Invaginatia intestinala (intusceptia)
Definitie. Este una dintre cele
mai frecvente forme de ocluzie
intestinala la sugarul mic (obisnuit intre 4 si 7 luni
varsta, rar sub aceasta varsta si cu frecventa
scazuta sub varsta de 36 luni); este consecinta patrunderii
unui segment de intestin in segmentul subiacent sau - numai exceptional -
supraiacent (invaginatie retrograda): sex ratio 2-3:1 in "favoarea" sexului feminin.
Etiologia este incerta in
majoritatea cazurilor, putandu-se considera insa ca orice cauza
care tulbura peristaltismul intestinal normal poate provoca
invaginatie. Mecanismul de producere
este urmatorul: exista un obstacol mecanic (tumora, fecalom,
hematom intramural ca cel din purpura Schölein-Henoch, de exemplu), sau spasm
local, turgescenta edematoasa a valvulei Bauhin (formeaza
un obstacol in progresiunea continutului intestinal). In mod normal,
segmentul intestinal care trebuie sa impinga continutul sau
se contracta si isi diminueaza calibrul. Inelul de
contractie este impins in segmentul urmator printr-o miscare
peristaltica. Daca este intalnita o unda antiperistaltica
generata de un obstacol, se produce telescoparea segmentului respectiv;
miscarile antiperistaltice din cec si colonul ascendent
explica frecventa mai mare a producerii invaginatiei in
segmentul ileocecal al intestinului. Invaginatia se produce - asadar
- aproape constant in sens descendent. Prin invaginarea in jos (descendent) a
unui segment de intestin se formeaza o "tumora" care are: un cilindru
intern, un cilindru mediu si unul extern (teaca). Extremitatea libera
din lumenul intestinal se numeste "cap", iar marginea circulara
rezultata din indoirea tecii este "coletul" sau gatul segmentului
invaginat. Mezenterul este comprimat intre cilindrul mijlociu si cilindrul
intern, fiind induse tulburari circulatorii si trofice grave:
hemoragii, necroza, sfacelare. Exista invaginatii ileo-cecale,
ileo-colice, ileo-ileale si colonice.
Clinica. Debutul este brusc, in
plina sanatate, cea mai importanta manifestare
(patognomonica!) fiind durerile abdominale episodice, dar violente,
paroxistice si intermitente (cedeaza dupa 3-10 minute, copilul
se linisteste, adoarme, pentru ca dupa alte 15-30 minute sa
apara o noua criza dureroasa; aceasta cronologie este
tipica). Dupa 6-12 ore apare un alt semn important: prezenta
mucusului si sangelui "proaspat" in scaun, vizibil sau evidentiabil
la tactul rectal: glere sanguinolente pe manusa!
Varsaturile sunt alimentare, apoi bilioase (uneori, fecaloide).
Ulterior survine oprirea tranzitului intestinal (gaze si materii fecale),
traducand ocluzia intestinala. Palparea "tumorii" de invaginatie
("carnatul" de invaginatie) este un semn important, dar neobligatoriu
pentru diagnostic, fiind greu de demonstrat. In perioada preocluziva,
(primele 20-24 ore de la debut) starea generala (cu exceptia
agitatiei din cursul crizelor dureroase) nu este alterata;
temperatura si pulsul sunt normale. In a doua perioada (de ocluzie)
apar - in plus - febra si semnele de alterare a starii generale;
starea toxica. Varsaturile devin incoercibile; abdomenul
meteorizat si sensibil; agitatia initiala este
inlocuita de o stare de epuizare, de prostratie. Se produce o stare
de soc (colaps vascular), cu pierderea constientei si
moarte (in 4-6 zile). In rare cazuri, accidentul se poate "prezenta"
initial cu diaree; necomuna este recurenta; de asemenea
invaginarea cronica (la copilul mare).
Examenul radiologic se face
cu substanta baritata (clisma cu bariu care - uneori - se
poate solda, ea insasi, cu dezinvaginarea). Se pot "obtine"
urmatoarele aspecte radiologice; de "amputatie" a unui segment colic;
bariul se opreste la nivelul apex-ului); "lacunara" (bariul
patrunde in teaca); in "cupula" (bariul coboara pana
la jumatatea tecii); in "cocarda" (invaginatia se
proiecteaza din fata).
Tratamentul este chirurgical. Daca nu
se intervine in primele 20-24 (maximum 36) de ore, se produce moartea.
