Intoxicatia cu ANTU (alfa-naftil-tiouree)

Intoxicatia cu ANTU (alfa-naftil-tiouree)

• ANTU este un compus sistemic, obtinut prin sinteza si folosit ca rodenticid;
• Formula chimica: C₁₀H₇NHC(NH₂)S
• in stare pura se prezinta sub forma de cristale incolore, fara gust si fara miros, foarte putin solubila in apa;
• preparatul tehnic contine 80-85% substanta activa, este o pulbere cenusie-bruna-violeta-albastra, cu miros slab de fecale, sau fara miros perceptibil, gustul este amar, dar in majoritatea cazurilor ANTU nu are gustul amar specific raticidelor uzuale.
• ANTU se gaseste sub diferite forme: pulbere, pudra, suspensii apoase
• Se introduce in momeli, in concentratii de 1-30%
• Se foloseste pentru deratizarea adaposturilor de animale, depozitelor de animale si furaje, stocurilor furajere, gospodarii, etc.

• ANTU este un rodenticid prin ingestie si inhalatie, patrunde in organism prin apa, furaje, momeli, praf, etc.

Poate avea efect:

• local (iritativ)
• central

Efectul iritativ local este provocat in tubul digestiv, stomac, intestin, provocand inflamatii catarale. Efectul asupra pielii este neinsemnat, nefiind iritativ nici pentru pielea umana. Poate provoca iritatii ale conjunctivei daca ajunge direct pe mucoasa ochiului.

Efectul central este provocat de hidrogenul sulfurat pe care ANTU il elibereaza prin biotransformare in contact cu sucul gastric, care dupa absorbtie actioneaza asupra cimentului celular de la nivelul pulmonului, contribuind la aparitia edemului pulmonar.

Hidrogenul sulfurat cu alti metaboliti ai ANTU, probabil ca inhiba procesele oxidative avand ca si consecinte modificarea procesului de oxidare a acidului ascorbic care intervine in formarea cimentului intracelular si permeabilizeaza capilarele pulmonare.

Se mai pot produce diverse modificari la nivelul altor tesuturi: edeme, congestii, chiar necroze la nivel hepatic.

Organele tinta in cazul intoxicatiilor cu ANTU sunt: pulmonul, sangele si ficatul.

• Cel mai frecvent sunt afectate caninele urmate de suine.
• La canine un risc insemnat este legat de comportamentul acestora (modalitatea de toaletare) care seamana cu cel al rozatoare, toxicul putand fi preluat de la nivelul blanii.
• De asemenea, intoxicatia se poate produce si prin consumul momelilor.

Dozaj:

Doza inhalatorie toxica se considera 100 mg/m³.

Toxicitatea la ANTU variaza in raport cu:

• marimea particulei: particulele mai mari (50-100µ in diametru) sunt mai toxice decat cele mici (5µ);
• varsta: animalele mature sunt mai sensibile comparativ cu cele tinere;
• gradul de plenitudine al stomacului: ANTU fiind un vomitiv puternic, debaraseaza organismul de o parte din substanta toxica; mucoasa gastrica in acest caz nu vine in contact cu substanta toxica iritanta, pe cand daca vomitarea nu se produce, se absoarbe o cantitate mai mare de toxic.

Toxicul patruns in organism este rapid absorbit si eliminat in 36 de ore, o parte evacuandu-se prin urina.

Diagnostic clinic

Forma acuta:

• se produce in urma ingestiei;
• evolueaza cu semne digestive, respiratorii si nervoase.
• primele semne (salivatie, vomitare) pot apare dupa cateva minute sau la cateva ore dupa ingerarea toxicului.
• apare dispneea, tuse, jetaj, raluri crepitante, "ploaia de raluri" insemnand edemul pulmonar;
• tahicardie, diminuarea socului cardiac, apare cianoza periferica datorita congestiei si edemului cardiac si revarsarilor pericardice.
• poate apare diareea, hipotermia, pacientii intrand in coma.
• pe langa aceste semne mai apar semne nervoase, cum ar fi nistagmus si semne cerebeloase.

Intoxicatia acuta prin inhalatie se traduce prin semnele dispneei urmate de coma, hipotermie, stop respirator.

Sfarsitul intoxicatiilor acute este de obicei moartea dupa 12 ore, cauza mortii fiind anoxia provocata de edemul pulmonar, insuficienta cardiaca si respiratorie.

Forma subacuta si cronica - oprirea cresterii, absenta pigmentatiei normale, evolutia cu icter cauzat de staza hepatica.

Tabloul sanguin este dominat de hipercolesterolemie. In cazul intoxicatiilor cu ANTU convalescenta este de lunga durata.

Diagnosticul anatomopatologic

• cadavrul este asfixic, cu cianoza mucoaselor;
• cele mai grave leziuni se observa la examinarea pulmonului - edemul pulmonar
• culoarea sangelui asfixic - negru
• rinichii sunt hiperemiati sau congestionati
• ficatul poate prezenta zone de necroza
• tubul digestiv si vezica urinara sunt adesea golite, se mai observa catar la mucoasele digestive sau chiar gastroenterita catarala;
• uneori apare edemul cerebral;
• pe langa edemul pulmonar toxic se mai poate observa in unele cazuri hidropericard si hidrotorax.

Diagnosticul de laborator

• in primele doua ore de la ingestia toxicului este oportun sa se recolteze probe din continutul gastric precum si sange;
• daca intervalul de la ingestie este mai mare, cel mai adecvat este recoltarea unei probe de urina;
• se mai pot recolta: furaje, momeli, praf;

Metode de izolare a toxicului

• izolare prin antrenare cu vapori de apa - urina, sange;
• izolare prin tratarea materialului de cercetat cu alcool etilic acidulat - continut gastric;

Diagnosticul diferential

• intoxicatie cu organofosforice (nu apar lichide la nivel pleural si pericardic);
• intoxicatie cu uree (putin probabila in cazul caninelor)
• intoxicatie cu substante cumarinice (sindrom hemoragipar)
• in cazul intoxicatiei cronice diagnosticul diferential se face fata de intoxicatii cu antitiroidieni, in cazul in care apare gusa, eventual mixedem.

Obiective:

• debarasarea tractului digestiv de toxic
• sustinerea organismului in stare de soc
• reducerea edemului pulmonar

Tratament specific:

• cisteina (N acethyl cisteina: 250-1500 mg/zi, adm iv)
• sulfat de atropina: 0,2-1 ml/kg mc
• sulfat de sodiu sau magneziu 0,25 mg/kg diluat 1:6 parti apa si carbune medicinal si sorbitol 30-50 mg cu 3-4 parti apa.

Tratament simptomatic

• spalaturi gastrice, administrarea de vomitive, purgative saline
• tratarea edemului pulmonar

tinerea animalului in aer curat reducerea lichidelor administrate, tonificarea aparatului cardiocirculator

asigurarea unei diureze bune

administrarea de cortizon

venisectie

• vitamina C in doze mari