NEOPLASMELE GASTRICE - tumorile maligne - cancerul gastric

NEOPLASMELE GASTRICE

Tumorile maligne

Cancerul gastric

Tumorile benigne ale stomacului sunt rare. Peste 90% din tumorile gastrice sunt maligne, iar adenocarcinomul gastric (uzual denumit cancerul gastric) este responsabil pentru 95% din numarul total de tumori gastrice maligne. Limfomul (4%), leiomiosarcomul (1%) si alte entitati rare, ca de exemplu, car-cinomul cu celule scuamoase, angiosarcomul, carcinosarco-mul si metastazele de la tumori primare adiacente sau distale, contribuie la completarea balantei.

Epidemiologia. Cancerul gastric este o tumora biologic agresiva, care este, deseori, incurabila, atunci cand este desco­perita in faza simptomatica. Cancerul gastric apare in toata lumea, dar frecventa lui variaza foarte mult, si se cunosc putine cancere cu o variatie a incidentei la fel de larga ca si cancerul gastric. Boala este rareori intalnita in Statele Unite, Malaezia, Chile, Islanda, iar in Japonia exista incidenta cea mai ridicata din intreaga lume. Incidenta cancerului gastric in Japonia este de aproximativ 8 ori mai mare fata de cea din Statele Unite, si este principala cauza de deces prin cancer in Japonia.

In 1996 exista o estimare de circa 22.000 de cazuri noi de cancer gastric si 14.000 de decese prin aceasta boala, in Statele Unite. in Statele Unite s-a remarcat o scadere rapida a mor­talitatii prin cancer gastric, de la un nivel de 30 la 100.000 in 1930 pana la 8 la 100.000 in 1996. Declinul a existat in cazul tumorilor antrale de tip intestinal, dar motivul acestei ten­dinte favorabile nu este cunoscut.

La majoritatea populatiilor s-a demonstrat o repartitie de 2:1 barbati:femei, pentru cancerul gastric. Exista o incidenta mai mare la negri comparativ cu albii, in Statele Unite. Varful de incidenta apare in a sasea si a saptea decada de viata. Exista o influenta puternica socioeconomica, cu o frecventa mai mare in grupurile cu un nivel de trai mai scazut. Desi ratele au scazut in ultimii 30 de ani, a existat o crestere a incidentei cancerului gastric de la nivelul cardiei. Acesta este asociat cu o crestere concomitenta a cancerului esofagian.

Etiologia. Dieta a fost cel mai studiat factor de risc pentru cancerul gastric. Consumul de alimente conservate, afumate si condimentate determina o concentratie crescuta de nitriti, care formeaza compusi mutageni, cand vin in contact cu acizii biliari, intr-o cavitate gastrica stimulata. Colonizarea de catre

Tabelul 24-3

Incidenta cancerului gastric la 100.000 si prevalenta procentuala a H. pylori

U.S.                           Japan

M             F M F

Cancerul gastric 4

%H. pylori                     

bacterii a unui stomac cu aclorhidrie poate reduce, de asemenea, nitratii din dieta la nitriti si converteste aminele din dieta in prezenta nitritilor in compusi N-nitrozo carcinogeni. O ali­mentatie sarata este un factor de risc, iar aportul de fructe si legume proaspete este protector; vitamina C si alti antioxidanti inhiba conversia nitritilor in compusi mutageni.

Dovezi substantiale s-au acumulat pentru riscul crescut de cancer gastric in infectia cu H. pylori, o corelatie sustinuta de numeroase studii epidemiologice. Prezenta anticorpilor de imunoglobulina G anti H. pylori, intr-o populatie studiata, este corelata cu o regresie liniara a ratei de mortalitate si a incidentei cancerelor gastrice localizate. Exista o crestere de sase ori a riscului de cancer gastric in populatia 100% cu infectie cu H. pylori, comparativ cu populatia in care nu exista aceasta infectie (Tabelul 24-3).

Ulcerul gastric este un marker pentru dezvoltarea in continuare a cancerului gastric, cu o crestere relativa a riscului de 1.8. Un factor care contribuie la aparitia ambelor afectiuni este gastrita atrofica produsa de H. pylori. Alte afectiuni asociate cu cancerul gastric includ fumatul, gastrectomia partiala in antecedente (perioada de latenta este de 15 ani sau mai mult), expunerea la radiatii, ingestia de aflatoxine, istoric familial, anemia pernicioasa, grupul de sange A (riscul relativ este de 1,2, comparativ cu grupa O), unele expuneri la substante toxice si virusul Epstein-Barr in subtipul histo-logic mucoid si in tumorile pe bont restant. Numarul gastrectomiilor partiale realizate a scazut brutal, o data cu introducerea antagonistilor receptorilor de H₂ si a inhibito­rilor de pompa de protoni. Statusul aclorhidrie determinat de acesti agenti utilizati pe termen lung se pare ca nu se tra­duce printr-o incidenta crescuta a cancerului gastric. Se pare ca, de fapt, ulcerul duodenal este un factor de protectie con­tra cancerului gastric.

Patogenia. Cancerul gastric nu reprezinta o entitate sin­gulara, ci consta din cateva tipuri de tumori. Prognosticul este mai mult influentat de profunzimea invaziei prin peretele gastric si de prezenta si extinderea interesarii ganglionilor limfatici decat de orice alta clasificare a tumorii.

Cancerele gastrice sunt impartite in patru subtipuri pe baza aspectului macroscopic (Tabelul 24-4). Cancerul schiros (linita plastica) intereseaza toate straturile stomacului si exista o componenta importanta de tesut conjunctiv, atat de mare

Tipuri de cancer gastric

Cu localizare superficiala

Polipoid

Ulcerativ

Schiros (linita plastica)

PRINCIPIILE CHIRURGIEI/CONSIDERATII SPECIFICE

Tipul intestinal de cancer

A. normal B. metaplazie intestinala

C. displazia

Reprezentarea schematica a cancerului gastric - tipul intestinal. (Din: Fenoglio-Preiser CM, NoffsingerAE, BeliiJ, Stemmermann CN: Pathologic and phenotypic features of gastric cancer: Semin Oncol 23:292-306, 1996)

incat un diagnostic histologic poate fi neconcludent la biopsia endoscopica. Stomacul nu se destinde nici chiar atunci cand se introduce aer la gastroscopie, iar afectiunea este cunoscuta sub numele de "stomac in tub de sticla' . Cancerul in forma de schir are un prognostic foarte prost. Aspectul macroscopic este legat de tipul histologic al tumorii. Cancerul schiros este intotdeauna nediferentiat, iar tumorile polipoide se pare ca sunt, frecvent, bine diferentiate. Exista multiple variatii ale aspectului macroscopic al tumorilor gastrice intre tumora ulcerativa profunda stereotipa si tipul papilar exofitic protruziv. Lauren imparte cancerul gastric in doua tipuri histologice principale: intestinal si difuz. Tipurile intestinale de cancer gastric apar pe o portiune modificata de metaplazie intestinala (Fig. 24-18). Metaplazia intestinala reprezinta inlocuirea epiteliului gastric cu celule Panneth si celule mucinoase. Unii considera ca H. pylori initiaza trecerea secventiala de la gastrita superficiala la gastrita atrofica, metaplazia intestinala, displazia, carcinom in situ si chiar la carcinomul invaziv. Numai displazia este privita drept un factor predictiv pozitiv pentru cancerul gastric. Displazia severa indica iminenta sau coexistenta unui cancer gastric si ar trebui sa constituie o indicatie pentru rezectia gastrica. Majoritatea tumorilor gastrice (85%) apar intr-un stomac

cu hipoclorhidrie. Atunci cand metaplazia intestinala este descoperita in antru, riscul de aparitie a cancerului gastric este direct proportional cu intinderea metaplaziei.

Tipul intestinal de cancer gastric a fost descris ca tip epi­demic si predominant, fata de tipul difuz, in regiunile cu risc crescut, si este mai frecvent asociat cu infectia cu H. pylori comparativ cu tipul difuz. Scaderea incidentei cancerului gas­tric in Statele Unite s-a datorat unei scaderi a tipului intesti­nal. Tipul difuz de cancer gastric pare sa fie mai putin corelat cu influentele de mediu; incidenta lui relativa a crescut, prin scaderea incidentei tipului intestinal, si apare mai frecvent la oamenii tineri. Tipul difuz nu se asociaza cu metaplazia intestinala, nu este localizat in antru si se dezvolta prin mutatii ale tipului de celula din glandele gastrice normale (Fig. 24-19). Tipul difuz, comparand cu stadiul similar al tipului intestinal, are un prognostic mai prost. Exista si alte clasificari ale cancerului gastric, care au la baza caracteristici histologice, cum ar fi: papilar, tubular, mucinos si cu celule in inel cu pecete. Tipul celular in inel cu pecete este determinat de secretia intracelulara de mucine si este asociat cu cancerul gastric schiros. Cancerul gastric are o predispozitie mare de a metastaza precoce pe cai directa, limfatica, hematologica si peritoneala.

Dezvoltarea tipului difuz de cancer gastric

A. normal

D. cancer invaziv

Fig. 24-19.

Reprezentarea schematica a cancerului gastric - tipul difuz. (Din: Fenoglio-Preiser CM, NoffsingerAE, Belii J, Stemmermann GN: Pathologic and phenotypic features of gastric cancer: Semin Oncol23:292-306, 1996)

24/STOMACUL      1207

Fig. 24-20. Tranzit baritat ilustrand un neoplasm piloric care este atipic prin faptul ca este situat nu pe, ci superior de mica curbura. (Courtesy ofDB Hyat, MD)

Evenimentele moleculare care apar in progresia celulei epiteliale gastrice, de la benign la malign, sunt investigate activ. Pe scurt, instabilitatea genetica, activitatea telomerazei

Tabelul 24-5

Stadializarea TNM a cancerului gastric

Tis Tumora limitata la mucoasa, fara sa penetreze

prin membrana bazala, in lamina proprie
Ti Tumora limitata la mucoasa sau la mucoasa si

submucoasa
T2 Tumora care depaseste musculara proprie si se

poate extinde in seroasa, dar nu prin aceasta
T3 Tumora penetreaza seroasa, fara interesarea

structurilor adiacente
T4 Tumora invadeaza structurile adiacente

NO Fara metastaze in ganglionii limfatici regionali

NI Interesarea ganglionilor limfatici perigastrici, la

sub 3 cm de tumora primara, de-a lungul micii

si marii curburi

N2 Interesarea ganglionilor limfatici regionali situati

la mai mult de 3 cm de tumora primara, care se pot rezeca intraoperator, incluzandu-i pe cei localizati de-a lungul arterelor gastrica stanga, splenica, celiaca si hepatica comuna

N3 Interesarea altor ganglioni intraabdominali, ca de

exemplu a ganglionilor limfatici paraaortici, hepatoduodenali, retropancreatici si mezenterici

MO Fara metastaze la distanta

Ml          Metastaze la distanta prezente

Tabelul 24-6

Stadializarea CT a cancerului gastric

Stadiul I                  Formatiune intraluminala, fara

ingrosarea peretelui
Stadiul II ingrosarea peretelui mai mare de 1 cm

Stadiul III                Invazia directa a structurilor adiacente

Stadiul IV Prezenta de metastaze

si mutatia p53 pot fi evenimentele precoce; supraexpresia factorului epidermal de crestere si activarea oncogenelor pot aparea tardiv in procesul malign.

Manifestarile clinice. Anorexia cu scaderea ponderala este cel mai frecvent semn de cancer gastric, el aparand la peste 95% din cei diagnosticati cu aceasta afectiune. Pacientii sunt relativ asimptomatici pana cand exista o interesare importanta a peretelui gastric si a viscerelor adiacente sau metastaze la distanta. Hematemeza masiva apare la mai putin de 5 % din pacienti, desi semne ca anemia si sangerarile oculte prin scaun sunt frecvente. Greata si varsaturile pot sa apara cand leziunile distale obstrueaza pilonii. Disfagia este simpto­mul dominant, atunci cand cancerul este localizat la nivelul cardiei. Durerea este o acuza tardiva si rareori intalnita. Sensibilitatea abdominala este un semn rar, dar se poate palpa frecvent o masa tumorala abdominala (50%). Hepatomegalia poate sa apara, sugerand prezenta metastazelor. insamantarea peritoneala poate cauza aparitia ascitei masive sau interesarea ovarelor (tumora Krukenberg) sau a fundului de sac pelvin (semnul lui Blumer) prin metastazare gravitationala. Aceste ultime manifestari pot conduce la dureri pelvine si consti-patie. Un ganglion limfatic palpabil in fosa supraclaviculara stanga (nodului lui Virchow) sau un nodul metastatic ombilical (nodului Sister-Joseph) sunt, de asemenea, semne clasice de neoplasm gastric avansat.

Diagnostic si stadializare. Deoarece simptomele acuzate pot fi vagi, o anamneza atenta poate oferi indicii care ar putea indrepta clinicianul spre un posibil diagnostic de cancer gas­tric. Cea mai importanta investigatie specifica este endoscopia flexibila gastrointestinala superioara, permitand si biopsia cu efectuarea examenului histopatologic. O radiografie cu bariu (Fig. 24-20) (simpla sau asociata cu dublu contrast) poate fi recomandata complementar, in special, in cazul in care este suspectata o varietate tumorala de schir. Ambele tehnici au o sensibilitate si o specificitate de peste 90%. Tomografia computerizata (CT) a abdomenului superior, cu utilizarea unei substante de contrast in administrare intra-venoasa si orala, ar trebui efectuata ulterior pentru stadia­lizarea preoperatorie a neoplasmului gastric. Stadializarea TNM a cancerului gastric este enuntata in tabelul 24-5, iar stadializarea preoperatorie tomografica, in tabelul 24-6.

Ecografia endoscopica ofera informatii exacte despre profunzimea penetratiei tumorale prin peretele gastric. Laparoscopia este din ce in ce mai des utilizata, ca o tehnica de stadializare, pentru determinarea prezentei metastazelor mici intraperitoneale sau hepatice care nu au fost vizualizate la examenul CT.

Cancerul gastric precoce. Cancerul gastric precoce este definit ca fiind un cancer limitat la mucoasa sau submucoasa, indiferent de interesarea sau nu a ganglionilor limfatici. Acest stadiu tumoral a fost depistat cu mai mult de 30 de ani in urma in Japonia, datorita initierii programelor de screening

PRINCIPIILE CHIRURGIEI/CONSIDERATII SPECIFICE

Tabelul 24-7

Cancerul gastric precoce

Tipul I                     Leziune exofitica, proeminenta in

lumenul gastric
Tipul II                    Varianta superficiala

IIA Leziuni elevate cu o inaltime care nu

depaseste grosimea mucoasei adiacente
IIB                 Leziuni plate

IIC                 Leziuni subdenivelate, cu un aspect

erodat, dar nu de ulceratie profunda
Tipul III                  Leziuni escavate, care se pot extinde in

musculara proprie, fara invazia acestui strat de catre adevaratele celule canceroase.

pentru detectarea neoplasmului gastric, intr-un stadiu precoce. Detectarea cancerului gastric precoce se face de la 8 la 25% din cazuri in Statele Unite si intre 30 si 50% din toate tipurile de cancer gastric, in Japonia, datorita programelor de screen-ing mai eficiente. Cancerul gastric precoce este impartit in cateva tipuri si sub tipuri (Tabelul 24-7) (Fig. 24-21).

70% din cancerele gastrice precoce sunt bine diferentiate si 30% sunt slab diferentiate; in 3% din cancerele gastrice precoce exista o interesare a ganglionilor limfatici. Cancerele precoce de tip exofitic (I si IIA) sunt bine diferentiate, in timp ce tipurile cu o morfologie ulcerativa sunt slab diferentiate. Supravietuirea pacientilor la 5 ani, in cazul in care cancerul este limitat la mucoasa, este de 99%, cand este limitat la submucoasa este de 93%, iar atunci cand este prezenta inte-resarea ganglionilor limfatici, supravietuirea scade brusc, pana la aproape 70%. Drenajul limfatic al stomacului a fost studiat in detaliu de catre Japanese Research Society for Gastric Can­cer, iar un concept important este acela ca stadializarea ganglio­nilor limfatici este dependenta de distanta ganglionilor lim­fatici interesati fata de tumora primara. Recurenta sistemica este strans corelata cu interesarea ganglionilor limfatici.

Tratamentul. Tratamentul pacientilor cu cancer gastric este, in primul rand, chirurgical. Radio- si chimio-terapia sunt putin utile, dar numai in scop paliativ. Rezectia ofera singura posibi­litate de vindecare a cancerului gastric si reprezinta, de asemenea, cea mai buna metoda paliativa (Tabelul 24-8). Cel mai bun tratament paliativ pentru pacientii cu stenoza duodenala sau hemoragie este, deseori, rezectia, chiar daca este incompleta; necesitatea unei stadializari cat mai precise este inlaturata prin stadializarea intraoperatorie in multe cazuri (Fig. 24-22).

Este esential de stiut ca, un procedeu curativ pentru cance­rul gastric precoce necesita ca marginile rezectiei sa fie in tesut

sanatos. Cea mai frecventa operatie efectuata pentru vindecare este gastrectomia radicala subtotala. Aceasta interventie chirurgicala presupune rezectia ligamentului gastrocolic si liga-turarea si sectionarea arterelor gastrica dreapta gastroepiploica dreapta, si gastrica stanga la origine, cu excizarea ganglionilor limfatici asociati si a mezenterului. Aproximativ 2 cm din duodenul proximal este inclus in rezectie; este excizat 50-85% din stomac, iar continuitatea este restabilita utilizand o gastrojejunostomie (Fig. 24-23). Splenectomia si gastrectomia totala pot fi necesare atunci cand leziunea este extensiva, cand este situata la nivelul portiunii proximale a stomacului sau cand invadeaza direct hilul splenic. In absenta unui program de screening, multi pacienti se prezinta cu o tumora avansata, iar

Tabelul 24-8

Supravietuirea la 5 ani, in functie de stadiu si mortalitatea peroperatorie in SUA si Japonia (in anumite locuri)

24/STOMACUL      1209

terapia chirurgicala efectuata in acest moment este, de obicei, paliativa, cu sanse de vindecare mici. Rezultatele postoperatorii pentru boala precoce sunt excelente.

Exista o legatura dinamica intre rezectia extensiva care garanteaza clearance-ul tumoral si morbiditatea si mortali­tatea asociate chirurgiei extensive. In timp ce unele studii sugereaza ca o rezectie mai extensiva a stomacului, a ganglio­nilor limfatici si a structurilor adiacente imbunatateste supra­vietuirea pe termen lung, majoritatea rezultatelor din tarile occidentale arata un beneficiu aditional mic in cazul unor interventii mai extensive. Gastrectomia este procedeul prin­cipal cu o mortalitate globala de 8%. Gastrectomia subto-tala traditionala include excizia ganglionilor limfatici situati la sub 3 cm de seroasa gastrica (rezectia Dl). Un nivel D2 de rezectie implica excizia ganglionilor limfatici din afara acestei limite de 3 cm; ganglionii interesati sunt descoperiti in lungul arterei gastrice stangi, trunchiului celiac, arterei hepatice comune si arterei splenice si al hilului. Un nivel D3 de re­zectie implica excizia ganglionilor limfatici din lungul liga­mentului hepatoduodenal, capului pancreatic si din radacina mezenterului intestinului subtire. Tipul operatiei depinde de localizarea si extensia tumorii gastrice, iar extensia limfa-denectomiei variaza, in functie de aceasta. Splenectomia si pancreatectomia caudala ar trebui evitate, deoarece determina o morbiditate semnificativ crescuta.

Rolul exact al chemoterapiei adjuvante si neoadjuvante si al radioterapiei nu a fost inca precis definit in tratamentul can­cerului gastric. Datorita posibilitatii mari de recadere dupa rezectia gastrica, exista un interes deosebit pentru stabilirea unei scheme eficiente de tratament adjuvant. Agentii admi­nistrati singular nu aduc nici un beneficiu ca terapie adjuvanta. Printre agentii chimioterapeutici utilizati in studiile anterioare se numara 5-fluorouracil, metil-lomustin (metil-CCNU), adriamicina, mitomicina C si citozin-arabinozida. Radiote-

rapia combinata cu chimioterapia ar putea conduce la un tratament adjuvant eficient. Rolul terapiei neoadjuvante (preoperator) este mult mai putin bine cunoscut.

Limfomul (Limfosarcomul)

Limfomul gastric poate sa apara ca un neoplasm izolat, limitat la stomac sau poate sa fie manifestarea unei boli infiltra-tive sistemice, care intereseaza organele limfatice si organe ale altor sisteme. Leziunea se poate prezenta ca o masa tumorala sau, mai frecvent, ca o ingrosare a pliurilor epiteliale ale mucoasei. Anorexia si pierderea in greutate sunt cele mai frecvente acuze. Satietatea precoce este un simptom premonitor ca peretele gastric s-a ingrosat si lumenul gastric este, progresiv, compromis prin infiltrare neoplazica. Hemoragia apare rareori. Diagnosticul definitiv este pus prin endoscopie si biopsie.

Leziunile voluminoase care se asociaza cu obstructia gastrica la evacuare sunt cel mai bine tratate prin rezectie gastrica subtotala si iradiere postoperatorie. Radioterapia singura ofera, in orice caz, o remisie pe termen lung, care poate fi echivalenta in majoritatea cazurilor cu rezectia, ca tratament unic. Radio­terapia s-a consacrat ca tratament de ales, datorita morbiditatii sale reduse. O abordare combinata este asociata cu o rata de supravietuire la 5 ani de 85%, in cazul in care procesul malign este limitat la stomac. Interesarea stomacului de catre limfo­sarcomul generalizat este, de obicei, tratata prin terapie com­binata - radio- si chimioterapie. Gastrectomia este luata in considerare doar in cazul in care apar complicatii, cum ar fi perforatia sau cand stomacul este cauza principala a simptomelor invalidante, cum ar fi obstructia.

Leiomiosarcomul

Leiomiosarcomul are originea in musculatura neteda si este cea mai rara dintre afectiunile gastrice maligne. Deseori, atinge dimensiuni foarte mari, inainte de a fi detectata,

PRINCIPIILE CHIRURGIEI/CONSIDERATII SPECIFICE

B

Fig. 24-23. A Tumora gastrica in treimea medie a stomacului care a fost excizata prin gastrectomie subtotala. B. Realizarea anastomozei gastrojejunale (Billroth II), dupa finalizarea gastrectomiei subtotale prin sectionarea la limita liniei ramase dupa aplicarea stapler-ului. (Din: DalyJM, Cady B, Low DW (eds):Atlas of SurgicalOncology, Mosby, St louis, 1993, cu permisiunea autorilor)

datorita dezvoltarii sale in afara lumenului gastric. Ras­pandirea la distanta este tardiva, si chiar in cazul tumorilor masive, care devin aderente la ficat sau pancreas, pot fi re­zecate, determinand cresterea duratei de supravietuire. Leiomiosarcoamele nu raspund, de obicei, la chimio si radioterapie. Ele sunt, in general, diagnosticate in urma unei hemoragii gastrointestinale dintr-o leziune a epiteliului gas­tric de suprafata sau ca o consecinta a malnutritiei secundare compromiterii capacitatii gastrice si sunt, deseori, palpabile la examenul abdomenului. Evaluarea preoperatorie este imbunatatita prin examinarea CT, efectuata cu substanta de contrast administrata intravenos si pe cale orala. Rezectia este tratamentul preferat. Pentru a exciza tumora in totalitate, poate fi necesara rezectia colonului adiacent sau a splinei. Limfadenectomia extensiva nu este necesara deoarece aceste tumori metastazeaza pe cale hematogena in ficat si in cavitatea peritoneala, dar, de obicei, nu pe cale limfatica.

Supravietuirea pe termen lung este corelata invers propor­tional cu gradul tumoral, marimea si statusul implicarii histologice a marginii.

Tumorile benigne

Polipii

Polipii sunt cele mai frecvente tumori benigne ale sto­macului. Exista doua tipuri: inflamatori si adenomatosi. Polipii adenomatosi sunt mai importanti, deoarece ei pot avea potential malign. Ei pot fi diferentiati de polipii infla­matori datorita axului lor mai lung si tendintei de aparitie la nivelul mucoasei atrofice, la pacientii cu anemie pernicioasa. Ocazional, polipii adenomatosi vor aparea la nivelul stoma­cului asociati polipozei intestinului subtire din sindromul Peutz-Jeghers sau in cadrul polipozei familiale din sindromul Gardner. Polipii inflamatori sunt, de obicei, excrescente sesile, la nivelul antrului sau fornixului gastric. Ei sunt asimptomatici, cu exceptia situatiei cand sunt adiacenti si prolabeaza prin pilor. Gastrita hipertrofica (boala Menetrier) poate fi, de asemenea, asociata cu multiple leziuni polipoide inflamatorii din regiunea fundica a stomacului. Aceste leziuni pot fi diferentiate de polipoza gastrica adenomatoasa multipla prin biopsie si examen histopatologic. Ei nu necesita extirpare chirurgicala. Polipii gastrici adenomatosi ar trebui biopsiati si extirpati prin ansa, pe cale endoscopica. Polipii maligni ar trebui tratati ca si cancerul gastric prin rezectie chirurgicala.