Medicina
Leacuri populare rusestiLeacuri populare rusesti Impotriva
durerilor de masele In Siberia, prin imprejurimile orasului
Laxitatea articulara ceea ce duce la luxatii si subluxatii si uneori entorse cu rupturi ale capsulei si ale elementelor articulare. In functie de gravitatea acestei luxatii se poate ajunge la o instabilitate grava articulara in functia ei, necesitand interventia operatorie. Semnele clinice ale unei luxatii sunt dominate de imposibilitatea de a face miscarea intr-un anumit plan. Alt semn clinic datorita imobilizari prelungite ale articulatiei apar sechelele musculare cum ar fi: hipotrofii, atrofii, retracturi musculare, sechele osoase cu osteoporoza de imobilizare, in final cu pierderea capacitatii de munca. Apar aderente capsulo-ligamentare si musculo-ligamentare la metacarpiene si interfalangiene. b). Investigatii paraclinice - ex. radiologic probe de laborator. In fracturi examenul radiologic precizeaza diagnosticul, evidentiaza felul fracturii si constituie un ajutor pretios in stabilirea conduitei de tratament. In cazul entorselor si luxatiilor indica pozitia anormala a extremitatilor osoase, tipul si gradul luxatiilor precum si eventualele fracturi asociate. Semnele radiologice completeaza examenul clinic orientand conduita si tratamentul mai ales in: entorse, luxatii, fracturi. Diagnosticul se pune pe baza examenului radiologic. IV. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC. Evolutia si prognosticul sunt legate de gradul entorsei, localizarea ei, tratamentul aplicat si varsta pacientului. In entorse simple evolutia este favorabila si vindecarea se produce in 7 - 14 zile cu recuperare functionala locala. In entorsele grave, neglijate sau incorect tratate, articulatia devine instabila si dureroasa. In functie de localizare, prognosticul urmeaza o scara de gravitate care merge de la o simpla laxitate articulara complet reversibila pana la periartroza posttraumatica. O entorsa tratata corect se vindeca fara sechele in 7-21 de zile, in timp ce o entorsa neglijata are o evolutie mult mai lunga cu un prognostic nefavorabil. Evolutia luxatiilor simple este favorabila si vindecarea se produce in 4-5 saptamani atunci cand tratamentul este corect. In luxatia complicata sau incorect tratata evolutia este dificila, uneori defavorabila si impune un tratament indelungat, prognosticul fiind rezervat. Beneficiind de tratament ortopedic, chirurgical si medicamentos de urgenta, fracturile cunosc in general o evolutie favorabila in cazul in care fragmentele osoase isi restabilesc continuitatea, ligamentele si tesuturile conjunctive cutanate isi refac integritatea anatomica si isi reiau functiile. V. TRATAMENT. 1. Tratamentul igieno-dietetic. Igiena are un rol foarte important, stiut fiind ca o mana murdara venind in contact cu alimentele pe care omul le consuma, pot dauna intregului organism. Daca toate aceste norme nu vor fi bine aplicate atat inainte, pentru mentinerea sanatatii cat si dupa anumite tratamente, dupa ce acestea au fost tratate prin diferite metode, tratamentul va fi totdeauna in zadar si ineficient, indiferent cat de bine va fi aplicat. Dupa socul traumatic, in prima zi alimentatia bolnavului trebuie sa fie lichida. In perioada de vindecare alimentatia trebuie sa fie bogata in proteine si calori. 2. Tratamentul medicamentos. Dupa traumatisme, medicatia se face in general in directia combateri dureri si reducerea proceselor inflamatori. Pentru aceste obiective se foloseste: Medicatia antalgica - se foloseste de obicei in durerile cu intensitati mai mari. Sunt folosite: Infiltratii cu xilina 1% cu sau fara hidrocortizon in zone limitate; Calmante in cazul durerilor articulare; Termoleptice (Antideprin, Teprin); Neuroleptice (Toridazin). Medicatia antiinflamatoare - sunt utilizate mai frecvent fenilbutazona, indometacin, aspirina, brufen, precum si diferite unguente ca: hidrocortizon, fenilbutazona, salicilat de metil, diclofenac. Tratamentul medicamentos, antialgic sau antiinflamator trebuie insotit de un regim alimentar deosebit. 3. Tratamentul ortopedico-chirurgical. Obiectivul tratamentelor in entorsele simple, este punerea in repaus a articulatiilor respective cu ajutorul unui aparat gipsat timp de 2-3 saptamani. In fracturi se face imobilizarea prin aparat gipsat care trebuie executat corect si fara sa stanjeneasca circulatia. Dupa scoaterea aparatului gipsat se procedeaza la recuperarea segmentului respectiv, (cu grija pentru articulatia respectiva). Se recomanda bai emoliente (bai cu tarate), miscari active si pasive. Tratamentul chirurgical se face in cazul luxatiilor inductibile vechi, deschise sau cu complicatii vasculo-nervoase. Tratamentul chirurgical al fracturilor este indicat cand nu putem obtine prin tractiune o buna cooptare a fragmentelor osoase. Tratamentul chirurgical al complicatiilor tardive este complex si selectiv dupa cum avem de aface cu o pseudo-artroza, calus exuberant, dezaxarea sau consolidarea vicioasa. PARTEA a - II - a: TRATAMENTUL BFT. 1. Principiile si obiectivele tratamentului BFT. O data cicatricea vindecata si pericolul de noi rupturi este mult diminuat, recuperarea trebuie sa inceapa fara alta intarziere. Se vor urmarii: Corectarea retracturilor tesuturilor moi; Ameliorarea circulatiei; Reducerea functiei tendoanelor; Refacerea prehensiuni; Refacerea pe cat posibil a abilitatii. In cadrul antrenamentului general, se urmareste: Asuplizarea articulara; Cresterea vitezii de executie a miscarilor; Cresterea indemanarii; Dezvoltarea rabdarii; Cresterea fortei si rezistentei musculare. Traumatismul determina in fond abaterea de la normalitatea anatomofunctio-nala a mainii. Aceasta normalitate, o putem defini prin urmatoarele criterii prezente atat in prehensiune cat si in alte miscari pe care le face mana: Absenta durerii; Echilibrul muscular; Mobilitatea articulara. Tratamentul recuperator al deficitului functional al mainii este dificil, cere promtitudine, cunostinte exacte asupra anatomiei functionale, experienta si multa perseverenta. Mana suporta greu imobilizarea, chiar de scurta durata, redorile si retractiile devenind ulterior foarte greu reductibile. Este foarte dificil de gasit intodeauna echilibrul si raportul just intre imobilizare si remobilizarea mainii traumatizate. Mana traumatica prezinta patru grupaje mari clinico-recuperatorii ( Wynn Parry): Leziunile de tendonParaliziile nervilor periferici Mana rigida Amputatiile. Ultimul grup nu intra in preocuparea acestei monografii; cel de al treilea este un grup polimorf, care are trasaturi comune incapacitatea de mobilizare a degetelor, ca urmare a unor fracturi, leziuni de tesuturi moi, tulburari reflexe algodistrofice sau toate la un loc, ca in striviri, ce transforma mana intr-un segment rigid ''inghetat'' . Acest grup mai are comun tripticul obiectivelor recuperatorii, mobilizarea articulara + tonifierea musculara + coordonarea sau abilitatea gestica. In fracturile falangelor si metacarpienelor nu este o problema consolidarea deficitara a articulatiilor adiacente. Cateva principii generale trebuie retinute: Mobilizarea degetelor trebuie sa se faca in flexie; Imobilizarea sa fie cat mai scurta, sa fie suspendata chiar inainte de consolidarea completa si mobilizarea sa inceapa imediat; Imobilizarea determina foarte repede "dezastrul" functional pentru articulatii; Degetele care nu sunt absolut necesare a fi imobilizate vor fi continuu mobilizate activ; Edemul este cel mai periculos dusman al functiilor mainii si el trebuie tratat ca atare imediat. In majoritatea cazurilor luxatiile sau subluxatiile care sunt insotite de rupturi capsulare sau smulgeri osoase. Imobilizarea de scurta durata prin proteze este obligatorie. In ordinea frecventei fracturile mainii sunt ale bazei metacarpului (capatul distal), ale diafizei falangelor, ale colului metacarpienelor (capatul proximal) si fractura luxatiei a policelui. 2. Tratamentul prin hidro-termoterapie. Hidroterapia este aplicarea in scop profilactic si curativ al unui numar variat de proceduri care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diverse stari de agregare ca si unele tehnici strans legate de acestea. In mana si articulatia pumnului posttraumatic se pot utiliza urmatoarele proceduri: Baia kineto-terapeutica. Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare care se bazeaza pe principiul legi lui Arhimede " Asupra unui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in sus egale cu greutatea volumului deslocuit " Tehnica de aplicare baia kineto se efectueaza intr-o cada mai mare care se umple 3/4 cu apa la temperatura de 36-37-380 C. Bolnavul este invitat sa se aseze in cada si timp de 5 min. este lasat linistit sa se obisnuiasca cu ambianta. Dupa aceea tehnicianul executa sub apa la toate articulatiile pacientului in mod pasiv toate miscarile posibile in timp de 5 min. dupa aceea pacientul este lasat putin in repaus dupa care este invitat sa repete singur miscarile aratate de tehnician. Durata bai este de 20-30 min. dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca. Modul de actiune-factorul termic si mecanic. Mobilizarea tn apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderi greutatii corpului conform legi lui Arhimede. Importanta miscarii pasive este esentiala in recuperarea mai ales in stres psihic pentru ca pacientul intelege ca articulatia este functionala si recuperarea este posibila. Baile cu plante medicinale. Sunt foarte des folosite; substantele aromate au efect sedativ asupra sistemului nervos, favorizeaza rezorbtia, calmeaza durerile, amelioreaza circulatia, au efect relaxant asupra tesutului conjunctiv. Se folosesc seminte de in, musetel, flori de tei, menta, salvie sau tarate de grau, nuc, coaja de stejar, de castan, malt, amidon, etc. Din aceste plante se fac infuzii sau decocturi din 500 - 1000g in 2-3 litri apa, care se introduc apoi in apa de baie la neutralitatea termica sau calduta, atunci cand se urmareste si efectul termic. Durata bai este de 20 - 40 min. Temperatura bailor in general este de 35-370 C. Se mai folosesc si ca bai de curatire dupa aparat gipsat. Bai locale fierbinti alternante cu bai reci. Introduceti partea care trebuie tratata in apa fiarta (400C) timp de 3-4 min., apoi introduceti partea aceea in apa cu gheata sau sub apa de robinet (7-210C) timp de 1-2 min. In timp ce pacinetul se afla in apa rece, cresteti temteratura aei fierbinti pana la temperatura initiala sau putin peste 430C. Face operatiunea de 6-7 ori si se sfarseste cu apa rece. Scop si efecte: alterneaza contractia si dilatatia vaselor de sange; determina o crestere marcata, locala si reflexa, a fluxului de sange; intensifica metabolismul si procesul de oxidare; grabeste vindecarea; activitate sporita a globulelor albe din sange. Dusul cu aburi. Este proiectarea vaporilor supraancalziti asupra unor regiuni limitate. Durata este de 3-6 min. Poate fi o procedura de sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj. La sfarsit se aplica o procedura de racire, spalare, sau un dus la temp. de 18-200 C. Mod de actiune: actiune puternica asupra circulatiei cu hiperemie si rezorbtie locala. Dus masaj- reprezinta aplicarea mai multor dusuri rozeta cu apa la temperatura de 38-400 C asociat cu masaj. Mai frecvent se aplica partial mai rar general. Durata masajului este de 8-15 min. Dusul masaj produce o hiperemie importanta cu un insemnat efect resorbtiv si de tonifiere prin actiunea combinata a masajului si a factorului termic. Impachetarile cu parafina. Acestea fac parte din procedurile termo-terapice si se aplica pe regiuni limitate de corp. Tehnica de aplicare se topeste intr-un vas o cantitate de parafina alba in asa fel incat sa mai ramana cateva bucati neancalzite, in scopul evitarii supraancalzirii. Cu ajutorul unei pensule late se pensuleaza repede regiunea interesata de mai multe ori pana ce se realizeaza un strat de parafina de 0,5-1cm grosime. Peste stratul de parfina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu patura. Durata este de 30-60 min. La nivelul articulatiilor pentru a avea un strat mai gros se pot folosi mansoane legate deasupra si dedesuptul articulatiilor prevazute cu un orificiu prin care se toarna parafina topita. Pentru maini si picioare se pot efectua bai de parafina cu bule reci. Pacientul introduce mana si o scoate si asteapta pana ce parafina se intareste pe tegument. Se repeta manevra de 2-3 ori introducand de fiecare data segmentul la un nivel inferior fata de precedentul. Cand temperatura devine suportabila extremitatea se lasa in parafina un timp mai indelungat. Pe articulatiile mici se pot aplica placi parfinate. Din cauza termo-conductibilitati relativ mici parafina poate fi folosita la temperaturi ridicate fara a produce arsuri. Actiune-parafina provoaca o supraancalzire profunda si uniforma a tesuturilor. Pielea se incalzeste la 38-400 C provocand o transpiratie locala abundenta. La desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa impachetare se aplica o procedura rece. 3. Tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte) Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau profilactic. <
|