Notiuni de semiologie - aparat digestiv

NOTIUNI DE SEMIOLOGIE - APARAT DIGESTIV

1. SEMIOLOGIA GURII Sl A FARINGELUI

Interogatoriul urmareste sa descopere factorii mecanici, termici, chimici sau infec-tiosi care provoaca afectiuni bucale. Ne vom interesa de cauzele mecanice; dintre substantele chimice amintim acizii si bazele (acid acetic, soda caustica), bismutul, mercurul, plumbul, fosforul.

Exista boli generale care pot avea manifestari bucale: diabetul zaharat, scorbutul, sin-droamele hemoragice, leucemia, agranulocitoza. Bolile infectioase (sifilisul, tuberculoza, scarlatina, varicela, rujeola) pot determina semne caracteristice bucale.

Simptomele functionale se manifesta prin gust neplacut, senzatia de arsura, dureri spontane, permanente sau ocazionale, legate uneori de alimentatie; uneori apar dureri cu caracter de intepaturi si cu iradieri spre urechi. La nivelul faringelui pot aparea tulburari la inghitire. Deseori se intalneste hipersalivatie.

Examenul obiectiv trebuie facut metodic: se incepe cu inspectarea fetei, apoi se inspecteaza buzele, care se vor rasfrange usor pentru a le examina mai bine, apoi bolnavul este invitat sa deschida gura cat mai larg si se inspecteaza mucoasa, ajutandu-se de o spa-tula sau de apasatorul de limba.

Mirosul gurii si al aerului expirat poate aduce date importante.

Limba se examineaza cerand bolnavului sa o scoata din gura.

Fata interna a obrajilor, examinata cu atentie, poate fi revelatoare pentru unele boli.

Examenul gingiilor este de asemenea important; paloare lor apare in anemii, gingivite caracteristice se intalnesc in intoxicatii cu metale, cu scorbut, diabet.

Dintii intereseaza pentru anomaliile de implantatie (sifilis congenital) macro- sau mi-crodentitie, 'dinti semilunari' (sifilis congenital), carii dentare, paradentoze (diabet); gra-nuloamele radacinilor dentare constituie frecvente focare de infectie.

Examenul faringelui pune in evidenta angine de diferite tipuri: catarala sau eritema-toasa, pultacee, flegmonoasa, ulceroasa, pseudomembranoasa, ulceromembranoasa, ne-croticogangrenoasa.

Tulburarile de salivatie pot fi revelatoare pentru unele boli. Hipersalivatia (ptialism) se intalneste in stomatite, in nevralgia de trigemen, in stenoza esofagiana, in boli ale bulbului rahidian.

Ptialismul poate fi exagerat, saliva revarsandu-se in afara (sialoree) si se constata in stomatita mercuriana si saturnina, tabes, encefalita, turbare.

Salivatia diminuata sau suprimata (xerostomie, asialie) se poate intalni in marile deshidratari sau in intoxicatii cu beladona.

2. SEMIOLOGIA ESOFAGULUI

Simptomele functionale constau in disfagie, dureri si regurgitare - complex simptomatic cunoscut sub numele de sindrom esofagian.

Disfagia este dificultatea pe care bolnavul o are la inghitire.

Durerea ia un caracter de constrictie si este localizata retrosternal sau in diferite puncte ale traiectului esofagian; apare in timpul meselor si insoteste disfagia.

Regurgitatia este refluxul alimentelor ajunse in esofag (varsaturi esofagiene) si poate fi precoce sau tardiva. Portiunea situata deasupra obstacolului se dilata si in aceasta punga se aduna alimente care sufera procese de fermentatie sau de putrefactie.

Varsatura esofagiana contine mucus, saliva si alimente nedigerate; se caracterizeaza prin lipsa acidului clorhidric.

In caz de cancer esofagian se pot elimina portiuni sfacelate si sange.

Examenul obiectiv: la inspectia generala se pot constata stabilirea si deshidratarea bolnavilor cu stenoza esofagiana. Inspectia gurii si a faringelui furnizeaza date importante in caz de leziuni prin substante caustice.

Examenul radiologie se face cu sulfat de bariu, atat sub forma de pasta, cat si sub forma de suspensie baritata. Bolnavul va fi examinat in pozitie oblica. Este un examen obligatoriu inainte de orice explorare instrumentala. Examenul radiologie aduce atat informatii asupra tulburarilor functionale, cat si asupra modificarilor anatomice ale esofagului. Metoda include radioscopia, radiografia si cinefluorografia. Farmacologia cuprinde testul de Mecolyl, testul de apa si testul de bioxid de carbon.

Esofagoscopia se face cu ajutorul esofagoscopului; se efectueaza numai dupa un prealabil examen radiologie, de catre un specialist experimentat si sub control vizual permanent. Esofagoscopia necesita o pregatire psihica a bolnavului, o anestezie de baza si o buna anestezie faringiana cu cocaina; este contraindicata in cifoza, cifoscolioza, afectiuni cardiace sau aortice, tuberculoza pulmonara, hemoptizii, hematemeze, tumori mediastinale.

Cateterismul esofagian consta in introducerea unei sonde de cauciuc de diferite masuri si radioopace. Este un examen cu indicatii restranse.

Citologia exfoliativa si biopsia esofagului permit diagnosticul direct al leziunii morfologice.

Testul perfuziei acide, esofagiene se face cu o solutie de acid clorhidric, 0,1 N, insti-lata pe sonda Einhorn. Este util in crizele dureroase esofagiene.

3. SEMIOLOGIA GENERALA A ABDOMENULUI

Topografia abdomenului se obtine prin impartirea peretelui abdominal in noua regiuni, cu ajutorul unor linii conventionale - doua linii orizontale (una superioara, tangenta la marginea falselor coaste, si una inferioara, care uneste spinele iliace anterosu-p'erioare) si doua linii verticale trecand prin mijiocul arcadelor crurale (fig.

in etajul superior se gasesc: regiunea epigastrica, hipocondrul drept si hipocondrul stang. In etajul mijlociu: regiunea ombilicala, flancul drept si flancul stang. in etajul inferior: hipogastrul, fosa iliaca dreapta si fosa iliaca stanga. in afara de acestea, postero-la-teral se disting cele doua regiuni lombare.

Durerile abdominale sunt cele mai importante manifestari subiective. Acest simptom trebuie analizat din urmatoarele puncte de vedere: localizare, iradiere, intensitate, orar si cauze care le provoaca sau le atenueaza. Durerile abdominale pot fi difuze sau localizate.

Durerile difuze, generalizate la intreg abdomenul, pot fi provocate de cauze variate: peritonita acuta, peritonite cronice, enterocoiite acute, dizenterie, intoxicatii alimentare, ocluzii intestinale, embolii sau tromboze ale vaselor mezenterice, crize tabetice etc.

Durerile localizate in diferite regiuni topografice au cauze multiple.

Examenul obiectiv al abdomenului se face cu ajutorul metodelor clasice de investigatii: inspectie, palpare si percutie. In unele cazuri se recurge la punctia exploratoare a cavitatii abdominale sau la laparoscopie.

Inspectia se face culcand bolnavul pe spate, cu trunchiul usor ridicat, bratele asezate de-a lungul corpului si coapsele usor indoile pe bazin. in cazuri patologice se pot observa modificari in forma sau volumul abdomenului, precum si modificari privind aspectul peretelui abdominal.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Volumul poate creste (abdomen destins sau balonat) sau poate scadea (f.bdomen retractat), cresterea de volum poate fi totala sau partiala.

Modificarile de aspect ale tegumentelor abdominale sunt de multe ori revelatoare pentru unele afectiuni. in ascita, pielea devine alba-stralucitoare. Deseori apar retele ve-noase, mai mult sau mai putin evidente. Circulatia colaterala periombilicala, 'in cap de meduza', arata o hipertensiune in vena porta (ciroza). Circulatia colaterala pe flancuri, de tip cavo-cav, denota un obstacol in vena cava inferioara. Circulatia colaterala subombili-cala se observa in peritonita tuberculoasa si in neoplasmele abdominale. Uneori, la inspectia abdomenului se constata prezenta ondulatiilor peristaltice ale intestinului (ocluzie intestinala).

Palparea completeaza datele culese prin inspectie. Palparea abdomenului este bine sa fie practicata in decubit dorsal, dorso-lateral si in ortostatism. Palparea peretelui ofera date asupra grosimii si netezimii pielii, asupra elasticitatii si supletei.

Palparea pentru obtinerea unor dureri provocate prin presiune este de mare ajutor. Exista anumite puncte si zone abdominale care pot avea un grad deosebit de sensibilitate la palpare, cum sunt: punctul epigastric, punctul xifoidian, cistic, duodenal, piloric, punctele apendiculare etc.

Percutia: sunetul de percutie depinde de starea de plenitudine a stomacului si a intestinului. Hipersonoritatea o intalnim cand se mareste continutul gazos al stomacului si al intestinului, precum si in pneumoperitoneu. Matitatea sau submatitatea se pot constata in abdomenul retractat (inanitie), in cazul unui intestin plin de materii fecale (constipatie, megasigma, dolicocolon), in hipertrofii de organe (ficat, splina), tumori, sarcina, in cazul revarsarii de lichid in cavitatea peritoneala (ascita). in ascite, daca ciocanim cu un deget unui din flancuri, cealalta mana percepe in flancul opus o lovitura ondulatorie ('semnul valului').

Examene complementare: pentru explorarea abdomenului se mai foloseste si punctia abdominala, fie in scop diagnostic, fie in scop terapeutic (paracenteza). Punctia exploratoare se face pentru a cunoaste natura lichidului (aspect, culoare), daca este transsudat sau exsudat (prin reactia Rivalta), pentru examenul citologic, examenul bacteriologic, examenul chimic. Punctia terapeutica urmareste fie introducerea unor substante medicamentoase (de exemplu antibiotice), fie evacuarea lichidului in cantitate prea mare.

Laparoscopia se executa cu ajutorul unui aparat numit laparoscop, de catre specialisti experimentati, luandu-se toate masurile de asepsie si anestezie. Prin laparoscopie se obtin importante date pentru diagnostic si se pot efectua prelevari pentru examene histo-patologice.

Laparatomia exploratoare este o metoda chirurgicala la care se recurge cand prin toate celelalte mijloace de investigatie nu s-au obtinut datele necesare pentru diagnostic.

4. SEMIOLOGIA STOMACULUI

Interogatoriul: varsta si sexul ne pot interesa indeosebi, pentru ca boala ulceroasa apare in special la barbati tineri (20 - 24 de ani), iar cancerul gastric este mai frecvent la barbatii intre 40 si 60 de ani.

Profesiile cu ore de masa neregulate, cu hrana rece, cu multe deplasari sau acelea care implica o mare tensiune nervoasa, tahifagia, dentitia deficitara, abuzul de alcool, de cafea, bauturile prea reci contribuie la aparitia bolilor de stomac. Unele medicamente pot avea o actiune iritanta asupra stomacului: acidul acetilsalicilic, salicilatii, Digitala, cloru-ra de potasiu, cortizonicele, fenilbutazona, Indocidul, preparatele arsenicale etc. in antecedentele personale ale bolnavului trebuie sa avem in vedere tuberculoza, sifilisul, bolile ficatului si ale cailor biliare, bolile infectioase.

Simptomele functionale: Senzatia de presiune, plenitudine sau balonare in regiunea epigastrica survine deseori in sindromul de dispepsie gastrica.

Durerea este localizata cel mai des epigastric si are iradieri dorsale, in regiunea re-trosternala sau spre hipocondrul stang ori drept; ea poate sa aiba intensitati variabile: simpla jena epigastrica, arsura, impunsatura violenta, transfixianta. Un caracter important al durerii este orarul ei, adica momentul aparitiei in raport cu masa. Uneori este precoce, aparand in timpul sau imediat dupa masa, alteori este semitardiva, la 1 - 2 ore dupa masa, iar alteori este tardiva, la 3 - 4 sau 5-6 ore dupa terminarea mesei. Durerile care apar la 5-6 ore sunt numite si hipertenisve si se insotesc de o senzatie de foame, de unde denumirea de foame dureroasa. Durerile pot fi calmate sau nu de ingestia de alimente, de pozitia de culcat sau in picioare, de administrarea de prafuri alcaline, de provocarea varsaturilor.

Eructatia inseamna evacuarea pe gura a gazelor din stomac sau din esofagul inferior. Se intalneste des in aerofagie, la persoanele nervoase care mananca repede.

Regurgitatia este refluxul alimentelor ajunse in stomac. Ea se insoteste de o senzatie de arsura retrosternala, numita pirozis. survine mai ales la cei cu hiperaciditate.

Varsatura inseamna eliminarea brusca pe gura a continutului stomacal. Este un act reflex, cu punctul de plecare in stomac, intestin, pancreas, cai biliare, cai urinare etc.

Varsaturile sunt variabile ca frecventa, cantitate (mici, abundente) orar (matinale, pe stomacul gol, postprandiale, precoce sau tardive). Ele vor fi analizate din punct de vedere calitativ: miros, gust si continut (alimentare, biliare mucoase, apoase, purulente, feca-loide, sanguinolente). in privinta varsaturilor, alimentare, trebuie acordata atentie celor care contin alimente ingerate cu 1 - 2 zile mai mainte (stenoza pilorica).

Hematemeza este varsatura de sange. Bolnavul varsa sange rosu-inchis, cu cheaguri, deseori amestecat cu resturi alimentare. In functie de cantitatea pierduta, hematemeza se insoteste de semne generale: paloare, ameteli, transpiratii reci, palpitatii, puls rapid si scaderea tensiunii arteriale, mergand pana la soc hemoragie si exitus. Cand sangele este in cantitate mai mica si stagneaza un timp in stomac, varsatura capata un aspect negricios, 'in zat de cafea' datorita digerarii sangelui. Bolile in care se intalneste mai frecvent hematemeza sunt ulcerul gastric si duodenal, tumorile stomacului, ciroza hepatica, gastrita hemoragica. Mai poate aparea in icterul grav, in trombozele de vena porta sau vena splenica, in boli ale sangelui (hemofilie, purpura, leucemie), in unele intoxicatii (soda caustica, sublimat, fosfor). Hematemeza este insotita sau urmata de melena (scaune negre ca pacura), moi, determinate de trecerea sangelui in intestin, unde este partial digerat.

Examenul obiectiv al stomacului: Inspectia generala aduce informati asupra starii de nutritie a bolnavului si asupra tipului constitutional. Culoarea tegumentelor poate fi palida (hemoragii) - sau galben-pala (cancer). Pozitia pacientului poate fi caracteristica - ghemuita (in crize dureroase), cu pumnii comprimand regiunea dureroasa, pozitie fortata (in ulcerul gastric penetrant).

Examenul cavitatii bucale arata starea danturii, existenta unor afectiuni ale mucoasei bucale si, mai ales, aspectul limbii (limba saburala sau incarcata, in gastrite si afectiuni biliare; limba depapilata, in anemie pernicioasa etc.).

Inspectia stomacului intereseaza regiunea epigastrica, care poate sa apara bombata sau retractata.

Palparea se face pe stomacul gol sau nu prea incarcat, solicitand bolnavul sa respire linistit si sa nu contracte musculatura abdominala. Sensibilitatea poate fi difuza sau localizata in anumite puncte (xifoidian, epigastric, solar, subcostal stang sau drept).

Prin palpare poate fi provocat clapotajul, care consta intr-un zgomot hidroaeric si care apare si la normali, la 1 - 2 ore dupa masa; aparitia lui mai tardiva este insa semnificativa pentru o atonie gastrica sau pentru o stenoza pilorica.

Percutia poate sa furnizeze date asupra volumului gastric a cantitatii de gaze sau asupra localizarii si dimensiunii tumorilor gastrice.

Examene complementare: Examenul radiologie al stomacului se face administrand sulfat de bariu. Laptele baritat se prepara sub forma unei suspensii cu 150 g sulfat de bariu la 250 - 300 ml apa. Examenul se face pe nemancate.

Tubajul gastric consta in introducerea unui tub in stomac pentru recoltarea sucului gastric. Pentru aceasta se foloseste tubul (sonda) Einhorn, confectionat din cauciuc, lung de 1,5 metri si gros pana la 3 - 5 mm, gradat din 5 in 5 cm; la un capat, tubul este prevazut cu o oliva metalica cu mai multe orificii. in afara de tubul Einhom mai sunt necesare: o seringa de 20 ml, un stativ cu eprubete numerotate, o tavita renala si substantele folosite pentru excitarea secretiei gastrice. Ca excitanti ai secretiei gastrice s-au dovedit mai eficiente histamina, pentru acidul clorhidric, si insulina, pentru pepsina.

inainte de a se proceda la efectuarea tubajului gastric, bolnavul trebuie sa fie pregatit, explicandu-i-se necesitatea acestui examen si faptul ca este lipsit de pericol. Tubajul se face dimineata, pe stomacul gol. Bolnavul va sta la marginea patului, fie in salon, fie intr-o camera aparte. Este invitat sa deschida gura mare, sa dea capul pe spate, iar capatul sondei cu oliva umezita se pune la baza limbii si se impinge usor mainte. Apoi pacientul face miscari de inghitire, la fiecare deglutitie sora impingand sonda usor. Pacientul este sfatuit sa respire adanc, apoi sa inghita din nou. Cand reflexul de varsatura este prea accentuat, se poate introduce sonda pe nas, dupa ce a fost unsa in prealabil cu ulei de parafina.

Cand gradatia de 45 cm a ajuns la arcada dentara, se considera ca oliva este la nivelul cardiei. Se mai impinge tubul inca 10 cm si se incepe recoltarea sucului gastric. Se aspira cu seringa tot continutul gastric existent pe nemancate; acesta atinge in mod normal 20 -80 ml si constituie staza gastrica. Se noteaza cantitatea obtinuta si se pune intr-o epru-beta curata, pentru laborator.

Apoi se procedeaza la stimularea secretiei gastrice cu histamina. Pentru stimularea submaximala sau standard se injecteaza 0,1 mg histamina la 10 kg greutate corporala. Se recolteaza intreaga cantitate de suc gastric din 15 in 15 minute, timp de o ora, si se noteaza pentru fiecare proba cantitatea extrasa, punandu-se in eprubete etichetate probe pentru examenul clinic. Pentru stimularea maximala se injecteaza 0,4 mg histamina la 10 kg greutate corporala. Din coroborarea cantitatii de lichid extrase cu cifrele aciditatii gastrice se stabileste debitul acid-orar. Valorile normale sunt: pentru secretia bazala, 1,5-4 mEq/ora; pentru secretia stimulata submaximal, 9-22 mEq/ora.

in vederea interventiilor chirurgicale este necesara si stimularea secretiei cu insulina, pentru a studia secretia vagala (pepsina). Se injecteaza intravenos 0,2 u/kilocorp.

Stimularea cu alcool etilic 5% in cantitate de 300 ml nu s-a doveidt atat de fidela ca stimularea cu histamina.

Gastroscopia consta in examenul vizual al mucoasei stomacului si are o mare valoare pentru diagnostic. Ea se face cu ajutorul gastroscopului sau al fibroscopului. Gastroscopia va fi precedata de un examen radiologie si va respecta contraindicatiile: stenoze esofagiene, cifoze si cifoscolioze, insuficiente cardiace, varsta inaintata, tuberucloza pulmonara evolutiva etc. Fibroscopia permite si fotografierea in culori, cinematografierea, efectuarea unor biopsii si examene citologice. Este un examen extrem de util pentru diagnosticul cancerului gastric incipient.

5. SEMIOLOGIA INTESTINULUI

Interogatoriul: varsta si sexul sunt primele elemente care trebuie avute in vedere. Ocupatia si modul de viata pot influenta patologia intestinala: sedentarismul, schimbarea modului de viata, profesiile cu tensiune nervoasa sau cu noxe toxice (plumb, mercur etc.). Felul alimentatiei, orarul dezordonat al meselor, abuzul de cruditati sau creme, abuzul de alcool sau de tutun, starea danturii pot orienta directia investigatiilor. Nu trebuie peirdut din vedere faptul ca se fac abuzuri de medicamente care pot fi responsabile de tulburari intestinale: laxative, antibiotice (mai ales cele din grupa 'ciclinelor').

Simptomele functionale sunt reprezentate de dureri, tulburari ale tranzitului, cu modificari ale scaunului si tulburari in emisia gazelor.

Durerile intestinale sunt frecvente, insa nu obligatorii. De multe ori durerile au caracterul unor crampe, torsiuni sau sfasieri si sunt numite colici intestinale. Apar de obicei spontan si, spre deosebire de durerile peritoneale, nu se exacerbeaza la presiune. Pe de alta parte, sunt insotite de fenomene care indica originea lor: diaree, constipatie, meteo-rism, ghioraituri. Alteori, durerile pot fi vagi sau sa aiba grade de intensitate variabila -de la simpla jena, pana la colica.

Tenesmele constau intr-o senzatie imperioasa de defecare, insotita de arsura si tensiune dureroasa la nivelul rectului. Sunt caracteristice bolilor rectosigmoidiene sau proceselor inflamatorii care intereseaza regiunea perirectala.

Caracterul scaunelor trebuie analizat cu mare atentie: numar, frecventa, orar, volum, consistenta, miros. La fel vom urmari caracterul gazelor: rare, frecvente, inodore, fetide. Se vor nota cu mare atentie dejunctiile anormale: daca exista mucus, sange, puroi, daca se insotesc de tenesme sau de crampe.

Constipatia este un sindrom caracterizat printr-o eliminare intarziata a scaunelor, la 2 - 3 zile si mai mult dupa ingerarea pranzului respectiv. Scaunele sunt de obicei dure si in cantitate mica. in caz de constipatie, bolnavul poate sa nu aiba nici un simptom sau sa prezinte o serie de tulburari: cefalee, indispozitie, astenie, inapetenta. De multe ori constipatia este de natura functionala (constipatie habituala), dar poate avea si cauze organice: cancer, stenoza, megacolon, afectiuni pelviene, boli gastrointestinale, boli endocrine. Exista si constipatii provocate de unele medicamente.

Diareea, este un sindrom manifestat printr-un tranzit intestinal accelerat eliminandu-se intr-o zi mai multe scaune moi sau lichide. Cand numarul scaunelor este foarte mare apar tulburari importante prin pierderea de apa si de electroliti. Diareea se insoteste de multe ori de colici intestinale.

Tulburarile emisiei de gaze sunt manifestate fie printr-o mare frecventta, fie prin eliminarea lor rara sau chiar suprimata. Cand eliminarea gazelor e foarte frecventa vorbim de flatulenta, iar acumularea lor in intestin produce meteorism. Eliminarea gazelor - complet suprimata, odata cu oprirea evacuarii scaunelor, este un fenomen de semnificatie grava si se intalneste in ocluzia intestinala.

Examenul obiectiv: Inspectia generala poate arata o toleranta buna a afectiunii sau, dimpotriva, o alterare a starii generale. Se vor cerceta constitutia pacientului, faciesul, culoarea tegumentelor, starea tesutului adipos subcutanat, temperatura, aspectul limbii. Se va proceda apoi la inspectia abdomenului, urmarindu-se volumul, forma, aspectul, precum si faptul daca se observa miscari peristaltice ale intestinului.

Palparea va depista sensibilitatea abdominala, punctele dureroase (duodenal, apen-dicular, sigmoidian, mezenteric) si se va executa superficial si profund. Se cerceteaza daca este palpabil intestinul gros (coarda colica), precum si existenta maselor gangli-onare. Palparea va fi completata cu tactul rectal, care poate evidentia prezenta unui scaun dur, a hemoroizilor sau a unei formatiuni tumorale.

Examene complementare: Examenul coprologic are o importanta covarsitoare pentru diagnosticul tulburarilor de ordin digestiv. Examinarea materiilor fecale se face din punctele de vedere: macroscopic, microscopic, chimic, bacteriologic, parazitologic, precum si din acela al vitezei tranzitului intestinal.

Examenul se face din scaunul obisnuit al bolnavului, insa pentru a capata informatii exacte asupra digestiei este necesar ca acesta sa fie precedat de un regim alimentar de proba. in acest scop se foloseste regimul Schmidt-Strassburger, care se da timp de 3 zile, bolnavul ingerand obligatoriu, in fiecare zi, 250 g carne de vita, fiarta sau fripta, 50 - 80 g unt si 400 g fainoase (paine, macaroane, cartofi); in plus, se mai pot lua supe, ceaiuri, cafea, un ou, evitand alimentele bogate in celuloza. Pentru examen vom folosi scaunele eliminate in zilele a IlI-a si a IV-a.

Viteza tranzitului intestinal se afla cu ajutorul testului cu carmin. Se dau doua casete a 0,50 g carmin si se urmareste momentul aparitiei scaunului colorat in rosu. in mod normal tranzitul se face in 24 de ore. Scaunul normal trebuie sa fie format, brun, in cantitate medie de 150 - 120 g/zi, cu reactie chimica neutra sau usor alcalina. La examenul microscopic apar fibre musculare partial digerate, fara striatii si cu capete rotunjite; scaunul contine o cantitate moderata de celuloza si amidonul trebuie sa fie bine digerat.

Examenul macroscopic cerceteaza cantitatea, consistenta, forma, culoarea, mirosul si prezenta elementelor patologice: mucus, puroi, sange, paraziti.

Sangele de culoare rosie, care preceda sau urmeaza scaunul fara sa se amestece cu el, are originea rectala (hemoroizi, rectite, polipi, cancere). Sangele rosu amestecat cu fecale provine din portiunea colon transvers - sigmoid. Cand sangerarea are o cauza superioara (de la colonul ascendent in sus), apare melena. Pentru sangerarile in cantitati mai mici se cerceteaza prezenta sangelui prin reactii chimice: Adler, Weber, Gregersen. Rezultatul pozitiv are valoare numai daca materiile fecale nu contin sange de alta origine (hemoroizi, epistaxis, gingivoragii) si daca in alimentatie nu a existat fier care sa dea reactii pozitive. In acest scop, bolnavul va urma un regim fara carne, organe, verdeturi, linte (preferabil un regim lactat-fainos) timp de 3 zile, dupa care se va face examenul de laborator pentru hemoragii oculte in materii fecale.

Puroiul este gasit in scaun in afectiunile organice ale segmentului terminal: rectosig-moidite, rectocolita ulceroasa, cancer sau in cazul deschiderii unui abces in intestin (de origine perigenitala la femei, apendiculara).

Examenul chimic poate decela modificari ale reactiei: reactie intens alcalina, in putrefactia exagerata; reactie acida, in fermentatia amilolitica foarte pronuntata.

Examenul microscopic poate arata cum au fost digerate grasimile, fibrele musculare, tesutul conjunctiv, amidonul, celuloza.

Examenul bacteriologic se face cu ajutorul coproculturilor si poate pune in evidenta prezenta diferitelor bacterii.

Examenul radiologie al intestinului se face cu ajutorul sulfatului de bariu. Pentru intestinul subtire se practica metoda Pansdorf, cu pranz baritat fractionat in cantitati mici si cu examinari repetate in faza de umplere, de semievacuare si de evacuare.

Pentru examenul radiologie al intestinului gros sunt preferate irigoscopia si irigo-grafia prin clisma si bariu, dupa ce s-a facut o clisma evacuatoare.

Rectosigmoidoscopia este o metoda foarte utila, care permite explorarea rectului si a sigmoidului pana la 30 - 35 cm departare de orificiul anal. Se foloseste rectoscopul, aparat care permite si efectuarea unor biopsii. Bolnavul va fi pregatit pentru examen prin evacuarea intestinului cu ajutorul laxativelor si al clismei. Examinarea cu rectoscopul va fi neaparat precedata de tactul rectal. Rectosigmoidoscopia aduce date foarte pretioase in diagnosticul rectocolitelor, al cancerului rectal si sigmoidian, al polipilor, stenozelor,

hemoroizilor interni, al fisurilor etc.