Peritonita acuta difuza

Peritonita acuta difuza

1. Definitie si clasificare

Peritonita acuta este o reactie inflamatorie a peritoneului, difuza, deobicei de origine septica. Germenii intalniti sunt streptococul, pneumococul, foarte rar gonococul sau alti germeni. Ea este una din marile urgente abdominale.

Dupa calea de patrundere a germenului, peritonitele pot fi:

- primitive (spontane), au sursa de contaminare extraperitoneala iar transportul agentului patogen este pe cale circulatorie;

- secundare, datorate contaminarii intraperitoneale.

Dupa evolutie, pot fi:

acute;

cronice.

Dupa intinderea leziunilor, pot fi:

difuze;

localizate.

Dupa aspectul exudatului, pot fi:

seroase;

fibrinoase;

purulente.

Clasificarea etiopatogenica diferentiaza peritonitele in: primare, secundare, tertiare si abcese intraperitoneale.

a) Peritonitele primare sunt infectii difuze peritoneale care pastreaza integritatea tubului digestiv si a organelor anexe;

b) Peritonitele secundare prezinta solutie de continuitate la nivelul tractului digestiv. Cauzele lor: perforatia stomacului, a duodenului; contaminarea biliara; peritonita apendiculara; peritonita din pancreatita acuta; peritonitele de origine genito-urinara; peritonitele postoperatorii si posttraumatice; perforatia intestinului;

c) Peritonitele tertiare sunt cele la care agentul iritant nu poate localiza colectia peritoneala datorita raspunsului slab al organismului;

d) Abcesele intraperitoneale sunt infectii peritoneale localizate.

2. Diagnostic clinic si paraclinic

Manifestarile clinice ale peritonitei acute difuze sunt

1) Durerea cu debut brusc, rar debutul poate fi lent. Sediul durerii este la locul perforatiei sub forma "loviturii de pumnal", durerea este exacerbata de miscare;

Varsaturile sunt inconstante si apar mai tarziu: initial alimentare, bilioase si rar fecaloide;

3) Oprirea tranzitului intestinal este inconstanta: initial tulburari dinamice, apoi ocluzie mecanoinflamatorie prin aglutinarea anselor;

4) Sughit inconstant;

5) Temperatura ridicata 38-39⁰C;

6) Tensiunea arteriala normala initial, apoi scade;

7) Tahicardie;

8) Dispnee si respiratie superficiala;

9) Semnele socului: paloare, transpiratie, tahicardie;

10)Pozitia bolnavului "cocos de pusca".

11)La palpare exista aparare si contractura abdominala;

12) La inspectie - abdomenul nu respira, respiratie costala, tuse dureroasa;

13) La percutie - zone de sonoritate si matitate anormale;

14) La ascultatie - silentium abdominal.

Diagnosticul paraclinic se stabileste pe seama:

- Analize de laborator:

leucograma pune in evidenta leucocitoza cu limfopenie relativa;

ureea este moderat crescuta;

examenul de urina pune in evidenta semne de suferinta renala;

glicemia - la limita superioara.

- Radiografia abdominala pe gol pune in evidenta: pneumoperitoneul; distensia intestinului subtire; anse dilatate cu prezenta de aer si lichid.

- Ecografia pune in evidenta colectia intraperitoneala;

- Computer tomografia si RMN-ul reprezinta un exces pentru cazurile cand diagnosticul a fost stabilit;

- Punctia lavaj peritoneala;

- Laparoscopia diagnostica.

3. Tratament

Tratamentul este chirurgical in marea majoritate a cazurilor (cu exceptia peritonitelor primitive). Ca orice urgenta chirurgicala, peritonitele necesita un tratament medical preoperator, care trebuie sa fie scurt si eficient.

Preoperator se urmareste: reechilibrarea hidroelectrolitica, oxigenoterapie, antibioterapie, combaterea durerii si a febrei, suport renal, ventilator si vasoactiv (TA).

Chirurgical se impune: eliminarea sursei de contaminare, reducerea contaminarii (spalaturi, drenaj), tratarea infectiilor reziduale prin spalaturi peritoneale continuie postoperator, abdomen deschis, drenaj peritoneal cu tuburi de dren. In perioada de reanimare se continua reechilibrarea hidroelectrolitica, oxigenoterapia, sonda de aspiratie nazogastrica, tratamentul disfunctiei de organ, antibioterapia cu cefalosporine, gentamicina, metronidazol.