Medicina
Sistemul nervos vegetativ (SNV) - studiu farmacologicSistemul nervos vegetativ (SNV) - studiu farmacologic Transmiterea sinaptica colinergica Receptorii colinergici sunt stimulati de mediatorul chimic acetilcolina. Ei sunt de doua tipuri: nicotinici si muscarinici. R.N (nicotinici) din sinapsele ganglionare sunt stimulati/inhibati de alcaloidul exogen NICOTINA (dozele mici au efect stimulator, iar dozele mari efect inhibitor); sau de alte substante. R.M. (muscarinici) din sinapsele neuro-efectoare parasimpatice sunt stimulati de alcaloidul exogen MUSCARINA si sunt inhibati (blocati) de un alt alcaloid exogen - ATROPINA. Experiment 1: evidentierea receptorilor nicotinici ganglionari. La un animal anesteziat se prepara membrana nictitanta care primeste inervatia ortosimpatica de la ganglionul cervical superior. Membrana este pusa intr-un sistem de inregistrare grafica. Stimularea electrica a ganglionului determina contractia membranei nictitante. Administrarea nicotinei in doze mici are acelasi efect. Cresterea dozelor de nicotina determina blocajul receptorilor nicotinici (efect ganglioplegic), urmat de relaxarea membranei nictitante. Experimentul 2: Evidentierea existentei celor doua tipuri de receptori colinergici: nicotinici si muscarinici. La un animal de experienta anesteziat, se utilizeaza un sistem poligraf de inregistrare concomitenta a: presiunii sanguine; frecventei cardiace; motricitatii intestinale si a secretiei salivare. Se administreaza acetilcolina in doza de 20 mg/kg. Apar efectele muscarinice (efectele stimularii receptorilor muscarinici din celulele efectoare): reducerea frecventei cardiace; reducerea presiunii arteriale; cresterea motricitatii intestinale si cresterea secretiei salivare. Se administreaza apoi atropina - 1 mg/kg (inhibitor al receptorilor muscarinici) si imediat dupa aceasta se administreaza acetilcolina in doze mari (500 mg/kg). Apare un efect paradoxal: cresterea frecventei cardiace si hipertensiune. Explicatia: Pe fondul blocajului atropinic al receptorilor muscarinici, acetilcolina va actiona asupra receptorilor ganglionari nicotinici ai ortosimpaticului, de unde efectul invers. Experiementul 3: Evidentierea efectului unor substante parasimpatico-mimetice (substante cu actiune similara parasimpaticului) a) Pilocarpina actioneaza direct asupra receptorilor muscarinici, cu aceleasi efecte ca si acetilcolina. Efectul este mai accentuat asupra secretiei salivare. b) Eserina actioneaza prin inhibarea acetilcolinesterazei, favorizand cresterea concentratiei de acetilcolina in sinapsa. Se evidentiaza un efect puternic muscarinic mai ales asupra activitatii cardiace. Administrarea atropinei anihileaza efectul eserinei. Administrarea concomitenta acetilcolina-eserina potenteaza efectul muscarinic - oprirea inimii.
Transmiterea sinaptica adrenergica Receptorii adrenergici sunt localizati in celulele efectoare ale diferitelor organe. Stimularea acestor receptori poate avea efecte diferite, dupa localizare. De ex: R. alfa-1 din vasele sanguine, prin stimulare, au efect vasoconstrictor; R. alfa-1 din peretii intestinali, prin stimulare, au efect miorelaxant. R. alfa-2 sunt autoreceptori (cu localizare presinaptica) - exercita un autocontrol asupra secretiei de noradrenalina in fanta sinaptica. R.beta-1 din celulele niocardice sunt cardioacceleratori; R.beta-2 din peretii vaselor sanguine sunt vasodilatatori. Experimentul 4. Evidentierea efectului unor substante ortosimpatico-mimetice (substante care actioneaza similar ortosimpaticului) Se utilizeaza un animal anesteziat, cu vagectomie, pentru a observa efectele directe ortosimpatice. a) Adrenalina mg/kg) determina stimularea tuturor receptorilor adrenergici: alfa-1, alfa-2, beta-1, beta-2. Efectele adrenergice sunt: cresterea frecventei cardiace; cresterea presiunii arteriale datorita vasoconstrictiei; abolirea motricitatii intestinale. b) Noradrenalina mg/kg) determina stimularea receptorilor alfa-1 si beta-1. Efectele sunt similare cu ale adrenalinei. c) Izoprenalina mg/kg) actioneaza stimulator numai asupra receptorilor beta (beta-1 si beta-2). Are efect accelerator cardiac prin receptorii beta-1 si efect vasodilatator prin receptorii beta-2 (de aici scaderea presiunii arteriale); nu are efect asupra intestinului. Experimentul 5. Evidentierea existentei receptorilor alfa-1 si alfa-2. Se utilizeaza un animal cu inervatia vagala (parasimpatica) pastrata. Daca se administreaza adrenalina (3mg/kg), se produce bradicardie reflexa (reducerea frecventei cardiace, prin interventia componentei vegetative parasimpatice). a) Neosinefrina actioneaza stimulator numai asupra receptorilor alfa-1. Apare hipertensiune (datorita stimularii receptorilor alfa-1 vasoconstrictori), dar imediat este urmata de bradicardie reflexa (deoarece lipseste stimularea receptorilor beta-1 cardiaci). b) Yohimbina este blocant al receptorilor alfa. Administrata in doza de 50mg/kg determina accentuarea efectului vasoconstrictor al noradrenalinei care se elibereaza continuu fara autocontrol (sunt blocati numai receptorii alfa-2 presinaptici). Daca se mareste doza de Yohimbina, se blocheaza si receptorii alfa-1 postsinaptici si se produce vasodilatatie cu scaderea presiunii arteriale. Pe fondul administrarii substantelor alfa-blocante, adrenalina actioneaza numai asupra receptorilor beta cardiaci si determina acceleratia inimii, dar nu modifica presiunea sangelui. c) Propanolol actioneaza ca blocant al receptorilor beta. Raman liberi receptorii alfa vasculari. Noradrenalina determina un proces de vasoconstrictie autocontrolat. Cerinte LP7: Reprezentati grafic contractia si relaxarea membranei nictitante! Precizati substantele utilizate si receptorii stimulati sau inhibati (vezi experiment 1). Reprezentati grafic efectul acetilcolinei asupra functiilor cardiace si digestive inainte si dupa administrarea atropinei (vezi experiment 2). Reprezentati grafic efectul substantelor parasimpaticomimetice: pilocarpina si eserina, asupra digestiei si functiei cardiace (experiment 3). Reprezentati grafic efectul substantelor ortosimpaticomimetice (Adr., NA, isoprenalina) asupra activitatii cardiovasculare si digestive (experiment 4). Cum s-a evidentiat existenta receptorilor alfa1 si alfa 2 adrenergici vasculari? Dar a celor beta1 cardiaci?
|