Medicina
Ordinul spirochetales - genul treponema - boala la om- germeni lungi, subtiri, helicoidali, de 5- 30x 0,5 microni, vizibili in preparat nativ- la microscopul cu fond intunecat sau prin coloratii speciale, - 2 FAMILII- Spirochetaceae- genul Treponema - genul Borrelia - Leptospiraceae- genul Leptospira - habitat:- spirochetele saprofite- in mediul extern in ape statatoare - in flora normala a cavitatii bucale- Treponema vincentii- angina Plaut- Vincent - in spatiul periplasmatic au endoflageli - se misca prin rotatie, antero-, retro- flexie, inaintare - foarte sensibili la schimbarile de pH (aciditate), la uscaciune Genul Treponema 3 subspecii- prin hibridizare de ADN, ele difera in patogenitatea la om si in patogenitatea la animale de experienta. Treponema pallidum subspecia pallidum, agentul sifilisului venerian, Treponema
pallidum subspecia pertenue, agentul 'pianului' cu
distributie tropicala si subtropicala. Treponema pallidum Istoric: inca neelucidat o introducerea in Europa dateaza din secolul al XVII- lea, marinarii lui Christophe Colomb fiind raspunzatori o diseminarea
rapida a fost facilitata de razboaiele europene- boala de o cercetari
arheologice au relevat in o treponema a fost descoperita de Schaudinn & Hofmann in 1905 in leziunile sifilisului secundar o spirochetele au ramas necultivabile in medii artificiale pana azi o tulpina Nichols isolata in 1912 din LCR- ul unui bolnav este intretinuta in testicolul iepurilor masculi Epidemiologie - mod de contaminare - inceputul sec. XX in Occident 2 pandemii, sifilisul si tuberculoza. Azi, primul devine mai rar in tarile dezvoltate datorita introducerii din 1985 a prezervativelor, pentru prevenirea HIV-ului. - factori de risc- parteneri multipli, consum de droguri tari, prostitutie salbatica,
- transmitere- sexuala- cea mai frecventa - presupune contactul intim al mucoaselor- genitale, genitor- anale, genitor- orale - contagiozitate- crescuta- mai ales leziunile sancrului primar, leziunile mucoaselor din sifilisul secundar - materno-fetala- pentru trecere sunt necesare 4-5
luni. Depistarea prin serologie in primul trimestru si
tratarea adecvata previne sifilisul congenital. Boala la om: l transmis aproape intotdeauna prin contact direct venerian, T. pallidum traverseaza activ mucoasele si in 10 minute difuzeaza in sange. ( 'mal français' sau 'napolitain'), l incubatia- 2- 3 saptamani, sau 10 - 60 de zile l faza primara- sancrul caracteristic la locul patrunderii- ulcer nedureros, baza dura, adenopatie satelita, netratat se vindeca in 2-6 saptamani l faza secundara- diseminarea treponemelor- se numeste maladia simulatiei mari- apare la 2 luni dupa infectare - urmeaza faza silentioasa, latenta (clinic asimptomatica, necontagioasa), - dupa 2 - 10 ani, la 20 - 30% din cazuri apare faza tertiara, cu atingere viscerala, cardio-vasculara (aortita, anevrismul aortei) sau neurologica (tabes, paralizie generala), asociata cu leziuni osoase sau cutaneo-mucoase (gume). - transmiterea transplacentara determina- avort, moartea nou- nascutului, sau sifilisul congential symptomatic: manifestari cutaneo- mucoase- leziuni buloase palmo-plantare, papule pe corp, eroziuni bucale, coriza purulenta, manifestari viscerale- hepatosplenomegalie, febra, leziuni osoase ( osteita, periostita), artrite, nefrita - la persoanele infectate cu virusul HIV, apar sancre multiple, extinse, cu evolutie rapida spre neuro- lues (encefalite, arterite cerebrale, uveite) Morfologie : germeni lungi 20 - 30 microni), spiralati cu spire regulate fine (observati la microscopul cu fond intunecat sau prin impregnare argentica) coloratia Gram nu le coloreaza (denumire de T. pallidum - palida). Structura peretelui seamana cu cel al bacteriilor Gram- negative
Cultivare: numai in animalul de laborator- intratesticular la iepure. Antigene - antigen de grup, proteic, comun al treponemelor - potential imunizant mediu, apara fata de o suprainfectie in cursul bolii. Diagnostic de laborator Aspecte clinice, epidemiologice corelate cu diagnosticul de laborator. Metode serologice- de rutina Metode directe- numai in laboratoare specializate Studii moleculare sunt in curs.
Leziuni secundare (placi ale mucoasei, sifilide cutanate) ; LCR (in forme neurologice) ; la formele congenitale: lichid amniotic, continut de vezicule, mucus nasal, LCR. Metode de detectare:. Microscop cu fond intunecat: se cauta bacterii spiralate cu miscari caracteristice. Este dificil dg. diferential de treponemele saprofite (T.denticola, T. refringens) rezultat fals pozitiv! Sensibilitate variabila: 80 %. Se aplica in centre specializate- dg. rapid. Imunofluorescenta: metoda sensibila
B - Diagnostic indirect : serologic Doua
grupe de reactii serologice in functie de antigenul ales A.
Reactii cu antigen netreponemic : VDRL
(Veneral Disease Reagent Laboratory). Dinamica
anticorpilor: VDRL- ul se pozitiveaza dupa FTA si TPHA. Este
prima care devine negativa dupa tratament.
2- FTA (Fluorescent
Treponemal Antibody Test) Sensibilitate la antibiotice crescuta, fata de penicilina G, la tetracicline, la macrolide. Rezistent fata de aminoglicozide. Tratament, profilaxie
|