Reanimarea la nastere

Reanimarea la nastere

Reanimarea la nastere a unui nou-nascut prezentand semne de hipoxie - asfixie  se va face tinand cont de algoritmul de reanimare al Academiei Americane de Pediatrie si al American Heart Association.

Astfel, se va incepe prin executarea pasilor initiali ai reanimarii:

nou-nascutul va fi plasat sub o sursa de caldura radianta,

se va realiza stergerea secretiilor  si

nou-nascutul va fi stimulat tactil.

Se va realiza, de asemenea, pozitionarea capului nou-nascutului in pozitie "de adulmecare" (sniffing position).

In cazul in care lichidul amniotic este meconial, iar nou-nascutul nu este viguros (nu prezinta efort respirator bun, tonus muscular adecvat si frecventa cardiaca peste 100/minut), se realizeaza initial aspirarea lichidului meconial pe lama de laringoscop, dupa care se trece la executarea pasilor initiali.

Dupa prima faza a reanimarii, se evalueaza:

frecventa respiratorie,

coloratia si

respiratia.

In cazul in care nou-nascutul este apneic sau frecventa cardiaca este sub 100 de batai pe minut, se administreaza ventilatie pe masca si balon.

Se ventileaza timp de 30 de secunde, cu o frecventa de 30-40 de respiratii pe minut, cu o presiune intiala de 30 cm H20 (primele 2-3 respiratii pentru a asigura umplerea cu aer a plamanilor) si 15-20 cm H2O pentru respiratiile ulterioare.

Cu privire la gazul utilizat pentru reanimare, s-a demonstrat actualmente ca nu exista un avantaj al utilizarii oxigenului pur in reanimarea neonatala₍₄₎. Din contra, timpul pana la aparitia respiratiilor spontane este mai crescut in cazul copiilor cu hipoxie la nastere la care s-a realizat reanimarea cu oxigen₍₅₎.

Dupa 30 de secunde de ventilatie cu presiune pozitiva pe masca si balon, copilul este reevaluat.

In cazul in care copilul nu prezinta inca respiratii normale, dar frecventa cardiaca este peste 60 de batai pe minut (bpm), se continua ventilatia pe masca si balon cu reevaluarea respiratiilor la 30 de secunde, pana la aparitia respiratiilor spontane.

In cazul in care frecventa cardiaca este sub 60 bpm, se incepe masajul cardiac extern, asociat cu ventilatia cu presiune pozitiva, cu o frecventa de 120 pe minut (30 de ventilatii si 90 de compresii cardiace), 1 ventilatie alternativ cu 3 compresii cardiace. Se reevalueaza pacientul la 30 de secunde.

In cazul in care FC >60 bpm, se intrerupe masajul cardiac si se continua ventilatia pana la aparitia respiratiilor spontane.

Daca FC <60 bpm, se continua masajul cardiac si se administreaza adrenalina 0,1 ml din solutia 1/10 000, intravenos sau intratraheal pe sonda de intubatie. Intubatia endotraheala poate fi efectuata in acest moment, pentru a asigura o ventilatie adecvata.

De asemenea, in cazul in care se suspicioneaza un soc hipovolemic, se va administra ser fiziologic 10 ml/kg i.v. lent in 10 minute.

In cazul reanimarii prelungite sau al unei acidoze metabolice documentate, se va administra bicarbonat de sodiu 1 mEq/kg i.v. lent.

Indicatiile intubatiei endotraheale sunt urmatoarele:

ventilatie ineficienta pe masca si balon;

ventilatie prelungita pe masca si balon;

administrare de adrenalina;

aspiratia meconiului;

hernia diafragmatica.

In cazul in care nici una din aceste masuri nu au avut ca rezultat reaparitia unei ventilatii eficiente, se pot lua in consideratie:

depresia centrului respirator,

malformatii ale cailor aeriene,

existenta unei hernii diafragmatice,

existenta unui pneumotorax sau

prezenta concomitenta a unei maladii congenitale de cord.

In cazul unei reanimari executate corect, este adecvata oprirea reanimarii dupa 15 minute de asistola.

De asemenea, se sugereaza ca absenta respiratiilor spontane timp de 30 de minute reprezinta un semn de prognostic nefavorabil.