Droguri vegetale cu lipide

DROGURI VEGETALE CU LIPIDE

OLEA OLIVARUM-ULEI DE MASLINE

Maslinul este un pom cultivat in tarile mediteraneene.Are tulpina lemnoasa usor ondulata si o longevitate remarcabila.Frunzele sunt mici,groase,lucioase de culoare verde pe fata superioara si mai albicioase pe cea inferioara,prezinta numerosi perisori arginti rezistand la caldura uscata a verilor mediteraneene.

Florile sunt mici alb-verzui in ciorchini scurti,fructele sunt drupe cu un singur sambure si la coacere fructul devine negru violaceu.

In dermatologie si cosmetica se folosesc fructele ca atare sau uleiul de masline obtinut prin stoarcerea maslinelor fara samburi.

In cosmetica si dermatologie se folosesc ca preparat:

-masca de ulei de masline amestecata cu tarate de grau,amidon,malai.

-masca formata dintr-un galbenus de ou cu o lingura ulei de masline,

-amestec albus ou cu ulei de masline,se aplica pe arsuri ptr calmarea durerilor si grabeste vindecarea,

-amestec ulei de masline,suc de lamaie se aplica pe leziuni palmare,

-ulei de masline ca atare se utilizeaza in prepararea lotiunilor destinate pieli scalpului timp de 8-10seri impptriva caderii parului,se poate aplica pe ten,

-amestec in parti egale ulei de masline si migdale,se aplica ptr tenurile uscate.

-lotiune formata 0,5kg flori sunatoare in ulei de masline,0,5l vin alb se fierbe pana la evaporarea vinului si se aplica in ulcere cutanate si arsuri.

Ca produse naturiste avem:VIRAGO.

SEMEN CACAO

Se obtine de la specia Theobroma cacao L -arborele de cacao -Sterculiaceae.

Raspandire geografica: specia este originara din America centrala si regiunea tropicala a Americii de Sud. Astazi este cultivata in toate regiunile tropicale. Centrele mai importante pentru productie sunt Africa cu Ghana, Nigeria, Camerun si Congo, America de Sud cu Mexic, brazilia, Columbia, Ecuator, Venezuela.

Descrierea plantei: arborele de cacao, de 8-10 m inaltime, are frunze mari, intregi, oval ascutite si flori mici de culoare alba, ce se dezvolta direct pe trunchi saupe crengi. Fructul este o baca de 15-20 cm lung si 10-20 cm largime, ascutita la varf, cu 10 striatiuni longitudinale cu tegumentul coriace colorat in rosu la maturitate. Fructul contine 20-40 de seminte ovoide, dispuse in jurul coloanei placentare centrale si invelite intr-o pulpa carnoasa de culoare alb-roz.

Obtinerea drogului: se recolteaza fructele tot timpul anului, manual, la deplina maturitate. Semintele sunt scoase din fruct, si pt.a deveni drogul consumat, sunt supuse la diverse tratamente.

Semintele proaspete sunt fara miros, cu gust astringent si amar. Ele sunt intai fermentate timp de 2-8 zile, in care timp dispare gustul initial amar, culoarea se schimba din alb in brun-roscat si se formeaza aroma caracteristica. Semintele sunt uscate la soare sau la caldura artif.la 70-80⁰, si torefiate. Prin torefiere, se inlesneste indepartarea tegumentului seminal si se completeaza aroma. Semintele sunt apoi macinate si presate la presa hidraulica, pentru a indeparta cea mai mare parte din lipide, ce constituie drogul Oleum cacao. Produsul astfel obtinut este pulberea de cacao.

Descrierea drogului: drogul consta din pulberea de cotiledoane si endosperm, de culoare brun-roscata, cu miros caracteristic. La microscop se pot vedea resturi de tesut cotiledonar cu celule poligonale continand granule de amidon, aleurona si picaturi uleioase, precum si celule pigmentate in rosu-brun.

Compoz.chimica: semintele fermentate contin 1-4% teobromina si circa 0,20% cafeina. Ele contin 50-60% lipide, care se indeparteaza in cea mai mare parte prin presare, si 10-15% amidon. Culoarea bruna ce se formeaza prin fermentare se datoreste componetiolor polifenolici ca leucoantociani, antociani, ccatechine, tanin te tip catechic, ce se transforma in flobafene cunoscute sub numele de rosu de cacao. Aroma drogului ce se formeaza mai ales in timpul torefierii, este data de un complex de subst.volatile, peste 70 de componente, acizi organici, alcooli, fenoli etc.

Act.farmacol, utilizare: arborele de cacao a fost cunoscut de indienii precolumbienii din Mexic si larg utilizat mai ales de azteci. Ei preparau din semintele torefiate si aromatizate o bautura apreciata, care a fost introdusa si in Europa prin spanioli. Drogul serveste astazi ca aliment, medicament si corector de gust. Ca aliment are valoare nutritiva mare prin continutul in lipide, protide si glucide. Valoarea energetica este marita daca se prelucreaza sub forma de ciocolata, prin continutul procentual mare de zahar. Teobromina imprima produsului o actiune diuretica si vasodilatatoare. Cacao este utilizat in terapeutica ca energetic, la debili si convalescenti. Trebuie insa sa fie consumat cu moderatie de copii, obezi si de toti cei ce digera dificil lipidele.

Tegumetul seminal, care se inlatura in timpul prelucrarii semintelor, serveste ca materie prima pentru extragerea teobromonei. Continutul in teobromina a tegumentului semintelor verzi este de numai 0,01%. In timpul fermentarii acest continut creste progresiv pana la 1,5%. Se considera ca teobromina migreaza din cotiledoane, a caror continut scade in timpul acestei operatii. La noi cacao nu este un drog oficinal, dar se importa si se utilizeaza ca aliment si corector de gust. Teobromina este oficinala.

Analiza: Elixirul cristalin din Sare Analiza: Identificarea peroxidazei

HERBA EPHEDRAE - Iarba de Ephedra

Se obtine de la mai multe specii de Ephedra ca E.sinica Stapf, E.tibetica Stapf, E.equisetina Bunge, E.intermedia Schrenk, E.nebrodensisi Tin.

Rasp.geogreafica: speciile de Ephedra sunt raspandite in centrul Asiei pana in China, in Tibet, India si Pakistan, de unde se si procura drogul. Specia E.nebrodensis creste si in Spania. Celelalte specii de Ephedra ce cresc in Europa, cum sunt E.distachya L (sin.E.Vulgaris Rich) si E.helvetica C.A.Mezer, nu contin protoacaloizi. De asemenea speciile care cresc in nordul Africii si in America sunt foarte sarace sau lipsite de protoalcaloizi.

Au aspect de mic arbust, cu crengi verzi, fara frunze, 60-90 cm inaltime. Ramurile sunt brazdate de muchii si strictiuni cu noduri si internoduri. Planta creste prin locuri uscate de stepa sau nisipoase de coasta . S-au facut incercari de cultivare in India, Africa,

Obt.drogului: se recolteaza toata partea aeriana de la plante din flora spontana, toamna, cand continutul in principii active este maxim, se usuca la aer si se elimina nodurile prin cernere.

Descrierea drogului: drogul este compus din fragmente de reamuri de 5-20 cm lung.si 1-2 mm diametru, uneori ramificate, de cul.verde-galbui pana la verde-brun. Miros slab, gust usor amar.

Compoz.chimica: Principiile active ale drogului sunt protoalcaloizii dintre care cel mai important este efedrina, sau 1-fenil-2-metil-aminopropanol. Structura sa este apropiata de aceea a adrenalinei. Contine 2 atomi de carbon asimetrici, ceea ce face posbila existenta a 4 izomeri: 2 stereoizomeri, efedrina si pseudoefedrina. In planta se gasesc numai (-) efedrina si (+) pseudoefedrina.

Continutul in protoalcaloizi totali, precum si raportul intre cei doi izomeri: efedrina si pseudoefedrina variaza in functie de specie, de provenienta, de stadiul de dezvoltare a plantei. Radacinile, fructele si semintele nu contin protoalcaloizi, iar nodurle tulpinilor contin doar o treime din continutul internodurilor si cu procent mare de pseudoefedrina.

Act.farmacologica, utilizare: speciile de Ephedra din Asia au fost cunoscute si utilizate sub numele de Ma-Huang, inca cu 3000 de ani i.e.n. ca diaforetice, anitipiretice, stimulante ale circulatiei si sedative ale tusei. Efedrina are actiune simpatomimetica, provoaca midriaza, adica este vasa-constrictiva si hipertensiva, provoaca midriaza, dilatarea bronchiilor si diminuarea tonsului intestinal. Efedrina are o actiune marcanta asupra fibrei musculare netede Este rezistenta la aminooxidaza din sucurile digestive, fiind repede absorbita si pe cale orala, spre deosebire de andrenalina care este inactiva pe aceasta cale. Efedrina levogica este cea mai activa. In terapeutica efedrina este frecvent substituita andrenalinei pt.a se obtine o actiune mai prelungita. Se utiliz.pe cale orala, mai ales ca antasmatica si antitusiva.

Drogul ca atare, serveste azi numai la extragerea efedrinei.

La noi este semnalata in flora spontana specia Ephedra distachia, in cateva mici bazine din Dobrogea si transilvania (Cheile Turzii). Este declarata monument al naturi. Se importa efedrina care este oficinara. Industria noastra de medicam.o incorporeaza in unele preparate ca Sirogal si Romergan -sirop, Asmofug si Fedrocain solutie.

FRUCTUS CAPSICI - FRUCTUL DE ARDEI ROSU

Se obtine de la specia Capsicum anuum din Fam. Solanaceae. Specia este originara din America Tropicala iar azi se cultiva pe toate continentele, in regiunile cu clima calda.

Compoz. chimica:drogul contine un amestec de derivati benzil - aminici dintre care cel mai important este capsaicina ( in proportie de 75 % din totalul alcaloizilor ). Aceasta este un derivat de hidroxil fenol, este o substanta cristalizata cu gust foarte arzator care se simte si al o diluatie de 1 la10 mil. Cca 90 % din capsaicina este localizata in anumite celule ale epidermei iar 10 % se gaseste in seminte. Drogul mai contine carotinoide, localizate in epicardul fructului care dau culoarea galbena si rosie a acestuia. Principalele carotinoide specifice sunt: capsantina si capsorubina. Ardeiul este foarte bogat in vitamina C avand un continut de 0,20 %.

Actiune farmacologica si utilizare: - droguri si preparate extractive: tinctura, extractul are asupra pilelii si mucoaselor o actiune excitanta, rubefianta de care este raspunzatoare capsaicina. Ea excita terminatiile nervoase cutanate termosensibile. Aplicata local da senzatia de caldura. Avantajul acestui rubefiant este ca nici la concentratii mari nu provoaca vezicatie ci numai hiperemie. Extern este utilizata sub forma de frectie sau liniment in toate cazurile in care hiperemia locala poate fi favorabila: dureri reumatice, degeraturi, mialgii, tulburari de circulatie.

Intern, ardeiul este un condiment si un stomahic, marind secretia gastrica. Abuzul insa poate duce la gastrite si stari iritative ale rinichilor si cailor urinare. La noi in tara specia se cultiva ca planta alimentara iar industria de medicamente prepara tinctura capsicii care intra in componenta preparatului saliron - solutie si compresie termogena.

SEMENI COLCHICII - SEMINTE DE BRANDUSA DE TOAMNA

Se obtine de la specia Colchicum autumnale din Fam. Liliaceae.

Obtinerea drogului: - se recolteaza fructele la maturitate, dar inainte de a se deschide la sfarsitul lunii iulie sau inceputul lunii august.Capsulele se usuca la soare pana devin brune si se deschid lasand sa iasa semintele. Se recolteaza si bulbii primavara inainte de dezvoltarea frunzelor si de formarea bulbilor de inlocuire.

Compoz. chimica: semintele contin numerosi protoalcaloizi, dintre care cel mai important este colchicina, care a fost izolata in 1820, dar abia in 1986 a fost obtinuta in stare cristalina.. Alti protoalcaloizi care insotesc colchicina sunt: demecolcina si calcamina si colchicozida. Protoalcaloizii se gasesc in toate organele plantei, dar cele mai bogate sunt semintele si bulbii. In seminte continutul variaza in functie de stadiul de coacere si de provenienta. Cu preponderenta colchicina se regaseste in bulbii tineri. In primavara si vara urmatoare, cand se formeaza fructele, in bulbi predomina demecolcina.

Actiune farmacologica si utilizare: - specia era cunoscuta de greci si romani pentru marea sa toxicitate. Medicii arabi au utilizat bulbii contra gutei.

In 1820, medicul englez Williams a introdus utilizarea semintelor ca remediu in guta si reumatism pentru actiunea lor diuretica, analgezica, antiinflamatoare de care este raspunzatoare colchicina. Mecanismul de actiune prin care colchicina are efecte favorabile in guta este o consecinta a tulburarilor metabolismului purinelor si se caracterizeaza prin depunere de saruri de acid purinic in articulatii. Guta este cunoscuta si ca reumatism metabolic iar colchicina influenteaza favorabil durerile articulare produse de tofii gutosi din articulatii. Colchicina are actiune si asupra diviziunii celulare, provoaca mitoza atipica care este accelerata in profaza si oprita in metafaza. Fusul nuclear nu se mai formeaza si cromozomii care continua sa se divida normal nu se mai repartizeaza spre poli, formandu-se celule cu numar dublu de cromozomi numite celule diploide sau cu garnituri multiple de cromozomi numite celule poliploide.

Pentru celula vegetala colchicina este netoxica, de aceea celulele poliploide formate sunt viabile si pot da nastere la plante poliploide. Pentru celula animala colchicina este foarte toxica, provocand o data cu mitoza atipica si o degenerescenta a nucleului similara cu cea provocata de radiatiile Roengel.

Experimental s-a constatat ca se pot opri cu colchicina derivatii unor tulburari maligne: sarcoame, epiteroane. Utilizarea colchicinei in terapia tumorilor maligne este ingradita de toxicitatea sa. In terapeutica colchicina se utilizeaza pe cale orala in reumatism, arterita, in abcesele de guta.

Demecolcina este utila in terapia anticanceroasa, leucemie, unele carcinoame cutanate.