Supravegherea bolnavului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune

SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI DIN MOMENTUL INTERNARII PANA LA EXTERNARE SI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECTIUNE

1 INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este hotarator pentru castigarea increderii bolnavului, factor indipensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere intre bolnav si personalul de ingrijire, in vederea rect§tigarii sanatatii celui internat. Aceeasi atentie se va acorda si insotitorilor bolnavului, care trebuie linistit fara sa i se ascunda gravitatea sau prognosticul cazului.

Internarea bolnavului in spital se face pe baza biletului de internare, emis in policlinica sau circumscriptiile sanitare, sau prin transfer de la alte unitati spitalicesti. Cazurile de urgenta vor fi primite si fara bilet de internare. Bolnavii internati sunt trecuti in biroul serviciului de primire, in registrul de internari, tot aici se completeaza foaia de observatie clinica cu datele de identitate.

La internare, bolnavii vor fi examinati de medicul de garda. In vederea acestui scop, acesta va culege date anamnestice de la bolnav sau de la insotitor, date pe care le va trece in foaia de observatie ambulatorie. In vederea examenelor clinice vor fi dezbracati. Asistenta va ajuta bolnavul sa se dezbrace, indiferent de boala Iui. Dezbracarea bolnavului cu extremitati dureroase fracturi, luxatii, flegmon se va incepe intotdeauna cu partea sanatoasa s se va termina cu partea bolnava, iar l imbracare se va proceda in ordine inversa.

Examinarea clinica poate fi completata cu prelevarile de produse biologice §i patologice, in vederea unor examene de laborator. Stabilirea diagnosticului prezumtiv inca in serviciul de primire este necesara si din punct de vedere al dirijarii bolnavului in sectii.

Hainele si efectele vor fi inregistrate in vederea inmagazinarii pe perioada cat bolnavul va fi internat. Dupa stabilirea diagnosticului, inainte de a-lduce in sectia avul va fi imbaiat §i deparazitat. Dupa stabilirea diagnosticului, inainte de a-l duce in sectie, bolnavul va fi inbaiatr si deparazitat.In vederea acestui scop, el va fi trecut din cabinetul de consultatii la baie, unde se efectueaza imbaierea si la nevoie, deparazitarea.

Bolnavul astel pregatit va fi dirijat la sectia indicata de serviciul de primire, dupa caracterul bolii de care sufera. In cazul bolnavului cu fractura de col femural, intemarea in spital se face de cele mai multe ori de urgenta, dupa stabilirea diagnosticului de fractura pe baza examenului radiologic.

ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizarii bolnavului, in majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a atinge acest deziderat, trebuie create conditii prielnice, necesare ridicarii fortei de aparare si regenerare a organismului si scoaterea lui de sub influenta nociva a mediului inconjurator.

Regimul terapeutic de protectie are scopul de a izola bolnavul de conditiile negative ale mediului inconjurator, care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza scoarta cerebrala si de a forma un anturaj placut, cu actiune favorabila asupra sistemului nervos sl deci, asupra organismului. Crearea conditiilor regimului terapeutic de protectie incepe cu amplasarea si constructia spitalelor. Locurile optime pentru constructia lor sunt zonele oraselor ferite de zgomotul si aerul viciat al cartierelor centrale, in mijlocul unor zone verzi de protectie, bine intretinute. Saloanele sa fie cat mai mici, cu 2-4 paturi, iar paturile sa fie cat mai distantate pentru ca bolnavii sa nu se deranjeze reciproc.

Patul trebuie sa fie cat mai comod, de dimensiuni potrivite, usor de manipulat si de curatat, pentru ca ingrijirile, investigatiile si tratamentul aplicat bolnavilor sa fie impecabil. In sectia de ortopedie sunt utilizate paturi ortopedice, dotate cu utilaje auxiliare. Deasemenea, salonul trebuie aerisit, sa fie curat si luminos. Dejectiile vor fi captate in urinare si bazinete, iar dupa fiecare folosire a lor vor fi golite, bine spalate si salonul va fi aerisit.

3.ASIGUARAREA CONDITIILOR IGIENICE ALE PACIENTILOR INTERNATI

Toaleta bolnavului este una din conditiile indispensabile ale procesului de vindecare. Deoarece bolnavul cu fractura de col femural este imobilizat la pat, el nu-si poate efectua singur toate ingrijirile de igiena.

Pentru efectuarea toaletei bolnavului, asistenta medicala va asigura temperatura corespunzatoare in salon, va pregati toate materialele necesare si va menaja bolnavul, protejandu-l cu un paravan.

Baia partiala la pat consta in spalarea intregului corp, pe regiuni, descoperind progresiv numai partea care se va spala.

Ordinea in care se va efectua toaleta trebuie sa fie respectata: se va incepe intotdeauna cu fata, apoi urechile, gatul, membrele superioare, partea anterioara a toracelui, abdomenul, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrata, coapsele, membrele inferioare, organele genitale si la sfarsit regiunea perianala.

Asistenta medicala are sarcina sa indrume si sa controleze efectuarea ingrijirii cavitatii bucale, a ingrijirii parului si a unghiilor. Toaleta general a se poate face la dus, unde bolnavul se spala in tot cursul baii cu apa curata. In functia de gravitatea starii bolnavului, dusul se va face in pozitie ortostatica sezand sau culcat.

In efectuarea toaletei, asistenta medicala va actiona cu miscari rapide, sigure si in acelasi timp blande, pentru a scuti bolnavul de alte suferinte si oboseala. Lenjeria bolnavului va fi schimbata zilnic.

3.1 Pregatirea patului si a accesoriilor lui

Asigurarea odihnei pasive este unul din principalele metode de ingrijire a bolnavului. Repausul creeaza conditii favorabile organismului pentru a-si concentra eforturile la procesul de vindecare. Premisa odihnei pasive este patul bolnavului.

In conditiile spitalizarii patul reprezinta, pentru fiecare bolnav si spatiul in care i se asigura ingrijirea. Accesoriile patului sunt: salteaua , 1-2 perne, cearceaful plic, cearseaf simplu, fete de perna, musama si aleza. Atat patul cat si accesoriile se vor pastra in conditii de perfecta curatenie pentru a se asigura starea de confort necesara vindecarii.

3.2 Schimbarea lenjeriei de pat

Lenjeria de pat se compune din: cearsaf simplu, cearsaf plic, 1,2 paturi, 2 fete de perina.Schimbarea lenjeriei de pat se face dimineata, inainte de curatenie, dupa masurarea functiilor vitale si toaleta pacientului sau ori de cate ori este nevoie. Poate fi executata de 1 sau 2 persoane.

Musamaua, aleza si cearceaful se vor intinde bine pentru a nu produce escare. In conditiile unui bolnav imobilizat la pat, bolnavul va fi mentinut acoperit in tot timpul manevrei.

Procedeul de schimbare a lenjeriei il putem efectua tinand seama de starea generala a

pacientului si de posibilitatile de a-l misca. Cand pacientul se poate intoarce in decubit lateral, schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului si in latimea patului cu bolnavul in pozitie sezand. Schimbarea lenjeriei se va face cu blandete evitandu-se manevrele care-l pot obosi pe bolnav.

3.3. Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului

Fiecare pacient trebuie sa beneficieze atat de conditiile si articolele necesare cat si de asistenta necesara acordarii ingrijirilor. Conceptia de curatenie este inteleasa diferit si variaza de la individ la individ, dar bolnavul nu trebuie sa fie privat de astfel de ingrijiri la nivelul pe care il considera normal. Din contra va trebui ca nivelul ingrijirilor sa fie conform asteptarilor sale. Nu trebuie stabilite reguli zilnice, toaleta generala nu este recomandata zilnic desi o mare parte din bolnavi solicita acest lucru. Frecventa toaletei generale este stabilita in functie de nevoile somatice si de dorintele bolnavului. Toaleta generala trebuie efectuata atat de frecvent incat sa-i asigure bolnavului o infatisare curata, sa se previna orice mirosuri dezagreabile sau orice forma de iritare a pielii.

Este datoria asistentei medicale de a pastra pacientul intr-o stare de curatenie indiferent de talia sa, pozitie, starea sa fizica sau afectiva. In vederea acestui lucru se educa bolnavul si i se pune la dispozitie sapun, prosoape curate pentru utilizarea pe regiuni, perie de unghi, foarfece de unghi, perie de dinti personala, pasta de dinti, pahar, lenjerie de corp curata.

Asistenta pregateste materialul necesar pentru efectuarea toaletei corporale, a parului, a cavitatii bucale si taierea unghiilor. Pregateste apa carei temperatura trebuie sa fie de 37⁰C. Se va avea grija la efectuarea corecta a baii, se spala mai intai fata, trunchiul, membrele, apoi regiunea perianala. Dintii se spala bine si unghiile se taie. Dupa efectuarea toaletei bolnavul este ajutat la imbracare si dezbracare ori de cate ori este necesar. Lenjeria de corp va fi comoda, lejera pentru a asigura starea de confort a pacientului.

3.4. Efectuarea toaletei generale pe regiuni a pacientului imoblilizat

Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza adica, din ingrijirile acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena bolnavului. Consta in mentinerea pielii in stare de curatenie perfecta si in prevenirea aparitiei leziunilor cutanate fiiind o conditie esentiala a vindecarii. Toaleta pacientului poate fi: zilnica pe regiuni, satamanala sau baia generala. In functie de problemele pacientului acesta are nevoie de ajutor fizic si psihic, are nevoie de ajutor partial sau total, sau nu are nevoie de ajutor.

La pacientii internati intr-o sectie chirurgicala, toaleta postoperator se va efectua cu bolnavul in pat, in peroada de imobilizare. Toaleta pe regiuni la pat va respecta urmatoarea succesiune: se incepe cu fata, gatul si urechile, apoi bratele si mainile, partea anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a coapselor, se intoarce bolnavul in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a coapselor, din nou in decubit dorsal se spala gambele si picioerele, organele genitale externe, ingrijirea parului si a cavitatii bucale.

Inainte de a incepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului (puls, TA, respiratie), ce mobilizari i se permit in ziua respectiva, daca se poate spala singur, pe care parte a corpului. Se va asigura o temperatura ambianta potrivita, se evita curentii de aer, se izoleaza bolnavul, se pregateste in apropiere toate materialele necesare efectuarii toaletei. Pacientii care se pot deplasa vor face baie la dus sau la cada sub supravegherea personalului de ingrijire.

3.5.Observarea pozitiei pacientului in pat

Intr-un numar mare de afectiuni, repasul la pat constituie un factor terapeutic important, in alte cazuri este conditia esentiala a tratamentului. Imobilizarea la pat poate insa predispune organismul si la o serie de complicatii. Din acest motiv, pozitia bolnavului trebuie schimbata in mod regulat, la intervale relativ scurte, in afara unor cazuri exceptionale, cand orice miscare, activa sau pasiva, poate peric1ita viata bolnavului (pericolul emboliilor etc.).

In functie de starea generala si de afectiunea lor, bolnavul ocupa in pat o pozitie activa, pasiva sau fortata.

Pozitia activa este caracteristica bolnavului in stare mai usoara, cu forta fizica pastrata; pozitia lor in pat nu se deosebeste cu nimic de pozitia unui om sanatos.

Pozitia pasiva este caracteristica bolnavului in stare grava, adinamici, care si-au pierdut forsele fizice. Ei necesita ajutorul asistentei.

Pozitia fortata este caracterizata prin luarea anumitor atitudini neobisnuite.Ele pot fi determinate de afectiunea de baza a bolnavului sau impuse de tratament. Un exemplu de atitudine fortata este in tratamentul fracturilor cu ajutorul aparatului de extensie, cand sunt luate ca o masura terapeutica, absolut necesara pentru vindecarea bolnavului.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Bolnavul cu fractura de col femural ocupa in pat pozitia de decubit dorsal sau decubit lateral, pe partea neafectata

3.6.Schimbarea pozitiei pacientului

Din ziua operatiei si pana in momentul in care medicul spune ca se poate mobiliza, bolnavul va sta in decubit dorsal, aceasta pozitie fiind impusa de interventia chirurgicala suferita, pentru a se proteja plaga. Pentru a preveni aparitia escarelor de decubit si nu numai, se va schimba pozitia pacientului. Escarele pot aparea in cateva ore sau in cateva zile, formarea lor fiind variabila depinzand de factorul de risc si de toleranta pielii la presiune indelungata. Schimbarea pozitiei evita imoblilizare si se face la 2-3 ore, la nevoie mai des.

La mobilizarea pacientului se urmaresc urmatoarele obiective:

• mobilizarea tonusului muscular
• mentinerea mobilitatii articulare si asigurarea starii de bine
• stimularea metabolismului stimularea circulatiei sanguine pentru profilaxia

trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor

3.7.Captarea eliminarilor

Scopul cu care se efecueaza captarea eliminarilor este observarea caracterelor fizice ale dejectiilor fiziologice si patologice pentru descoperirea modificarilor, lor patologice, in vederea stabilirii diagnosticului sau evolutiei.

Captarea fecalelor:

Se va proteja patul cu musama si aleza, se separa patul pacientului de restul salonului cu ajutorul paravanului, se dezbraca pacientul, se ridica si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrala, se acopera cu o invelitoare; dupa terminarea actului defecarii se efectueaza toaleta regiunii perianale, se indeparteaza bazinetul cu atentie din salon, se strang materialele folosite, se imbraca pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul, se spala miinile pacientului.

Captarea urinei

Urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante inutile si toxice rezultate din metabolism. Colectarea urinei se face in vase speciale numite urinare, pentru barbati in forma de tub, iar pentru femei mai scurta si latita. Urinarele sunt plasate pe suporturi de sarma, fixate la marginea patului, la indemana bolnavului. Se poate folosi si plosca. In cazul in care este necesara captarea urinei pe 24 ore, pentru unele analize de laborator, se face in recipiente cilindrice gradate de 2-41. Dupa utilizare, urinarele se golesc imediat, se spala cu apa calda in jet, cu sapun si se dezinfecteaza. Pentru a urmarii cu atentie diureza pacientului, se va monta o sonda urinara permanenta, la pacientii gravi.

Captarea varsaturilor

Prin varsatura se intelege evacuarea continutului stomacal prin caile digestive pe gura. Scopul observarii si captarii varsaturilor este obtinerea de informatii privind continutul gastric pantru stabilirea diagnosticului si bilantul lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism.

Materialele necesare sunt: musama, aleza, prosop, tavita renala curata, uscata, solutie aromata in pahar.

In timpul varsaturilor bolnavul se aseaza in pozitie sezanda, iar daca starea lui permite, va ramane culcat si numai capul ii va fi intors intr-o parte, asezandu-i sub cap un prosop. Se protejeaza lenjeria de pat si corp cu musama si o aleza, iar in fata bolnavului se aseaza un prosop. Se ofera bolnavului tavita renala sau se tine si cu mana dreapta se sutine fruntea bolnavului. Cand bolnavul s-a linistit se indeparteaza tavita renala, se ofera bolnavului paharul cu solutie aromata pentru a-si clati gura, pe care o va arunca intr-o alta tavita renala.

Tavita cu varsaturi se indeparteaza imediat din salon si se pastreaza pana la vizita medicului, intr-un dulap special. Apoi se goleste, se spala, se dezinfecteaza si se sterilizeaza prin fierbere.

4. SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE

Urmarirea functiilor vitale si vegetative ale organismului este obligatorie in cursul oricarei boli, caci modificarea lor reflecta in mare masura starea generala a bolnavului, precum si evolutia si gravitatea bolii de care sufera.

.Functile vitale sunt: respiratia, temperatura, pulsul si tensiunea arteriala.

Respiratia

Aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului se asigura prin respiratie. Ea include urmatoarele etape: etapa pulmonara, etapa sanguina, etapa circulatorie, etapa tisulara. Respiratia in stare normala se face linistit, fara nici un efort. Miscarile cutiei toracice sunt simetrice, ritmice si abia vizibile. Frecventa normala este de 16-20 pe minut, dar poate prezenta usoare variatii dupa sex si varsta.

Evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor

complicatii si al prognosticului.

Elemente de apreciat: tipul respiratiei, amplitudinea miscarilor respiratorii, ritmul, frecventa. Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de culoarea verde sau pix cu pasta verede, foaia de temperatura.Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de un minut - la adult in mod normal este ampla cu ritm regulat, in numar de 16(la barbati) 18-20 (la femei) miscari respiratorii/minut, nezgomotoasa. Miscarile respiratorii trebuie sa fie eficiente incat oxigenarea sangelui sa se faca in cantitate si calitate suficienta. In cazul aparitiei secretiilor bronsice acestea vor fi indepartate cu ajutorul trusei de dezobstructie sau vor fi aspirate secretiile, fiind de cele mai multe ori vascoase si in cantitate mare. Respiratia se noteaza in foaia de observatie cu creion verde

Temperatura

Temperatura este o constanta biologica, care variaza in mod normal intre 36° - 37° C datorita procesului de termoreglare. In conditiile patologice temperatura organismului poate sa scada sub 36° C, cand vorbim de hipotermie, sau sa creasca peste 36° C, cand vorbim de hipertermie.

Temperatura se noteaza cu creion albastru, linie continua; pentru fiecare linie continua orizontala se socotesc doua zecimi de grad.

Bolnavii cu fractura de col femural prezinta temperatura crescuta in primele trei zile (37° - 38,4° C), dupa care scade progresiv.

Pulsul

Pulsul este o destindere ritmica ce poate fi palpata, apasand usor arterele pe suprafetele dureosoase, sub forma unor zvacnituri usoare, ritmice, pulsatile. Se noteaza cu creion rosu cu linie continua. Pentru fiecare linie subtire orizontala se socotesc patru pulsatii. Pulsul bolnavului cu fractura de col femural este crescut.

Tensiunea arteriala

Tensiunea arteriala este presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali. Tesiunea arteriala se noteaza cu creion rosu, cu cifre sau cu creion albastru,

5. ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Una din cele mai importante probleme ale ingrijirii bolnavului este alimentatia. Alimentatia bolnavului urmareste:

Sa se acopere cheltuielile energetice de baza ale organismului, celei necesare cresterii (in cazul copiilor), cat si cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate.

Sa favorizeze conditiile prielnice procesului de vindecare, crutand organele imbolnavite si asigurand un aport de substante necesare organismului.

Sa previna o evolutie nefavorabila in cazul unei imbolnaviri latente, sa impiedice transformarea bolilor acute in cronice, precum si aparitia recidivelor. Sa consolideze rezultatele obtinute prin alte metode de tratament.

La bolnavii cu fractura de col femural, alimentatia este mixta si se bazeaza pe urmatoarele alimente: lapte degresat, iaurt, branza de vaca, carne slaba de vita, carne de pasare, margarina, unt in cantitate limitata, oua de gaina, paine alba, paste fainoase, legume crude si proaspete.

In alimentatie se va tine cont daca bolnavul are proteza dentara. Ratia alimentarii va fi repartizata in trei mese pe zi. Deoarece bolnavul cu fractura de col femural este imobilizat la pat, va fi servit la pat.

6.ADMINISTRATIA MEDICAMENTELOR SI HIDRATAREA ORGANISMULUI

La indicatia medicului, asistenta medicala administreaza bolnavului urmatoarele medicamente:

7.RECOLTATREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE

a) Pregatirea bolnavului pentru recoltarea probe lor de sange:

Bolnavul va fi pregatit din punct de vedere psihic; Bolnavul va fi anuntat sa nu manance nimic in dimineata respectiva; Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal cu bratele in extensie maxima;

Se protejeaz patul cu musama si aleza; Se fixeaza garoul in treimea inferioara a

bratului si se roaga bolnavul sa execute miscari de inchidere si deschidere a pumnului; Se degreseaza si se dezinfecteaza plica cotului;

Cu acul montat in seringa se strapunge vena putin oblic, apoi de-a lungul axului longitudinal;

Dupa recoltare se desface garoul, iar pe locul punetionarii se pune un tampon de vata imbibat cu alcool, pana la oprirea sangerarii si se roaga bolnavul sa nu flecteze antebratul pe brat.

b) Examenul de laborator constituie un ajutor, demulte ori absolut necesar pentru stabilirea diagnosticului.

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)

Se recolteaza sange venos, 1,6 ml pe 0,4 ml citrat de Na 3,8%. Se pune sangele intr-o eprubeta curata si se agita pentru a evita coagularea. Se aspira in pipeta Westergreen pana la gradatia 200, apoi se lasa sa se sedimenteze, citindu-se valoarea la o ora si la doua ore.

VN   la I h 4-6 mm la 2 h 7-15 mm

HTE (hematocrit)

Se recolteaza 2 ml de sange capilar sau venos pe anticoagulant Na2, EDTA 0,2 mlin concentratie de 1 %.

VN la femei 42±5%    La barbatI 45±3%

HGB (hemoglobina)

Se recolteaza 2 ml sange capilar sau venos pe anticoagulant Na2 EDTA 2,2 ml in concentratie de 1 %.

LEUCOCITE

Se recolteaza 2 ml sange venos in flaconul cu anticoagulant Na2 EDT A 0,2 ml in concentratie de 1 %.

VN 4000-8000-mm³

Pentru examene1e biochimice se recolteaza sange venos 2-5 ml dimineata pe nemancate.

Uree Se recolteaza 2 ml sange venos, fara anticoagulant.

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.

Scop :Explorator

Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului

Depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni

Recomandari

Recoltarea se face nu numai in angine , ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie faringiana (nefrite, RAA).

Materiale

De protectie

Masca de tifon

Sterile Spatula linguala, Eprubeta cu tampon faringian sau ansa de Pt, Eprubete medii de cultura, Ser fiziologic sau glicerina 15%

Nesterile

Tavita renala

Stativ pentru eprubete

Lampa de spirt

Chibrituri

Pregatirea pacientului

Pregatire psihica

Se explica necesitatea recoltarii

Se anunta si i se explica tehnica

Pregatire fizica

Se anunta sa nu manance, sa nu bea apa

Sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara

Se aseaza pacientul pe un scaun

Executie

- se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor

- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool

- isi pune masca de protectie

- invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat

- deschide eprubeta cu tamponul faringian

- flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril

- apasa limba cu spatula linguala

- cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amig­dale, dezlipeste o portiune din falsele membrane (cand este cazul)

- flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian in eprubeta care se inchide cu dopul flambat

- la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla­

pentru frotiuri colorate sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceeasi recoltare

- se spala pe maini cu apa si sapun

-pregatirea produsului pentru laborator

-se transporta produsul la laborator evitand suprainfectarea

-daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeste in prealabil cu ser fiziologic sau glicerina 15%

-se reoraganizeaza locul.

-notarea in foaia de observatie

-se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s-aefectuat recoltarea

8. PREGATIREA PACIENTULUI $1 EFECTUAREA TEHNICILOR SPECIALE IMPUSE DE AFECTIUNE

Examenul radiologic in cazul fracturii de col femural, se face la patul bolnavului. In vederea efectuarii examenului radiologic, asistenta medicala va pregati psihic bolnavul, il va ajuta la dezbracat si imbracat. Camera in care se va efectua examenul va avea maxim 20°C.

Regiunea de examinat va fi dezbracata vor fi scoase pansamentele, lar urmele medicamentoase vor fi indepartate prin spalare cu benzina sau alcool, deoarece produc    opacitati de imagine.

Radiografia va fi facuta pe un film mare pentru a cuprinde bazinul si amble coapse pana la genunchi. Regiunea organelor genitale va fi protejata cu un sort de plumb. Medicul este cel care satbileste pozitia bolnavului, iar asistenta medicala contribuie la mentinerea ei.

Indicatia examinarilor radiologice se va face doar de medic, tot el este cel care interpreteaza

rezultatele.

9. PRETEGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIRI POSTOPERATORII

PREGATIREA PREOPERATORIE

PREGATIREA PREOPERATORIE

Pregatirea preoperatorie este alcatuita din pregatirea fizica si psihica a pacientului, pregatire generala (cu un bilant clinic si paraclinic) si pregatirea pentru operatie.

Scopul pregatirii este de a preveni infectiile postoperatorii, care sunt un element major, de ele depinzand reusita operatiei si evolutia postoperatorie a operatiei.

PREGATIREA FIZICA S1 PSIHICA A PACIENTULUI

Asistenta medicala are obligatia ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea de anxietate in care se gaseste pacientul inainte de operatie, sa-l ajute sa-si exprime gandurile si teama, sa-i insufle incredere in echipa operatorie, sa­i explice ce se va intampla si sa-l asigure ca va fi insotit si ajutat.

Asistenta medicala si toata echipa de ingrijire trebuie sa fie pregatita pentru un raspuns sigur si incurajator la intrebarea inevitabila: 'Ce credeti, o sa mai pot umbla?' uneori de acest raspuns va depinde starea lui de liniste interioara. Daca ea nu va manifesta rabdare, pricepere in conducerea unei discutii de inceput, menita sa incurajeze bolnavul, aspectul exterior va arata sobrietate si demnitate, limbajul nu va fi adecvat, pe intelesul celui cu care sta de vorba. Increderea pacientului va scadea si starea lui psihica va fi defavorabila.

PREGATIREA PENTRU OPERATIE

In ziua precedenta operatiei se recolteaza sange pentru hemoglobina, glicemie, uree, creatiina, TC, TS grup sanguin pentru determinarea Rh, urina pentru examenul sumar de urina, , regim alimentar usor digerabil (se vor consuma lichide pentru mentinerea TA, diurezei, dezintoxicarea si diminuarea acidozei postoperatorii).

In seara zilei precedente se efectueaza toaleta partiala a pacientului pe regiuni, la pat, inclusiv spalarea parului. Se verifica regiunea inghinala, ombilicala, axilara, unghiile, picioarele, spatiile interdigitale. Daca regiunea pe care se face pozitie sezand pentru a pregati ridicarea. In toate cazurile, medicul chirurg, care a efectuat interventia, decide conduita de urmat si prescrie analgezicele necesare. Durerea poate fi cauzata de un pandament prea strans sau imbibat cu sange, ori secretii. Atunci asistenta va schimba pansamentul ori de cate ori este nevoie. La persoanele in varsta, obezi sau pacienti pulmonari cronici, expusi complicatiilor pulmonare, prin staza secretiilor bronhice sau suprainfectie, o profilaxie activa, exercitii respiratorii de doua ori pe zi, obligarea pacientului a expectoreze, provocarea tusei, poate preveni

complicatii1e.

Pana la reluarea tranzitului intestinal se aplica tubul de gaze, clisme evacuatorii, mici si repetate, purgative usoare, care favorizeaza reluarea functiilor intestinale. Ridicarea din pat precoce prezinta metoda cea mai eficace pentru prevenirea complictiilor venoase. Pe tot parcursul spitalizarii, pacientul va fi alimentat la pat, va fi servit cu plosca sau bazinet ori de cate ori este nevoie si i se va face toaleta partiala la pat.

Ingrijirea plagii operatoii: de la sala, pacientul este adus cu plaga acoperita cu un pansament steril. Asistenta trebuie sa examineze acest pansament si sa vada daca nu este imbibat cu sange, daca este va anunta imediat medicul. In majoritatea operatiilor, sunt scoase prin incizii facute la distanta de zona operata, tuburile de dren prin care se vor scurge secretii. Daca imediat dupa operatie se scurge prin tub o cantitate mare de bila sau sange, se anunta medicul si se ataseaza la un sac de material plastic steril, se va scoate la indicatia medicului la 2-3 zile postoperator. Scoaterea firelor de sutura se face la 9-10 zile de la interventia chirurgicala, la indicatia medicului. Schimbarea pansamentului se face zilnic sau ori de cate ori este nevoie, in conditii de asepsie perfecta; asistenta trebuie sa asigure prin pansament o buna absorbire a secretiilor si, tot o data, plaga sa fie protejata impotriva factorilor de mediu inconjurator.

De calitatea si minutiozitatea acestor ingrijiri depinde in mare masura evolutia postoperatorie si absenta complicatiilor interventia este paroasa, in perioada premergatoare momentului interventiei, pentru a evita proliferarea germenilor, se rade sau se pot folosi creme depilatoare.

La indicatia medicului in preziua operatiei se va face clisma evacuatoare, se administreaza medicatie preanestezica: Dormital, una tableta seara, se verifica unghiile, sa nu fie date cu oja, la femei nu se face interventia chirurgicala in timpul menstruatei.

In ziua interventiei pacientul nu bea si nu mananca. Transportul bolnavului in sala de operatie se face numai insosit de asistenta medicala, care are obligatia sa predea pacientul asistentei de anestezie impreuna cu toata documentatia. Dupa introducerea bolnavului in sala de operatie se schimba patul cu lenjerie curata.

INGRIJIREA POSTOPERATORIE

Reintoarcerea in camera este indicata a se face cu patul rulant care este manevrat cu atentie,

ferit de opriri sau porniri bruste. Pozitia pe patul rulment este in decubit dorsal, cu capul intr-o parte. In timpul transportului, asistenta medicala va urmari aspectul fetei (cianoza), respiratia, pulsul si perfuzia.

Supravegherea bolnavului operat este sarcina fundamentala a asistentei medicale, Elementele de supravegheat sunt: aspectul general al operatului, cum ar fi coloratia pielii sau a ochilor, urmarirea aparitiei cianozei, starea mucoaselor, starea de calm sau de agitatie, deoarece agitatia extrema explica o complicatie chirurgicala. Se mai urmaresc parametri fiziologici: TA, se masoara de dite ori este nevoie, in prima zi de mai multe ori, pe urma de doua ori pe zi. Pulsul, respiratia, temperatura se masoara dimineata si seara, deasemenea pierderile lichidiene si sangvme.

Emisia de urina in prima parte a zilei este un semn bun, scaunul se reia in urmatoarele 2-3 zile si este precedat de eliminarea de gaze. Se masoara pierderile prin drenaj, precum si aspectul si calitatea pentru fiecare dren in parte. Asistenta va mentine pacientul in decubit dorsal, se evita pozitia sezand din cauza rahianesteziei. Dupa trezire va incuraja pacientul sa se miste in pat, sa-si miste piciorul neafectat, mainile, sa se ridice in pozitie sezand pentru a pregatii ridicarea.

10 EDUCATIA PENTRU SANATATE .PROFILAXIA BOLII

Educatia este un proces interactiv, care favorizeaza invatarea. Cuprinde actiuni care au scopul de a promova sanatatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana sa dobandeasca mai multa autonomie, de a asigura continuitatea ingrijirilor din spitalla domiciliu, creste stima de sine a unei persoane pentru ca ii permite sa-si asume responsabilitati mai mari fata de propria sanatate.

Identificarea nevoilor de educatie a pacientului se face pe baza informatiilor culese si se va aprecia nevoia de a invata (ce stie pacientul referitor la: starea de sanatate actuala, informatiile de care membri familiei au nevoie pentru a raspunde nevoilor pacientului), dorinta de a invata (capacitatea de concentrare, atentia), capcitatea de a invata (stadiul de dezvoltare al pacientului, forta fizica), resurse de invatare, felul in care familia percepe si intelege boala pacientului si consecintele ei.

Ca principii educative, asistenta trebuie sa aleaga momentul potrivit. Durata sa nu depaseasca 30 minute, repetrarea sa fie suficient de frecventa pentru a consolida invatarea. Se va utiliza limbajul pacientului, putandu-se recurge la analogii simple.

Rolul asistentei in procesul educational este sa repete principiile educative, sa sesizeze orice comportament care indica o scadere a interesului sau atentiei. Sa ghideze si sa sfatuiasca pacientul dandu-i informatii. Sa observe progresele pacientului in autoingrijire si sa ramana la dispozitia sa pentru a-l ajuta. Sa utilizeze metoda de educatie in grup, care permit schimbul de idei si ca participantii sa invete unii de la altii, sa incerce integrarea educatiei in procesul de ingrijire (de exemplu in timpul efectuarii unui pansament).

11. EXTERNAREA BOLNAVULUI

Momentul extemarii bolnavului va fi stabilit de catre medic. In acest sens, asistenta medicala va avea de indeplinit urmatoarele sarcini: va aduna documentatia necesara referitoare la bolnav si o va pune la dispozitia medicului, va fixa cu bolnavul ora plecarii pentru a putea fixa medicamentatia si alimentatia bolnavului pana la ultimul moment al spitalizarii, ii va explica bolnavului indicatiile primite de la medic in cuprinsul biletului de extemare, va lamuri cu bolnavul prescriptii1e referitoare la medicatie, va face educatia necesara bolnavului si familiei.

Bolnavul poate parasi spitalul cu autosalvarea sau cu masina proprie, insotit de un membru al familiei.