Socul

SOCUL

Definitie socul este un sindrom clinic cu etiologie variata, caracterizat printr-o insuficienta circulatorie acuta, avand ca expresie clinica prabusirea tensiunii arteriale. Socul trebuie deosebit de colaps, primul fiind o manifestare hemodinamica si metabolica, o perturbare grava si durabila, iar ultimul, o manifestare exclusiv hemodinamica - scaderea tensiunii arteriale, de obicei tranzitorie. Cu alte cuvinte, colapsul este rasunetul hemodinamic al socului. Unii autori inteleg prin colaps, faza decompensata a socului.
Etiopatogenie: numeroase cauze pot produce socul, realizand diferite tipuri. Dupa agentul etiologic se deosebesc: -  socul hipovolemic, consecinta a pierderii de sange, plasma sau lichide din organism si apare in pancreatite, ocluzii, diaree grava, coma diabetica, insuficienta suprarenala acuta, arsuri mari, deshidratari, hemoragii externe sau interne, procese anafilactice;
- socul septic, care apare in diferite infectii cu poarta de intrare urinara, genitala, digestiva, biliara, pulmonara, meningiana, in cadrul carora se deosebesc: o forma I grava si frecventa - socul septic, endotoxic, gramnegativ, care debuteaza brusc, cu frison, hipertermie, hiperpnee, anxietate, hipotensiune, oligurie, extremitati reci, confuzie, obnubilare, moarte; este provocat de mediatorii chimici eliberati de bacilii gramnegativi, vii sau morti: evolutia socului continua chiar dupa sterilizarea infectiei, iar mecanismul patogenic consta in scaderea debitului cardiac si cresterea rezistentei periferice; a doua forma este socul septic grampozitiv, mai rar si mai putin grav, provocat de scaderea rezistentei periferice, fara extremitati reci si cu diureza pastrata;
- socul hipoxic, produs de afectiuni pulmonare care produc hipoxemie;
- socul neurogen, care apare in traumatisme craniene, anestezii - embolia gazoa­sa, intoxicatii cu barbiturice sau neuroleptice;
- socul cardiogen, produs de: infarctul miocardic, aritmii cu ritm rapid, tampo-nada cardiaca, embolie pulmonara masiva, anevrism disecant.
Fiziopatologie: este cunoscut faptul ca presiunea arteriala depinde de debitul cardiac si de rezistenta periferica. Functionarea acestui sistem se afla sub controlul centrilor vasomotori bulbari, care primesc informatii asupra nivelului tensional de la receptorii periferici din zona sinusului carotidian si a arcului aortic.
Factorii deci ansatori ai socului actioneaza, uneori, de 1 a inceput asupra mai multor sisteme si organe cu rol in mentinerea presiunii arteriale (inima, vase, centri vasomo­tori). Alteori, chiar daca defectiunea se produce initial intr-un singur sistem, pe parcurs sunt antrenate si altele. Aceasta inlantuire patologica explica si faptul ca unele cauze mici pot determina reactii importante.
Caracteristica pentru inceputul socului este fie reducerea masei sanguine circulante, fie reducerea debitului cardiac. Dar si intr-un caz, si in altul, rezultatul este acelasi - scaderea tensiunii arteriale.
Organismul intervine prin mecanismele sale compensatoare: vasoconstrictie generalizata, cu redistribuirea sangelui spre organele de importanta vitala (coronare, creier), si tahicardie, cu mentinerea tensiunii arteriale la un nivel care permite aprovizionarea creierului si a inimii cu oxigen. Cat timp tensiunea arteriala si aprovizionarea cu sange a creierului si a coronarelor se mentin in limitele norma­lului, socul este compensat. Vasoconstrictia din aceasta faza - expresie a reactiei simpaticoadrenergice, cu eliberare de catecolamine - explica tegumentele umede si reci, hiperpneea, tahicardia, oliguria. Cand starea de soc se prelungeste, mecanismele compensatoare devin insuficiente, debitul cardiac si tensiunea arteriala scad progresiv si apare anoxia generalizata. Se crede ca factorii care genereaza decompensarea se datoreaza vasoconstrictiei compensatoare prelungite, care contribuie la aparitia leziunilor metabolice si toxice tisulare. Hipoxia, acidoza si descarcarea enorma de histamina si serotonina produc vasodilatatie si decompensarea socului. Contribuie si staza si cresterea vascozitatii sangelui, cu formarea de agregate eritrocitare
(sludges), cu posibilitatea aparitiei coagularii intravasculare diseminate. in socul hipovolemic, factorul principal este scaderea masei sanguine circulante; in cel cardiogen, scaderea debitului cardiac prin diminuarea fortei de contractie sau a umplerii diastolice; in cel septic, hipoxic si neurogen intervin mecanisme complexe.
Simptome. Se descriu obisnuit 3 stadii: in stadiul compensat, de obicei reversi­bil, bolnavul este vioi, uneori agitat si anxios, pulsul rapid, T.A. normala, chiar crescuta; atrag atentia paloarea, transpiratiile, polipneea, tegumentele palide si reci, cianoza unghiala, oliguria, mioza; adeseori evolueaza spre stadiul de soc decom­pensat, de obicei ireversibil, cand bolnavul este apatic, obnubilat, dar constient; tegumentele sunt palide - cianotice, umede si reci; pulsul este rapid, de obicei peste 140, mic, filiform, uneori imperceptibil; tensiunea arteriala este scazuta sub 80 mmHg, venele superificiale colabate, fiind dificila punctionarea lor; respiratia este frecventa si superficiala, pupilele dilatate; anuria este obisnuita; in ultima faza, ireversibila, bolnavul intra in coma, tegumentele sunt cianotice, pamantii, marmorate, pulsul rar si slab, tensiunea 0, venele periferice destinse, pupilele prezinta midriaza fixa.
Diagnosticul se bazeaza pe circumstanta declansatoare, starea bolnavului, valorile tensiunii arteriale.
Profilaxia presupune Tratamentul corect al afectiunii cauzale.
Tratamentul: in fata unei stari de soc, supravegherea pulsului, a diurezei orare, a T.A. si a presiunii venoase centrale este obligatorie. Se va trata corect afectiunea cauzala, iar bolnavul va fi asezat pe spate, cu capul mai jos decat picioarele (numai pentru o perioada limitata de timp si numai daca exista certitudinea ca nu prezinta si un traumatism cranian). Temperatura trebuie sa fie constanta si mediul linistit. Tratamentele generale constau, dupa caz, in masaj cardiac extern, insotit de respiratie artificiala "gura-la-gura', ventilatie asistata, administrare de O₂, compensarea acidozei prin bicarbonat de sodiu izo- sau hipertonic sau THAM 100 - 150 ml, injectare rapida i.v. Pentru combaterea hipovolemiei se foloseste, dupa caz, Dextran 70in solutie de NaCl, 1 000 -1 500 ml, solutie Ringer-lactat, gelatina, sange, plasma sau albumina. Glucoza 5-10% si serul fiziologic au efect redus. Medicatia vasoactiva se administreaza cu prudenta: in stadiul adrenergic se perfuzeaza izopropil-noradrenalina (izoproterenol, Isuprel), 0,4 mg in 350 ml glucoza 5%, in stadiul de vasodilatatie se administreaza mai putin perfuzii cu metaraminol (fiole de 10 mg) sau Norartrinal (fiole de 2 si 4 mg), in glucoza 5% (500 ml) si mai mult perfuzie cu substante adrenolitice (alfa-blocante) - Dibenzamina, Dibenzyline, Regi tine, Hydergine.
In rezumat, in orice fel de soc (cu exceptia celui anafilactic), pana la precizarea etiologiei se face un Tratament de asteptare: O₂ (pentru diminuarea hipoxiei), per­fuzie cu 250 ml. Dextran (combaterea hipovolemiei), perfuzie lenta cu ser bicarbo-natat sau THAM (corectarea acidozei) si perfuzie foarte lenta, sub control ECG, de Isuprel, 0,4 mg in 350 ml glucoza 5% (cresterea debitului). Se mai incearca corticoterapia masiva (Hemisuccinat de hidrocortizon) si Heparina. Tratamentul este diferentiat dupa tipul de soc: in socul hipovolemic, important este oxigenul si refa­cerea volemiei (Dextran, solutie Ringer - lactat, sange); uneori, corticoizi in doze mari si niciodata vasopresoare; in socul anafilactic - corticoterapie masiva i.v., an-tihistaminice, corectarea hipovolemiei; in socul septic, se administreaza antibiotice masive, corticoterapie, se corecteaza hipovolemia (Dextran, se da heparina, O₂, I eventual se fac perfuzii cu Isuprel si, mai tarziu, se administreaza dibenzilina sau Hydergine). in socul cardiogen, alaturi de opiacee, oxigen, heparina si pozitia ! clinostatica cu extremitatile inferioare usor ridicate, se combate bradicardia cu atropina 1 mg, i.v., si hipovolemia cu dextran sau ser glucozat 5%, 300 ml. Se I administreaza perfuzii cu Norartrinal 8 -12 ml, 0,2%, in 1 000 ml ser glucozat 5% | (20 - 30 picaturi/min.), cu Isuprel sau dopamina si, daca raspunsul este negativ, cu Dibenzyline, Regitin, cortizon. Acidoza se combate cu THAM.
Rolul asistentei medicale este important. in ceea ce priveste primul ajutor in afara spitalului, trebuie sa calmeze bolnavul, sa pombata durerea cu analgetice, sa-1 aseze in pozitie decliva, sa faca o hemostaza provizorie imediata in caz de he­moragie, sa acopere bolnavul, dar sa nu uzeze de mijloace de incalzire energica (pentru a nu mari vasodilatatia periferica), sa controleze tensiunea arteriala si sa anunte Salvarea sau pe cel mai apropiat medic. in spital trebuie sa transporte bolnavul la serviciul de terapie intensiva, dezbracandu-1 cu grija si asezandu-1 cu capul in pozitie decliva. Asistenta trebuie sa pregateasca tot ce trebuie pentru Tratamentul bolnavului: sange, perfuzii de Noradrenalina, analgetice. Urmarirea evolutiei bolnavului este o indatorire fundamentala.

Este o afectiune datorita dereglarii metabolismului bazelor purinice, deci nu poate elimina acidul uric, care se acumuleaza in sange provocand dureri articulare, poate duce la disfunctionalitatea rinichilor.

Tratamentul se face cu un amestec de produse naturiste antiinflamatorii care contribuie la eliminarea acidului uric, dar si la impiedicarea formarii de cristale: Spirea Olmaria (elimina acidul uric), Gheara Diavolului (antiinflamator), Saponaria (antireumatic, depurativ), Solidago si Parietaria. Produsele se gasesc sub forma de capsule, sau tincturi. Rezultatele se obtin in timp. laviniamed@libero.it

Se bea zilnic compot de mere indulcit cu miere.

Se coace la cuptor un nap cu tot cu coaja, dupa ce s-a racit, se taie in doua si se freaca locul afectat de guta.

Flori de musetel uscate si ulei de masline in proportie de 1:8, se incalzeste la bain-marie, timp de 1 ora, se pune intr-o sticla fara dop, se lasa la macerat la soare 4 zile, se strecoara si se foloseste la frectii.

Se amesteca intr-un mixer 200 g. miez de para, bine coapta cu un pahar de lapte degresat. Se consuma pe parcursul unei zile cate 2 - 3 lingurite de 3 - 4 ori/zi.

Se beau 1 - 2 pahare de suc de frunze de telina/zi

O lặmaie coaptặ, se stoarce, sucul  se pune separat intr-un vas, fructul se taie in felii subtiri, se pune in 250 ml. apặ si se fierbe 15 min. Dupặ rặcire se pune peste suc, se indulceste cu miere. Ceaiul se bea in fiecare dimineatặ, timp de 30 zile, apoi se face o pauzặ de o sặptặmanặ.

Infectie la un deget, panaritiu; 1 catel de usturoi zdrobit legat cu tifon, timp de 3 zile.

Frunza de muscata din ghiveci.

Cateva flori de crin foarte mirositoare din perioada calda, se pun cu spirt de 70, dupa macerare se pune o petala pe locul afectat.

In timpul zilei frunza de aloe legata cu tifon iar seara cataplasma cu argila pasta.

Se rade un morcov si de pune cataplasma pe locul afectat.

Luxatia; pentru indreptarea ligamentelor se va frictiona zona cu otet, ulei de masline sau usturoi zdrobit, apoi se infasoara cu o bucata de panza curata din bumbac sau lana. Se bea mult ceai de trifoi sau platan.

Monturi; se ia o foaie de varza alba cruda, i se strivesc nervurile cu o sticla si se pune  pe mont, dimineata si seara, timp de cateva luni. Durerile dispar dupa 15 - 30 min., dar cu timpul monturile se micsoreaza.

Se tamponeaza montul cu tinctura de iod, se taie o maslina in doua se scoate samburele si se aplica maslina pe mont, se fixeaza cu un bandaj, se lasa toata noaptea, tratamentul d