Termoreglarea - termoterapia

Termoreglarea (TR) - Termoterapia (TT)

Reprezinta un complex de mecanisme prin care organismul isi mentine valorile homeostatice ale temperaturii (T) nucleului central.

Termoreactia 

Este proprietatea de a sesiza senzatia de rece-cald la excitanti a caror temperatura este mai mica sau mai mare decat temperatura pielii.

Exista doua tipuri de termoreglare :

1)    TR chimica

Consta in cresterea sau diminuarea producerii de caldura proprie de catre organism.

Este declansata de :

scaderea T mediului ambiant sub 30 grade = termogeneza

cresterea T mediului ambiant peste 30 grade = termoliza

2)    TR fizica

Reglarea schimburilor calorice intre organism si mediul extern.

Se realizeaza prin mijloace fizice :

iradiere (60%)

conductie directa (3%)

convectie (12%) interna si externa

evaporare (perspiratie insensibila, transpiratie, evaporare la nivelul mucoasei respiratorii) = este mijlocul principal cand T mediului extern > T corpului.

Mecanismele de TR solicita in mod special aparatul cardio-vascular si respirator.

In HTT solicitarea acestora va fi direct proportionala cu valoarea excitantului termic folosit.

Termoterapia (TT)

Definitie

Este o modalitate de tratament fizical care utilizeaza caldura (Q) generata de diferite surse : apa, aer, curent electric.

Bazele fiziologice ale termoterapiei

A.    Zonele fiziologice ale TR organismului

a)    Zona periferica (coaja) poikiloterma (ZP)

Contine :

1. tegumentul cu :

foliculi pilosi

glande sudoripare care participa la termoliza (TL) prin evaporare

bogati senzori  tactili si termici (Krause pentru rece si Ruffini pentru cald)

2. tesutul adipos : are o circulatie mai bogata decat cea

necesara numai pentru nutritie

3. extremitatile

Functiile ZP :

1. Tampon ce permite ca un corp care produce Q sa ramana la o T constanta intr-un mediu cu T variabila (exista o reactivitate a circulatiei respective in functie de T)

2. Mecanismele homeostatice au anumite limite, dincolo de care mecanismele de TR fizica nu mai sunt suficiente si intervine

Hipertermia = T centrale cand de T depaseste anumite limite termoliza

Hipotermia T centrale cand de T depaseste anumite limite TG (termogeneza) initial fara tremor, iar ulterior tremuranda (contractii puternice si sacadate ale muschilor)

Document online: Tequilla - scurt istoric la nebunia cu tequila Document online: Eficienta energetica in industria alimentara

b)    Zona centrala (miezul) homeoterma (ZC)

Caracteristici :

1.     contine : capul, toracele, abdomenul, pelvisul + continutul lor

2.     nu are o vascularizatie de TR, avand doar o circulatie functionala care nu reactioneaza consensual ca in ZP (nu exista o reactivitate a circulatiei respective in functie de T), ci prezinta modificari compensatorii ale circulatiei periferice ( ce reactioneaza in functie de stimulul termoterapic aplicat in ZP)

Tcirculatia splahnica : este prima care intra in joc

Tcirculatia pulmonara : este a doua care intra in actiune

T circulatia renala : este a treia care intra in joc daca circulatia splalnica si pulmonara nu fac fata solicitarilor

T circulatia coronariana : intervine daca exista solicitari ale cordului

T circulatia cerebrala : nu prezinta variatii fiind foarte fixa

Functiile ZC in TR :

1.     T nu este egala fiind mai in zona de termoproductie (ficat) iar egalizarea ei se face prin amestecul sangelui in cavitatile corpului si apoi se distribuie sange cu aceeasi T

2.     nu prezinta senzori si de aceea Q endotisulara este remanenta

Temperatura

• Centrala (TC) : 37 C, masurabila prin temperatura sublinguala, rectala, sau timpanica
• Medie centrala (TMC) : 34 -35 C
• Mediului (TM) 25 C

Gradientul de T

1.     Intern (GTI) : TC -TMC = 37 C -34 - 35 C 2 - 3 C 

2.     Extern(GTE) : TMC - TM

B.    Comportamentul TR

a) Circumstantele

1.     In mediul rece

TC = 37 C, TMC = 34 C, TM = 18 C T GTE

T fluxul termic foarte mult si pierderile de Q T deficit caloric T TMC la aproximativ 30 C

T vasoconstrictie cu cantitatii si fluxului sanguin

2.     In mediul cald :

TC = 37 C, TMC = 34 C, TM = 30 C T GTE

T pierderea de Q la 1/2 (sangele nu mai pierde decat 1/2 din Q metabolica) T TMC

T vasodilatatie cu dublarea fluxului sanguin

b) Deci GTE influenteaza GTI

1.     pentru a compensa modificarile de mai sus, in capacitatea de transport a sangelui intervin modificari in debitul circulator, direct proportional cu gradientul = capacitatea de transport a sangelui

2.     de la 18 - 19 C (vasoconstrictie maxima)

3.     la 30 C (vasodilatatie maxima) reglarea se face prin cantitate de sange din periferie, existand o relatie matematica intre TMC si debitul circulator cutanat T la TM

>28 - 30 C = exista vasodilatatie maxima si debit de sanguin periferic maxim T intervine TL = mecanismul evaporativ al secretiei sudoripare

< 18 - 20 C = exista vasoconstrictie maxima dar aici intervine si rezistivitatea tesutului adipos

< 15 - 16 C = intervine TG = tremuraturile (contractii  musculare)

C.    Reactia in HTT

a)       Coloratia tegumentului sangele din vasele cele mai superficiale ale tegumentului ( plexuri venoase subpapilare superficiale) + tipul de sange care circula :

1. Palid

plexurile venoase nu contin sange

situatii = vasoconstrictie : stari emotive, la rece daca tegumentul era deja racit

2. Rosu – roz :

plexuri venoase umplute cu sange in care predomina arii HTT

situatii :

cald T vasodilatatie T sangele este suntat si umple plexurile venulare

rece pe tegumentul incalzit in prealabil (in hidroterapie) T vasoconstrictie produsa pe structuri mai mari T sangele bogat in O₂ stagneaza

rece + factor mecanic (baie rece + prosop aspru) T vasodilatatie produsa de histamina eliberata prin degradare mastocitara

3. Cianotic :

plexuri venoase umplute cu sange in care predomina Hb redusa

situatii :

afectiuni cardio-vasculare : sangele in totalitate contine Hb redusa

frig dupa o vasoconstrictie indelungata = sangele saraceste in O₂, stagneaza in plexuri si nu exista aport proaspat

b)       Aprecierea reactiei in HTT

1. Aprecierea modificarilor de puls

cu 10 - 20 b/min in cursul unor proceduri de termoterapie generala = reactie favorabila

la 120 - 140 b/min sau pulsul devine neregulat in cursul unor proceduri de termoterapie generala = reactie nefavorabila

2. Aprecierea coeficientului Hildebrand = coeficientul  puls/respiratie

N = 80/16 = 4

daca coeficientul < 4 = toleranta moderata la procedura respectiva

3. Aprecierea senzatiilor subiective ale bolnavului

durerea in extremitati la rece, in timpul procedurii

considerata ca reactie normala daca dispare la sfarsitul procedurii

daca persista dupa procedura si se insoteste de paloare, cianoza, frig in extremitati atunci reactia este anormala si se intrerupe tratamentul

senzatia de arsura la procedurile fierbinti

pe suprafata limitata ea trebuie suportata de bolnav

daca apare insa durere in extremitati la pacientii cu vasculopatie periferica, precordiala la coronarieni, sau abdominala se intrerupe tratamentul

semnele ce apar tardiv dupa procedura : tulburari de somn, apetit, TR; acestea reprezinta semne ale tulburarilor de reglare datorita supradozarii si trebuie diferentiate de reactia (criza) balneara

4. Aprecierea reactiei dermo – vasculare (RDV)

RDV buna : vasodilatatie cu aflux de sange,  culoare roz - rosiatica a pielii, incalzire tegumentului chiar la aplicatii reci, senzatia de placut, disparitia in 2 - 5 sec a unei pete albe post-digitopresiune tegumentara

(metoda Dalmady)

RDV negativa : piele de gaina, tegument palid-cianotic, senzatia de frig sau chiar frisoane, posibilitate asocierii unor semne generale (moleseala, cefalee, inapetenta, insomnii), disparitia in 8 - 9 sec a unei pete albe post-digitopresiune tegumentara ( metoda Dalmady)