneeala centrala este cea care influenteaza in mod deosebit masurarea presiunii intraoculare.Aceasta presiune este singurul factor cunoscut a fi influentabil la tratamentul glaucomului. Tonometria de aplanare Goldmann este standardul de baza in masurarea presiunii intraoculare. Acest tip de tonometrie foloseste o sonda speciala pentru a apaltiza o parte a corneei. Presiunea intraoculara este determinata de greutatea necesara pentru a aplatiza corneea. Grosimea corneeala centrala la un ochi sanatos este de aprox. 545 micrometri (μm). O cornee centrala subtire (490μm) poate explica scaderea campului vizual in ciuda masuratorilor normale de aplanare ale presiunii intraoculare, deoarece aceste masuratori nu reflecta presiunea intraoculara reala foarte ridicata. O cornee centrala groasa (610μm) poate explica presiunea intraoculara mare asociata cu un camp vizual intins, datorita unei presiuni intraoculare reale scazute. Masurarea grosimii centrale a corneei ajuta la interpretarea rezultatelor masuratorilor presiunii intraoculare. In prezent, nu exista o formula unica de calculare a presiunii intraoculare, deoarece relatia dintre grosimea centrala a corneei si presiunea intraoculara nu este lineara si nu exista un algoritm universal acceptat.

Pentru a exemplifica justificarea necesitatii masurarii grosimii corneei, un studiu de tratare a hipertensiunii oculare a stabilit ca grosimea corneei reprezinta factorul de risc pentru glaucom. Studiul a dorit sa determine daca reducerea presiunii intraoculare ar putea preveni sau intarzia pierderea cimpului vizual si/sau deteriorarea discului optic la pacientii cu presiune intraoculara mare si, in acelasi timp, sa adune date care sa ajute la identificarea pacientilor cu risc mare de dezvoltare a glaucomului cu unghi deschis si a celor care ar putea beneficia de tratament medical din timp. Subiectii cu hipertensiune oculara (n=1,636) considerati a avea un risc moderat de dezvoltare a glaucomului cu unghi deschis au fost supusi unei observari permanente. Criteriile de selectie ale pacientilor au inclus o presiune intraoculara de 24-32 mm Hg la cel putin un ochi si 21-32 mm Hg la celalalt ochi. Tratamentul medical a constat din agenti anti-glaucom. Rezultatele studiului au aratat ca o reducere moderata a presiunii intraoculare poate fi obtinuta si mentinuta pe parcursul unei perioade medii de 72 de luni.

Printre primele tehnici utilizate, s-a folosit metoda cu biomicroscopul cu lampa cu fanta. Aceasta consta in proiectarea pe cornee a unui fascicul ingust cu lungime mai mare decit jumatatea diametrului corneeal. Axa microscopului face un unghi de circa 60 cu directia fasciculului incident. Pentru fixarea ochiului pacientului, biomicroscoapele cu lampa cu fanta au un dispozitiv special care realizeaza tinta luminoasa. Se evalueaza calitativ variatia grosimii corneei de la centru spre margine (mai subtire la centru). Pentru a estima grosimea corneei mai precis, se poate ajusta pe ea o lentila de contact corneeana cu grosime cunoscuta. Lentila serveste astfel ca element de referinta. Grosimea corneei la centru este de 0,50-0,52mm si la margine de 0,68-1,1mm. Grosimea periferica scade dupa 50 de ani. La purtatorii de lentile de contact, grosimea stromei e mai mare.

In ultimii ani au fost introduse in practica mai multe tehnologii optice, care ofera avantajele unei tehnici ce nu necesita contactul cu corneea, precum si determinari obiective ale centrului corneei. Aceste tehnologii includ: interferometrie de coerenta partiala, tomografie de coerenta optica, topografie cu fanta de scanare.

In prezent, cele mai cunoscute tehnici de pachometrie sunt: reflectometri

Disjunctor cu coilsprinng

Disjunctor cu coilsprinng modificat

Disjunctor in V

Disjunctor unilateral