SINDROMUL CRUSTEI
STAFILOCOCICE A PIELII
Acest sindrom e o eruptie severa data de un eritem lucitor
ce se aseamana cu o arsura. Eritemul incepe pe fata si
se distribuie gradual inferior pentru a implica ce a mai ramas din piele,
accentuand zonele de flexie. Nivelul de clivare e superficial, ocupand stratul
granular al epidermei si de aceea bulele sunt flacide, se rup usor
progreseaza rapid in zonele descuamate. Copilul e febril, iritabil si
prezinta o sensibliltate cutanata marcata. Fata, gatul,
zonele de flexie sunt primele ce se erodeaza. Epiderma superficiala
poate sa se descuameze in intregime de la membru ca o manusa.
Crustarea din jurul gurii si a ochiilor rezulta intr-o fata
tipica. Conjunctivitele sunt obisnuite, ca si hiperemia
membranelor mucoase, dar nu apar ulceratii orale. Copiii cu o forma
intermediara a bolii expun o eruptie scarlatiniforma, cu descuamari
periorale si la nivelul fetei dar fara bule sau descoperiri. Ca si
piodermia stafilococica sindromul crustei stafilococice a pielii este rar intalnitǎ la nastere.
Infectarea organismului in sindromul cutanat de
arsura este cu S. aureus, de obicei un grup de 2 tipuri de xilofage, alte
tipuri xilofage fiind rar rar incriminate. Aceste organisme produc o exotoxina
ce are actiune proteolitica pe desmogleina-1, o molecula ce contine
in interior desmozomii keratocitelor, care e responsabila de manifestarile
cutanate. Toxina purificata cauzeaza sindromul cutanat de arsura
la soarecii nou-nascuti si leziuni localizate in mai multe
parti la adultii voluntari. Examinarea histologica cutanata
demonstreaza separari la nivelul stratului granular cu celulele
moarte si acantoliza. Exista o remarcabila absenta a
infiltratului inflamator. Din cauza ca bulele intacte sunt sterile,
culturile se vor obtine din nazofaringe, sacul conjunctival, ombilic,
piele anormala, sange, urina si din oricare focar de inflamatie
ce poate fi o poarta de intrare pentru organism.
Epiteliul se dispune pe un corion fara
papile. In portiunea superficiala se afla un tesut
conjunctiv lax, care in profunzime se transforma in tesut conjunctiv
fibros.
- Epiteliul jonctional
este situat la baza santului gingival. Deriva din unirea
epiteliului extern, cu cel intern, in procesul de formare a smaltului,
asa numita cuticula a smaltului. In momentul eruptiei
dentare, coroana dintelui penetreaza epiteliul oral, aparand o
fuziune intre cuticula smaltului si epiteliul oral. Se dispune ca un manson in jurul dintelui. Are structura particulara, fiind format
din 3-4 randuri de celule epiteliale mai mari, aplatizate, asezate paralel
cu suprafata dintelui, dispuse pe o membrana bazala. Este un
epiteliu de tip imatur. Celulele au organite citoplasmatice bine reprezentate(
reticul endoplasmic rugos si aparat Golgi, tonofilamente, etc). Desmozomii
sunt in numar redus, determina existenta unor spatii
intercelulare mai largi. Celulele se divid si migreaza spre
suprafata, dar nu prezinta semne de diferentiere, cum ar fi
formarea keratinei.
Membrana bazala a acestui
epiteliu nu contine colagen tip IV si VII, iar laminina are aspect
paticular, fiind numita laminina 5.
Tesutul conjunctiv subiacent epiteliului are aspect
de corion reticula
Tratamentul consta in administrarea sistemica a
antibioticelor si e necesara si reechilibrarea
hidrolectrolitica . Descuamarea solzoasa apare in timpul fazei de
vindecare.
