Medicina
Saruri si stimulenti, dusmani ai unui regim corectSaruri si stimulenti, dusmani ai unui regim corectAflati ca mari binefaceri va poate aduce un regim moderat. Inainte de toate, el va asigura sanatatea. Horatiu, 65 - 8 i. Ch. |
Pentru a fi intr-adevar de folos bolnavului, medicul trebuie sa sta-bileasca un diagnostic corect al bolii inainte ca ea sa fi devastat organele vitale. Bolile trebuie sa fie diagnosticate de la inceput, inainte chiar de aparitia simptomelor si tulburarilor functionale. Cum reusim acest lu-cru? Intelegand chimia corpului, mai ales chimia si functiile glandelor endocrine. Cum hrana este cea care produce sangele care, la randul lui, este cel care hraneste celulele, este de asemenea necesar sa cunoastem chimia hranei si a digestiei pentru a ne pastra sanatatea. Ce este nutritia si care este diferenta intre nutritie si stimulare? De cate ori o sanatate aparenta nu este decat masca stimularii la adapostul careia organele vi-tale sufera leziuni?
Pentru a intretine viata si sanatatea si pentru a permite dezvoltarea, hrana trebuie sa aiba o forma organica. Substantele anorganice, chiar in cantitati mici stimuleaza, dar pot, in acelasi timp, sa aiba o actiune disi-mulata de otravire. Luate in doze mai mari sau timp indelungat, aceleasi substante anorganice (folosite pentru a da un gust mai placut sau a sub-linia savoarea normala a alimentelor) pot provoca deteriorarea unor or-gane vitale. Substanta anorganica cel mai des folosita este clorura de so-diu (sarea de bucatarie).
S-a observat ca, in anumite stari patologice, sarea poate avea efect agravant. Stim ca intervine in eliminarea anumitor deseuri ale organis-mului. Se remarcase deja ca bolnavii de rinichi faceau des edeme (su-prafete ale corpului umflate cu lichide), rezultat direct al unui exces de sare in sange. Experiente controlate au scos la iveala faptul ca sarea im-piedica eliminarea acidului uric, facand si mai acute simptomele unor boli ca reumatismul sau eczemele. Mai tarziu, s-a demonstrat prin expe-riente controlate pe caini si pe pui de gaina ca, hranindu-i cu sare, chiar si in cantitati mici, mureau. Autopsia a aratat ca ficatul si rinichii lor erau incarcati cu precipitati urici formati sub actiunea sarii.
Care este argumentul cel mai des avansat pentru a justifica consu-mul de sare? Ca animalele parcurg adesea distante foarte lungi pentru a ajunge sa linga sare. Dar, faptul ca ele au pofta de sare, inseamna si ca au nevoie de ea? O femeie obeza are nevoie de o cupa de inghetata pes-te care s-au pus frisca si fructe numai pentru ca ii place? Obisnuiti un cal cu zahar, apoi lasati-l sa aleaga intre un amestec indulcit si unul sa-rat. Se va indopa cu zahar, fara a se sinchisi de sare. Inseamna ca are ne-voie de zahar? Argumentul nu este convingator, si singurul aspect care merita sa fie luat in consideratie este faptul ca sarea este un stimulent. Ne da impresia de bunastare, ridicand putin tensiunea sanguina si stimu-land suprarenalele. Aceasta stimulare provoaca o stare de spirit optimis-ta si o senzatie de caldura, de vioiciune si aparenta buna stare. Auzim mereu ca sarea este necesara vietii. Este oare adevarat? Doctorul Benja-min Rush i-a gasit pe indienii din America tot atat de sanatosi ca si es-chimosii lui Stefansson, si nici unii, nici ceilalti nu consumasera sare.
Sarea, cel mai vechi condiment al omului, era considerata sacra la romani si nu exista nici o tara din lume care sa nu-si aiba superstitiile si maximele ei despre sare. A fost utilizata ca puternic remediu terapeutic. In doze mici este un stimulent, dar in doze mari intra in compozitia sub-stantelor care servesc la imbalsamare. Egiptenii antici intrebuintau ule-iuri, mirodenii si sare pentru a acoperi mumiile; in zilele noastre, cei vii sunt imbalsamati cu condimente formate din uleiuri, mirodenii si sare. O plimbare pe strazile oricarui oras te face sa descoperi o multime de astfel de mumii ambulante: pielea uscata, corp pipernicit, par alb, iata semnele exterioare ale unui ficat intarit si ale unor rinichi sclerozati. Observandu-i, imi spun adesea ca, dupa moarte, aceste corpuri umplute cu sare nu ar mai trebui imbalsamate.
"Cantitatea de clorura de sodiu absorbita sub forma de sare este mult superioara nevoilor de sodiu si clor ale omului", a declarat Mary Schwartz Rose, o specialista in nutritie, in lucrarea "Foundation of Nu-trition". "In afara de asta, aceste elemente sunt atat de raspandite in alimente, incat putin probabil sa existe vreo insuficienta pentru vreunul din ele, cu exceptia cazului in care un regim restrictiv special este ur-mat mai mult timp sau o persoana lucreaza in conditii de caldura exce-siva. Problema principala este de a sti daca sarea va fi sau nu folosita excesiv".
In ceea ce ma priveste nu sunt de acord cu raposata dr. Rose in legatura cu nevoile crescute de sare ale muncitorilor din zonele calde, asa cum voi explica in acest capitol.
Dar de ce este sarea atat de daunatoare? Cand este luata in doze mici, este imediat eliminata prin transpiratie si urina. In doze mari, este retinuta in tesuturi si fluxul sanguin producand o stare de hipercloremie, exces de sare care circula in curentul sanguin. In aceste conditii, indivi-dul este puternic stimulat. Daca se produce eliminarea rapida prin trans-piratie, cantitatea de sare din sange este sensibil micsorata si rezulta o stare de depresie. Nu numai ca stimulentul a fost eliminat, dar a fost dis-trus si echilibrul izotomic al sangelui si celulelor, provocand un soc asu-pra nervilor si a tesutului din creier, deosebit de sensibil. Daca in aceas-ta stare de hipocloremie se absoarbe din nou sare, individul isi regaseste echilibrul, va fi stimulat si se va simti mai bine. Pentru a rezuma, o stare de dezechilibru chimic a fost reparata sau, daca preferam, o stare de slabiciune a fost tratata cu o cura rapida
Asta ar explica valoarea aparenta a tabletelor de sare recomandate de numerosi medici, dar si de fabricanti, in timpul caldurilor caniculare. Este posibila eliminarea rapida a sarii prin piele si rinichi. Cat timp cor-pul este puternic si glandele endocrine functioneaza bine, nu va fi reti-nuta decat putina sare. Daca insa canalele de eliminare sunt ineficiente, rezulta o retentie a sarii cu consecinte suparatoare. Procesul are trei eta-pe. In prima, ficatul, rinichii sau pielea (sau toate trei) manifesta tulbu-rari in functionare; urmeaza etapa a doua, distrugerea organica. Albumi-na, celule rosii si puroi in urina - toate simptome ale distrugerii renale - pot conduce la etapa a treia, a otravirii cu sare. Cea de-a doua etapa poa-te fi marcata de prezenta trecatoare a albuminei in urina, dupa eforturi fizice sau o masa copioasa. In prima etapa, incepe sa existe un exces de sare, fara semne sau simptome, iar individul se simte bine. Pe nesimtite, se ajunge insa la etapa a treia - rinichii sunt afectati si eliminarea sarii este practic impiedicata. Este deja prea tarziu sa reduci sarea din ali-mentatie pentru a salva pacientul. A existat un moment cand se ajunsese la punctul de la care sarea incepea sa devina periculoasa. La calea ferata nu s-a gasit o solutie mai buna decat a suprima pasajele periculoase fa-cand ca circulatia rutiera sa treaca pe deasupra sau dedesubtul liniilor.
|
Consumarea sarii anorganice este un obicei prost. De ce sa nu o ab-sorbim sub forma organica, dat fiind ca plantele ne-o furnizeaza in frun-ze, fructe, tulpini si radacini? Nu este, oare, solutia cea mai simpla? Urina si transpiratia nu pun in evidenta niciodata un exces de sare atunci cand este consumata sub forma organica.
Exista si alti stimulenti - cafea, alcool, tutun, morfina, care se pot concentra in sange si tesuturi. Chiar si acestea, intrerupte brusc, afec-teaza sistemul nervos. Cand persoane tinere si sanatoase beau regulat cafea, urmele ei acide sunt eliminate prin urina imediat, fara a provoca efecte nocive. Cum insa, cu varsta, rinichii slabesc, soseste un moment in care acizii din cafea nu mai sunt eliminati rapid. Ei se acumuleaza in organism. Persoana decide sa renunte la cafea dar, in loc sa se simta mai bine, sufera de dureri de cap permanente.
Migrenele care apar dupa suprimarea cafelei dureaza pana cand au fost eliminate otravurile acumulate din cafea, pana la doua saptamani. Daca dupa aceea ne limitam la doze rezonabile, eliminarea redevine normala insa, mai devreme sau mai tarziu, eliminarea este incetinita si acizii toxici se acumuleaza din nou. Incepem sa avem nevoie de o ceas-ca suplimentara ca intaritor, de mai multe ori pe zi. Iata de ce obiceiul generalizat al "pauzei pentru cafea" este atat de nefast. Ofera posibilita-tea unei cesti suplimentare unor persoane care si asa beau prea multa ca-fea. Cand corpul a devenit toxic datorita unor concentratii crescute de otravuri, cafeaua nu mai are efect stimulant, ci va induce o stare de de-presiune. Este o perioada periculoasa, pentru ca organismul opune o re-zistenta slabita bolilor care il pandesc: artrita, nevrita, cancer.
S-a retinut faptul ca bolile unui individ privat de cafea dispar cand bea cafea; ca boala numita delirium tremens la alcoolic este tratata cu alcool, ca un fumator isi calmeaza nervozitatea aprinzand o tigara, ca un intoxicat este reanimat cu o doza din drogul lui preferat. Toate acestea arata ca echilibrul chimic al corpului nu poate fi schimbat oricand fara a deranja intregul organism. Asta nu dovedeste ca o ceasca de cafea vin-deca migrena, ca tutunul vindeca nervozitatea, alcoolul - delirium tre-mens sau ca morfina vindeca starile depresive.
Sa revenim la stimularea cu sare. Maistrul care vrea ca lucrul sa inainteze rapid, in ciuda caldurii inabusitoare, imparte cu generozitate tablete de sare muncitorilor pentru a-i mentine in forma buna. Nu-l inte-reseaza faptul ca ar putea provoca stricaciuni organelor lor interne. El nu este om de stiinta si habar nu are de consecintele dezastruoase ale unei otraviri cu sare. Si, totusi, unele boli grave - boala lui Bright, arte-rioscleroza, hipertensiunea, astmul, alergia la fan - sunt in mod frecvent tratate printr-un regim fara sare.
Activitatea unui pestisor intr-un acvariu se intensifica daca adau-gam sare in apa. Vazandu-l agitat, am putea crede ca este perfect sana-tos, cand, de fapt, sarea nu a facut decat sa-l stimuleze. Este usor de confundat o stare de stimulare cu o stare de sanatate perfecta. Chiar unii medici se pot insela si prescrie stimulenti fara nici un discernamant. Sta-rea depresiva va aparea insa intotdeauna, dovedind inconstienta terapeu-ticii pe baza de stimulenti.
Specialistul cardiolog englez Sir James Mackenzie observa ca ". prima manifestare a bolii in corpul uman este intotdeauna vicleana, neprovocand decat mici dereglari si netradandu-si in nici un fel prezen-ta. Incetul cu incetul, pacientul isi da seama ca lucrurile nu merg foarte bine pentru el si simte cum pierde acea stare de bine care insoteste o sanatate perfecta. Apar senzatii neplacute, mai intai vagi, apoi din ce in ce mai clare, ele devenind atat de incomode incat pacientul se duce la doctor. Examenul cel mai minutios nu poate descoperi inca nici un semn de boala. Treptat, boala, care este fixata intr-un organ sau tesut, modifica alcatuirea acestei parti a corpului, astfel incat prezenta ei este dovedita de un semn fizic, atunci cand metodele chimice folosite in mod curent ii pun in evidenta caracterul."
O otravire cu sare nu poate fi diagnosticata corect inca din primul stadiu, decat printr-un examen chimic al secretiilor - mucus, lacrimi, suc gastric, lichid rahidian si sange. Prea des nivelul sarii este conside-rat normal chiar si atunci cand a inceput deja o retentie anormala.
Permiteti-mi sa exprim aici propriile idei, bazate pe o experienta in-delungata, despre stimulare ca dusman al sanatatii. Abuzul de alcool, cafea, tutun, sare, piper, mirodenii, vitamine sintetice si stupefiante duce la obisnuinte de stimulare care, mai devreme sau mai tarziu, diminueaza energia si distrug sanatatea. Individul care sareaza copios orice fel de mancare inainte de a-l fi gustat, cel care ia mai multe aperitive inainte de masa si cafea tare dupa aceea, pot simti o senzatie momentana de bu-nastare. Nu-si da seama ca se simte bine pentru ca isi biciuieste glandele endocrine, in special suprarenalele, provocand astfel o stare euforica ca-re mascheaza pur si simplu oboseala deja existenta. Cat timp insa putem continua sa ne maltratam corpul? Ar fi necesara o educatie a publicului in legatura cu pericolele pe care le prezinta obiceiurile stimulante in ma-terie de nutritie.
Din nefericire, exista in aceasta tara foarte multi oameni pe care nu i-am putea ajuta, chiar daca am putea sa le vorbim. In sud, exista mii de persoane care muncesc greu, care duc o existenta atat de saraca si care au o structura atat de slaba a corpului (glandular si fizic) incat, daca nu ar continua sa se stimuleze impotriva deficientelor cu ajutorul acestor ingrozitoare regimuri de vitamine, carne de porc si sare, grasime si za-har alb, paine calda, lichioruri de grau si cafea, nu ar putea munci cat este necesar pentru a-si mentine standardul de viata, oricat de mizerabil ar fi el. Cafeaua, sarea, zaharul si whisky-ul nu sunt singurii stimulenti pentru inima; la fel stau lucrurile cu carnea de porc, grasimea, slanina, painea calda si pateul fac toate acelasi lucru: mascheaza temporar obo-seala cronica. Iata de ce acesti oameni isi continua obiceiurile stimulan-te pana in ziua in care, tineri inca, starea sanatatii lor se inrautateste tot mai mult, incat nu mai pot lucra. In zilele noastre, din fericire, copiii din sud sunt mai bine hraniti: painea integrala, laptele si legumele preparate corect, fructele proaspete inlocuiesc napii si mustarul care fierb inabusit toata ziua cu carne de porc grasa si sarata. Sfaturile in materie de nutri-tie care sunt date in scoli traseaza, incet dar sigur, drumul spre o stare mai buna de sanatate.
Cand studiem oasele unor oameni care au trait in timpuri indepar-tate, gasim smaltul dintilor in stare excelenta, chiar daca craniile au fost deteriorate. Pe vremea lor, hrana era alcatuita in proportie de 80% din materii vegetale, ceea ce explica perfectiunea dintilor lor. Astazi, vege-talele nu mai constituie decat 5% din regimul nostru alimentar si, bine-inteles, sanatatea a evoluat in aceleasi proportii.
Putem spune ca dr. Herbert Ratner exagereaza cand spune: "Omul modern a devenit un animal indopat cu vitamine, plin ochi cu antiacizi, calmat cu barbiturice, alinat cu aspirina, stimulat cu benzedrine, afec-tat de boli psihosomatice si hartuit de chirurgie. Produsul pe care Natu-ra l-a plasat pe treapta cea mai de sus a devenit o creatura obosita, ulceroasa, migrenoasa, super-stimulata si nevrozata"?
Toata lumea ma intreaba: "Care este regimul bun?" atunci cand subliniez relatia dintre nutritia proasta si boala. Desi cea mai mare parte a membrilor profesiunii medicale se opun ideii ca alimentele ar putea avea cea mai mica influenta capabila sa provoace boala, multi medici mi-au cerut sa recomand un regim corespunzator in cazurile de cancer, artrita sau alte boli cronice, atunci cand au vazut succesele obtinute de mine in cazul unor pacienti grav bolnavi. Este imposibil sa raspund la o astfel de intrebare fara sa cunosc starea glandelor, echilibrul chimic, ereditatea, obiceiurile si tulburarile functionale ale organelor care re-gleaza digestia.
Toata lumea stie ca omul are nevoie de proteine, grasimi, zaharuri, fainuri, vitamine, saruri organice si apa. Ele sunt digerate in mod diferit. Asta permite sa simplificam clasificarea lor selectand hrana cea mai profitabila, mai digestibila si mai putin daunatoare. Va avertizez ca lista nu este prea lunga si nu permite alcatuirea unor mese zilnice variate in restaurantele la moda. Profitul pe care il tragem pentru sanatatea noastra compenseaza monotonia lor relativa.
Printre proteinele cel mai usor de digerat se numara carnea de oaie, de vita in sange, galbenusul crud sau putin preparat si laptele proaspat crud, nepasteurizat.
Motivul pentru care carnea trebuie sa fie in sange sau cat mai aproape de starea cruda (functie de cel care o consuma) a fost prezentat in aceasta carte. Proteinele vegetale, ca nucile si legumele, sunt de utili-tate secundara. In ceea ce priveste grasimile, untul este cel mai reco-mandabil. Cartoful, fiert in abur, este in fruntea fainoaselor, inaintea fai-nurilor de cereale, a zaharului de trestie si a zaharurilor naturale din fructe.
Atunci cand elementele pe care tocmai le-am mentionat sunt inclu-se intr-un regim, nu este nevoie sa mai recurgem la vitamine sau la sa-ruri organice suplimentare. Steffanson a demonstrat clar: ". carnea proaspata, cruda sau in sange, contine toate vitaminele si toate sarurile organice necesare pentru mentinerea unei sanatati perfecte."
Sa ne ocupam acum de persoana care va consuma aceste alimente. Chiar daca utilizam cele mai bune calitati de zaharuri sau fainoase, di-gestia lor poate fi defectuoasa, din cauza unei actiuni chimice imperfec-te a propriilor sale secretii de sucuri digestive. In aceste conditii, protei-nele pot da nastere la tumori, grasimile la furunculi, zaharurile la unele umflaturi acide, vitaminele si sarurile organice la o stare de stimulare daunatoare. Este o ilustrare perfecta a vechii maxime: "Hrana unuia este otrava celuilalt". Iata de ce este o vanitate sa pretinzi a scrie o carte de retete dietetice aplicabile in orice caz.
Uneori este bine sa te abtii de la mancare pentru a da ragaz sistemu-lui digestiv epuizat. Digestia este atat de perturbata, incat numai unul sau doua alimente pot fi tolerate. Iata un exemplu:
A venit sa ma consulte un barbat care suferea de tulburari respi-ratorii si de membre umflate. Inima sa era slabita si organismul nu su-porta zaharuri, paine si grasimi. Am mai descoperit ca singura perioa-da din zi cand putea digera era intre orele 11 si 14.
Tratamentul
a fost simplu. Am suprimat toate medicamentele si
i-am prescris o singura masa pe zi, la pranz, alcatuita
dintr-un amestec de carne de vaca slaba, salata si
telina, totul tocat marunt si fript usor pe
gratar. Dupa cat ii era de foame, manca intre 250 si 500 g la o
masa. Dupa trei saptamani de regim, a fost vindecat si
si-a putut relua activitatea. I-am atras serios atentia asupra
faptului ca era alergic la zaharuri si paine si ca cea mai
mica indigestie cu astfel de hrana i-ar fi fost fatala.
Si-a mentinut o stare buna de sanatate timp de doi
ani. Apoi, la o aniversare, a cedat insistentelor prietenilor sai
si a mancat o felie de prajitura traditionala. A murit
in urmatoarele 24 ore.
Bineinteles ca acesta este un caz extrem de alergie alimentara. Cand sucurile digestive devin toxice, chimia digestiei este mereu tulbu-rata. Este ceea ce a vrut sa spuna Hipocrate cand vorbea despre "umori vicioase". Bila si sucul pancreatic se varsa in intestinul subtire si se amesteca cu hrana absorbita. Si una si cealalta pot fi uneori "umori vicioase", impiedicand digestia corecta si pentru cele mai bune alimen-te.
Nenumarate carti despre regimuri alimentare umplu rafturile libra-riilor. "La fel de veche ca istoria despre Adam si mar este credinta omului in valoarea specifica a anumitor alimente", scrie "Jurnalul Asociatiei Americane de Dietetica "Vor exista intotdeauna oameni care, cu argumente specioase, vor proclama ca au descoperit elixirul tineretii in cutare aliment sau grup de alimente. Din nefericire, impa-ratia nutritiei si a dieteticii a fost mereu un teren de vanatoare pentru cei care folosesc descoperirile stiintei in profit personal".
Observatiile personale i-au facut pe unii specialisti sa conchida ca anumite combinatii alimentare sunt periculoase. De exemplu, fainurile si proteinele s-ar combina prost. Ar trebui specificat ca aceste doua ele-mente formeaza o combinatie proasta in prezenta unei bile toxice. Cum majoritatea cartilor de regimuri se bazeaza pe idei si prejudecati perso-nale, rezulta din ele o colectie uluitoare de combinatii bune si proaste, adesea contradictorii. Natura, cu intelepciunea ei, nu a creat niciodata un aliment care sa fie exclusiv proteina, faina sau zahar. Chiar si carnea contine faina sub forma de glicogen.
Din aceasta
cauza, ceea ce pot face mai bun, atunci cand prescriu un regim, este
sa dau pacientului o cantitate rezonabila de hrana
digera-bila, incercand, in acelasi timp, sa neutralizez toxemia
prin antidoturile specifice fructelor si legumelor. Adesea, tratamente
stranii aplicate unor puternici ai pamantului au avut repercusiuni in masa
mare a populatiei. De exemplu, cand un rege francez suferea de crize de
astm in timpul noptii, medicii au conchis ca aerul noptii nu-i
facea bine. Supusii lui
si-au insusit imediat aceasta concluzie.
Sir William Osler a facut aceasta remarca pertinenta si nu lipsita de umor: "Cea mai mare parte din ceea ce mancam este superfluu. Am putea trai cu un sfert din ceea ce inghitim. Celelalte trei sferturi servesc la a-i face sa traiasca pe medici. Pare foarte modern, nu-i asa? Ei, bine, butada figura pe un vechi papirus egiptean. Din cele mai vechi timpuri, omul a cautat cu infrigurare regimul cel mai bun."
Permiteti-mi sa repet, pentru a incheia: exista aproximativ tot atatia aminoacizi - pietrele de constructie ale temeliei corpului - cate litere in alfabet. Miile de cuvinte ale celor mai voluminoase dictionare sunt con-struite cu aceste 26 de litere, asa cum miile de combinatii de proteine provin din acest numar mic de aminoacizi. Este motivul pentru care fie-care fiinta umana are miros diferit pentru nasul delicat al unui caine, iar mama-foca isi recunoaste fiul dintr-o colonie intreaga. Digestia este adesea functie de propria natura chimica a proteinelor corpului.
Am incercat sa subliniez in aceasta carte cat de important este sa stim ce trebuie sa mancam si ce nu trebuie; este adeseori mai important sa stim cand trebuie sa ne abtinem sa mancam. Un post de scurta du-rata, cu sucuri de fructe si legume, diluate, ofera unei persoane bolnave posibilitatea sa elimine deseurile sale toxice. Daca, dupa aceea, chimia sangelui este corectata printr-o selectie corecta a hranei, persoana bolna-va isi va recapata sanatatea.
Mai sunt multe cercetari de facut in domeniul relatiei care exista intre regimul alimentar si boala, ca si in domeniul care priveste nevoile nutritiei umane. Suntem departe de a sti totul despre aceste nevoi. Stim insa ca cea mai buna sursa de nutritie este consumul de alimente cat mai proaspete si cat mai naturale posibil si nu al unor produse falsificate care se gasesc pe rafturile negustorilor de medicamente.
| Contact |- ia legatura cu noi -| |  |
| Adauga document |- pune-ti documente online -| |  |
| Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| |  |
| Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |  |
 |
|||
|
|||
|
|||
Referate pe aceeasi tema | |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
