Intoxicatia cu morfina, opiacee

INTOXICATIA CU MORFINA, OPIACEE

Proprietati fizice: pulberi albe, cristaline, fara miros, cu gust amar.

Identificare: prin reactii colorimetrice si de precipitare din corpul delict, continutul gastric si din sange.

Fiziopatologie: morfina si opiaceele deprima centrii corticali - mai ales ai durerii -, deprima respiratia si reflexul de tuse, excita centrii vagali si ai vomei.

Simptomatologie: perioada euforica - intoxicatul prezinta buna dispozitie si senzatie de caldura; perioada de excitatie -urmeaza agitatie psiho-motorie, varsaturi, tuse, roseata fetei, prurit - mai ales la nivelul nasului -, bradicardie, hipotermie moderata; perioada de depresiune - oboseala, somnolenta, pierderea cunostintei, areflexie, pupile punctiforme (mioza morfinica), spasme sfincteriene (retentie de urina si fecale); in final se instalaeza cianoza, respiratie periodica, paralizie respiratorie, moarte. Mai pot aparea complicatii: edemul pulmonar acut, pneumonie de decubit si/sau aspiratie.

Deci, intoxicatia morfinica la o stare de coma ne este sugerata de pupilele punctiforme si respiratia deprimata. Ameliorarea starii intoxicatului incepe cu o criza sudorala si poliurica si daca poate fi tinut in viata peste 12 ore, prognosticul se amelioreaza.

Tratament: Nalorfina este antidotul fiziologic al morfinei. Se administreaza lent intravenos, cate o fiola (5 mg) la fiecare 10 - 20 de minute, in functie de normalizarea respiratiei si de obtinerea reactiilor la stimulii durerosi, pana la doza de 40 mg. in functie de starea intoxicatului (pe baza criteriilor enuntate mai sus), se poate repeta injectarea la un interval de 1 - 2 ore.

- Spalatura gastrica cu permanganat de potasiu 1/5 000 sau tinctura de iod 1 ml/l 000 ml apa, urmata de provocarea de varsaturi, sau/si purgativ salin.

- Garotarea membrelor respective, daca toxicul a fost injectat, ca si aplicarea locala de punga cu gheata.

in primele 3 saptamani sunt posibile hemoragii digestive sau/si perforatii in abdomen sau mediastin. Mai pot aparea ca simptome: edem laringian, afonie, tuse, hemoptizii, edem pulmonar acut, asfixie, moarte.

Tardiv pot aparea albuminurie, oligurie, anurie.

Examenele de laborator arata leucocitoza si V.S.H. crescute.

Complicatii de temut sunt: hemoragia digestiva superioara, perforatia viscerala, insuficienta renala acuta, stenozele esofagiene.

Tratament: antidoturi sunt acidul acetic 5%, sucurile de fructe, in proportie de 2 1 pentru 30 g substanta ingerata.

- Administrarea imediata per os de apa de robinet, lapte in cantitati mari (2 1 pentru 30 g substanta ingerata).

- Administrarea per os de otet diluat, sucuri de fructe.

Spalarea tegumentelor si mucoaselor (cel putin 15 minute) cu apa de robinet, apoi cu ser fiziologic (30 - 60 de minute).

- Combaterea durerii cu morfina (5-10 mg) sau Mialgin (50 - 100 mg la fiecare 4 ore).

- Combaterea insuficientei circulatorii acute.

- Combaterea insuficientei respiratorii acute.

- Combaterea oligo-anuriei.

- Antibioterapie de protectie.

- combaterea aparitiei stricturilor esofagiene prin corticoterapie, circa 3 saptamani (1 mg cortizon/kilocorp).

- Sprijinirea procesului de epiteiizare cu vitamina A (300 000 u./zi).

- Administrarea de antispastice (Papaverina, Scobutil).

- Asigurarea parenterala a aportului hidric si caloric.