Lordoza - lordoza congenitala, paralitica si prin luxatie congenitala de sold

Lordoza

Lordoza reprezinta o exagerare a unei curburi orientata cu convexitatea anterior sau aparitia unei asemenea curburi la un alt nivel unde in mod obisnuit exista o curbura cu orientare inversa.

Mecanismul de instalare este ca si in cazul cifozelor, prin exagerare sau prin inversare. Lordoza tipica este situata in regiunea lombara si cervicala, iar cea atipica este situata in zona dorsala. In aceasta deficienta, bazinul este in anteversie, iar abdomenul destins. Se disting doua grupe: functionale si patologice.

Lordozele functionale sunt cele determinate de lipsa autocontrolului in ce priveste atitudinea corpului sau cauzate de permanentizarea unor pozitii gresite impuse de activitatea profesionala.

Lordoza habituala sau de obisnuinta, specifica varstelor tinere, se caracterizeaza prin distensia peretelui abdominal si anteversia bazinului. Se intalneste cu precadere la copilul mic, ca urmare a tonicitatii scazute a musculaturii abdomenului si excesului alimentar. Gravitatea ei este de mica importanta intrucat pozitia asezat, specifica activitatii scolare, contribuie la corectarea ei, impiedicand fixarea coloanei vertebrale in aceasta pozitie.

Lordoza profesionala este specifica profesiilor care solicita trunchiul in pozitii de extensie. De asemenea poate apare la persoanele care poarta pantofi cu tocuri inalte, la care se produce un dezechilibru spre inainte ce se regleaza prin inclinarea trunchiului inapoi. Gravitatea este redusa, agravarea putand fi limitata prin exercitii compensatorii (flexie a trunchiului).

Lordoza compensatorie apare compensator in urma instalarii unei cifoze, avand drept scop echilibrarea coloanei prin diminuarea cifozei pe seama aparitiei lordozei echilibratoare. Corectarea acestei lordoze este posibila si destul de accesibila, cu conditia respectarii unor reguli si metodici si anume fixarea unei curburi cand se lucreaza pentru corectarea alteia invecinate (nu se urmareste reducerea gradului unei curburi pe seama dezvoltarii alteia).

Lordoza patologica. Etiologia ei are la baza procese morbide localizate la nivelul sistemului osteoligamentar si muscular de fixare a bazinului. Aceste afectiuni patologice sunt destul de frecvent intalnite.

Lordoza congenitala se datoreste unor malformatii ale vertebrelor si articulatiilor dintre acestea, situate la acest nivel, cum ar fi anomalia de fixare a arcului posterior al vertebrei L5 care favorizeaza alunecarea inainte a acesteia fata de vertebra S1. Acest fenomen glisant este cunoscut sub numele de spondilo-listeza. Din aceasta anomalie a articulatiei dintre vertebrele L5-S1, deriva deplasarea centrului de greutate al trunchiului inainte, ce duce la reechilibrarea prin lordozarea accentuata a coloanei lombare, o lordoza accentuata.

Eseu: Determinarea gradului de rancezire a grasimii din carne si preparate din carne prin metoda kreis Eseu: Conceptul de securitate alimentara la nivel european - descoperirea principiilor regulamentului

Lordoza paralitica. Atunci cand raportul de forte ce exista intre grupele musculare de sustinere si fixare a bazinului este perturbat printr-un proces degenerativ al muschilor retroversori, actiunea antagonistilor este de crestere a tonusului ducand la marirea contracturii musculare. Recuperarea acestei lordoze este greu de obtinut.

Lordoza prin luxatie congenitala de sold. In luxatia conge-nitala de sold apare dezechilibrarea bazinului prin migrarea capului femural intr-o zona situata in spatele cavitatii cotiloide. Ea poate fi unilaterala sau bilaterala. Lordoza ce caracterizeaza aceasta deficienta este mai evidenta in luxatia bilaterala, in care mersul este leganat, cu mare balans lateral. Corectarea se face chirurgical, apoi prin exercitii se pot atenua deficientele si aspectele gresite instalate anterior in executarea mersului, se pot consolida si grabi efectele chirurgicale si ortopedice.

Lordoza rahitica. Aceasta lordoza nu apare singular ci totdeauna insotita de o cifoza de tip rahitic. Spre deosebire de cifoza, care in rahitism poate aparea independent, cu caracter primar, lordoza rahitica este totdeauna compensata dorsal.

Evaluarea lordozei, ca si a celorlalte deficiente, trebuie sa se bazeze pe date reale, pe masuratori obiective. Acestea vor permite examinatorului sa poata face aprecieri ulterioare pe parcursul tratamentului de corectare. Aprecierile se pot face raportate fie la un etalon dat, stabilit pe date somatice pe un numar mare de subiecti, cat si fata de valorile curburilor inregistrate la persoana respectiva. Examenul lordozei din pozitia stand va evidentia in mod obligatoriu pentru punctul sacrat valoarea zero si valori crescute pentru celelalte trei repere. Din punct de vedere al formei, lordoza poate fi scurta, mijlocie sau lunga.

Lordoza scurta se intalneste in situatia in care coloana vertebrala dorsala prezinta o cifoza lunga, ea avand in consecinta un rol functional, fara modificari structurale. Lordoza scurta se mai intalneste in situatia in care vertebra L5 este sacralizata (face corp comun cu osul sacrum), fapt ce limiteaza lungimea coloanei lombare la numai patru vertebre. In consecinta curbura lombara va fi mai scurta si mai adancita.

Lordoza mijlocie, considerata tipica, se intinde de la ultima vertebra dorsala la prima vertebra sacrata.

Lordoza lunga depaseste segmentul lombar si se intalneste in doua situatii:

- lordoza lunga de natura compensatorie, functionala, care apare in cazul cifozei scurte;

lordoza lunga care apare in lombalizare (prima vertebra sacrata nu face corp comun cu osul sacrum, marind cu o vertebra coloana vertebrala lombara).

Ca tehnici de depistare si evaluare se cunosc:

- masurarea curburilor sagitale fata de un reper vertical situat in spatele subiectului (aceeasi pentru toate deficientele coloanei vertebrale situate in plan sagital);

- testul "degete-sol" (subiectul in flexie maxima de trunchi, se masoara distanta de la degete la sol);

- semnul lui Schöber (subiectul in stand, se marcheaza nivelul apofizei L5 si se aplica un semn la 10 cm. deasupra; executa o flexie maxima de trunchi, pozitie in care se masoara distanta dintre cele doua semne). Se considera normala o alungire in jur de 5 cm. Sub limita de 4,5 cm. se apreciaza existenta unei lordoze ce a depasit stadiul normal functional de atitudine.

Tratamentul lordozelor urmareste urmatoarele obiective:

tonifierea in regim de scurtare a musculaturii abdominale;

tonifierea in regim de scurtare a muschilor fesieri si ischio-gambieri;

tonifierea in conditii de alungire a musculaturii latero-vertebrale din regiunea lombo-sacrata;

prevenirea instalarii unei curburi cifotice (compensatorii);

- imprimarea reflexului de postura corecta a corpului in conditii statice si dinamice.

Exercitiile care se recomanda pentru corectare se executa din pozitiile stand, sezand, pe genunchi cu sprijin pe palme, decubit dorsal, atarnat si derivate ale acestora. Pozitiile corective si hipercorective (izometrice) au o pondere mare alaturi de exercitiile active. Exercitiile active sunt bazate pe miscari de flexie a trunchiului la care se asociaza miscari ale membrelor inferioare. Scopul este de redresare a bazinului care este in anteversie. Rolul membrelor superioare in cadrul exercitiilor corective pentru lordoza este de a preintampina marirea curburii cifotice care se poate dezvolta compensator, cat si de a ingreuna exercitiile de trunchi prin alungirea bratului de parghie. Pe primul plan in corectarea lordozelor se situeaza exercitiile pentru tonifierea musculaturii abdominale in scopul pozitionarii bazinului. In tratamentul lordozei prin kinetoterapie urmarim asigurarea mobilitatii segmentului lombar cat mai apropiata de normal, conditie pentru muschii retroversori ai bazinului, care numai in aceasta situatie pot realiza micsorarea deficitului respectiv.