Erizipelul traumatic (dermita streptococica) - semne clinice si tratament

Este o dermita streptococica, produsa de streptococ singur sau in asociatie cu o flora polimcrobiana si apare mai frecvent in vecinatatea orificiilor de comunicare cu exteriorul si a carui element local caracteristic este placa erizipelatoasa.

Etiologia este reprezentata de plagi accidentale, fistule, escoriatii, eczeme, plagi de grataj, plagi operatorii (de castrare), plagi in perioada de inmugurire. Streptococul, prin aceste porti de intrare ajunge la nivelul dermului. In functie de evolutie, erizipelul traumatic poate fi: eritematos sau simplu, flegmonos si gangrenos.

Cand procesul infimator este localizat la nivelul dermului, pielea are o culoare rosie intensa (erizipel simplu sau eritematos). Cu timpul, reactia inflamatorie depaseste dermul, ajunge in epiderm, dand nastere la numerose flictene si pustule caracteristice erizipelului simplu bulos si pustulos. Cand inflamatia se extinde la nivelul tesutului conjunctiv subcutanat, apare o forma de flegmon difuz, erizipeliul flegmonos care este insotit de limfangite si limfadenite regionale. Cand virulenta agentului patogen este exagerata si animalul tarat, apare erizipelul gangrenos caracterizat prin exacerbarea simptomelor generale si prin leziuni necrotice.

Leziunea specifica este placa erizipelatoasa sau streptococica caracterizata prin proces de infiltratie leucocitara si edem periferic, ce apare ca un burelet marginal separand tesutul bolnav de cel sanatos. Reactia locala este mai intensa la periferia focarului.

Semne clinice

Debutul bolii este brusc, caracterizat prin simptomatologie alarmanta: febra (atinge 41 °C), frisoane, tahicardie, tahipnee, alterarea starii generale ( animalul devine apatic, adinamic si anorexic). Concomitent apar si simptomele locale caracteristice in functie de localizarea procesului inflamator:

erizipelul eritematos - zona afectata este edematiata, calda, dureroasa si de culoare rosie-vie. Pielea devine lucioasa si zona periferica a tumefactiei este separata de restul regiunii printr-un burelet vizibil.

erizipelul flegmonos: inflamatia cuprinde si dermul, apar vezicule si pustule, limfangita, si adenita regionala

erizipelul gangrenos: local apar sfacele, iar simptomele generale sunt alarmante.

Vindecarea este caracterizata disparitia progresiva a simptomelor si prin aparitia unei descuamari locale specifice infectiei cu streptococ.

Diagnosticul se stabileste pe baza semnelor clinice. Diagnosticul diferential se realizeaza cu abcesul, flegmonul, limfangita flegmonoasa.

Prognosticul este rezervat.

Tratamentul trebuie instituit precoce si se realizeaza cu antibiotice (oxacilina este tratamentul de electie) administrate pe cale generala si local cu sicative si pulberi cu antibiotice.

Profilaxia in erizipelul traumatic consta in respectarea riguroasa a regulilor de asepsie in ranile operatorii si efectuarea antisepsiei mecanice precoce in ranile accidentale.