Cifo-lordoza - instalarea cifo-lordozei simultan

Cifo-lordoza ca deficienta, consta in asocierea celor doua deficiente ce pot apare separat, cifoza si respectiv lordoza. Caracteristicile ei constau in faptul ca musculatura in cifoza dorsala este hipotona spre deosebire de musculatura lombara ce se prezinta la nivel lombar cu o tonicitate crescuta, cat si in aprecierea mobilitatii segmentelor respective, in care diferentele sunt evidente.

In cifoza tipica, dorsala, mobilitatea coloanei vertebrale la acest nivel este mult redusa fata de mobilitatea coloanei vertebrale lombare in lordoza tipica, unde este mai bine pastrata.

Instalarea cifo-lordozei simultan (cu caracteristici de curbura primara ambele), apare destul de rar, mai des se intalneste instalarea uneia dintre curburi, primara, urmand cea de-a doua cu aspect functional compensator.

Cifo-lordoza este tipica atunci cand instalarea ei respecta segmentele de coloana ce apartin in mod obisnuit cifozei si lordozei, dar poate avea si un caracter atipic cand apare o inversare a locului de aparitie la care este localizata de obicei fiecare dintre aceste deficiente.

Aprecierea curburii primare in cazul cifo-lordozei de regula este simpla, cea mai avansata fiind cu origine primara, iar cand depistarea lor se face intr-un moment in care gradul de evolutie este egal, se va opta pentru o evolutie simultana.

Cauzele aparitiei lor sunt aceleasi ca ale cifozei si lordozei luate separat, dar nu vor fi considerate niciodata cifo-lordozele ca avand o cauza functionala (se va avea in vedere faptul ca o curbura primara trebuie sa aiba un anumit grad de evolutie, cel putin gradul I pentru a atrage dupa sine aparitia unei curburi secundare, echilibratoare, in sens opus, functional.

Depistarea si aprecierea lor se face in acelasi mod ca cel al cifozei si lordozei, fie raportat la un etalon stabilit pe baze statistice pe un numar de subiecti, fie prin masurarea propriu-zisa a curburilor subiectului.

Corectarea acestei deficiente prezinta aspecte deosebite prin faptul ca impune o serie de precautii in ceea ce priveste adresarea flexiei si extensiei in plan antero-posterior, intrucat flexia este corectiva pentru un segment, agravanta pentru celalalt si invers; delimitarea segmentelor ce lucreaza in flexie si a celor care lucreaza in extensie trebuie cu strictete respectata. Aceasta se poate realiza prin abordarea pozitiilor din care se executa fiecare miscare in parte.

Obiectivele principale ce trebuiesc urmarite in tratamentul kinetoterapic al cifo-lordozei sunt:

- tonifierea in regim de alungire a musculaturii din regiunea anterioara a trunchiului si a regiunii lombo-sacrate;

redresarea pozitiei umerilor, omoplatilor si abdomenului;

- imprimarea reflexului de atitudine corecta a corpului in conditii statice si dinamice.

Pozitiile fundamentale sunt cele ce au fost recomandate pentru cifoze si lordoze luate separat. Ca principiu de baza in aplicarea lor, trebuie sa avem in vedere faptul ca nu se poate actiona concomitent pentru corectarea ambelor curburi. Se recomanda ca prin pozitia fundamentala a exercitiului, una dintre curburi sa fie blocata intr-o pozitie corectiva sau hipercorectiva si sa se lucreze activ pentru corectarea celeilalte deficiente (ex: pozitia atarnat la spalier este corectiva pentru cifoza, permitand lucrul activ pentru corectarea lordozei. La fel prin blocarea umerilor si omoplatilor cu ajutorul unui baston aplicat la spate la nivel dorsal, trunchiul este fixat pentru cifoza, in pozitie corectiva, putand lucra activ pentru tonifierea musculaturii abdominale, deci pentru corectarea lordozei).

Blocarea lordozei se face in primul rand prin pozitia sezand, pozitie ce asigura posibilitatea lucrului pentru extensia trunchiului, bratelor si capului, pentru corectarea cifozei dorsale.

In cazul cifo-lordozelor, ponderea mai mare a programului de exercitii corective va fi adresata cifozei. Acest lucru este justificat de faptul ca aceasta deficienta evolueaza mai rapid spre rigiditate si deformari structurale ale corpurilor vertebrale decat lordoza. In alta ordine de idei, afectarea functiilor organismului la nivelul toracelui sunt de mai mare importanta decat a celor de la nivel abdominal. Exceptie in abordarea cu precadere a lordozei in tratament apare in cazul spondilolistezei si a luxatiilor congenitale de sold, in care caz afectarea rahisului este iminenta, curbura cifotica avand de regula rol secundar, subordonat functiei primei curburi.