Plantele inferioare (thallophyta)

PLANTELE INFERIOARE (THALLOPHYTA)

Din punct de vede e structural, plantele inferioare unicelulare pot rezenta toate organitele celulare caracteristice, sau pot fi lipsite de una sau chiar mai multe din acestea. Astfel, la unele se observa lipsa unui nucleu figurat (de exemplu, la algele albastre si bacterii), la altele lipseste membrana celulara (de exemplu, la mixomicete , la altele lipsesc plastide etc, toate acestea indioand caractere de inferioritate.

La plantele inferioare pluricelulare este caracteristic numarul mic de tesuturi diferentiate sau chiar prezenta de tesuturi false (pseudoparenchim, si plectenchimul ciupercilor si lichenilor).

Talofitele propriu - zise (eutalofte) se caracterizeaza prin faptul ca prezinta un corp vegetativ numit tal (unicelular sau pluricelular); talul mai evoluat desi poate prezenta un aspect asemanator plantelor superioare totusi nu poseda o diferentiere morfologica, adica o alcatuire din radacina, tulpina si frunze.

Talofitele sunt in marea lor majoritate plante acvatice, foarte putine fiind de uscat.

Exceptie de la organizarea talofitelor propriu - zise o fac virusurile si bacteriile (prototalofite), mai ales primele, din cauza simplicitatii structurii lor nu este inca suficient clarificata nici pozitia lor sistematica.

Inmultirea plantelor inferioare se face atat asexuat, prin diviziune sau prin spori, cat si asexuat prin izogameti si anizocameti. 0 forma speciala de inmultire sexuata intalnita la aceste plante este aceea prin oogamie.

Din punct de vedere at nutritiei, plantele inferioare sunt autotrofe sau heterotrofe, in functie de prezenta sau lipsa pigmentului asimilator. Unele din aceste plante se hranesc chimiotrof.

Cat priveste notiunea de 'alga', utilizata la mai multe unitati sistematice din cadrul plantelor inferioare, aceasta nu reprezinta numai o unitate sistematica, ci si o notiune bioecologica, legata de viata acvatica pe care o duc vegetalele respective.