Fixarea medicamentelor pe receptori farmacologici

Fixarea medicamentelor pe receptori farmacologici
In functie de stuctura lor si modul de functionare au fost descrise 4 tipuri de receptori farmacologici : canale ionice, receptori cuplati cu proteinele G, receptori enzimatici, receptori nucleari.

1. Canalele Ionice
Structurile transmembranare formate din 4-5 subunitati care inconjoara un por prin care poate patrunde in mod specific o anumita categorie de ioni putand exista canale pentru sodiu, potasiu, clor, calciu.
De obicei la capatul extracelular al canalului exista situsul de legare stereospecifice pentru anumite substante chimice . legarea medicamentelor de aceste situsuri modifica functionalitatea canalului ionic respectiv, ele pot sa deschida canalul favorizand patrunderea anumitor ioni din cel/sa blocheze canalul respectiv.
Ex: prin fixarea acetilcolinei de situsul de legare situat la capatul extracel al unui canal ionic deschide acest canal ca urmare ionul de sodiu patrunde prin acest canal si ca urmare a influxului acestor ioni are loc depolarizarea, se deschid canalele pt Ca si prin influxul ionilor de Ca creste conc Ca-lui in celula si in felul acesta are loc contractia musculara.

2. Receptori cuplati cu Proteine G
Cei mai raspanditi din organism , formati din 7 segmente transmembranare S1-S7, situsul de legare a medicamentului se afla extracelular si implica seg 3,4,5.
Intracelular se afla mai multe anse: ansaIII se uneste cu segmentele S5,S6 si este cuplata la randul ei cu o proteina cu structura specifica denumita prot G.
Proteina este formata din 3 subunitati: . Ca urmare a fixarii medicamentului de situsul de legare subunitatea  se decupleaza de consecutiv decuplarii ea fixeaza o molecula guanozintrifosfat si ca urmare subunitatea  poate sa modifice functiile anumitor enzime intracelulare. Aceasta modificare apare ca un efect al stimularii receptorului. In acelasi timp insa subunit are si proprietatile catalitice in timp ducand la hidroliza guanozintrifosfatului. Consecutiv acestui fenomen subunit se recupleaza la iar efectul medicamentului inceteaza. Metoda de actiune a medicamentelor care act. prin intermediul receptorilor cuplati cu proteinele G este mai lunga comparativ cu a celor care act prin intermediul canalelor ionice.
Initial au fost descrise 2 proteine G (Gs,Gi)- pt stimulare si inhibitie, ambele tipuri de proteine modifica functiile adenilatciclazei. Ulterior s-a constatat ca exista si alte tipuri de proteine capabile sa modifice functiile altor enzime. Acestea au fost notate cu Go. In realitate celula este cea care produce efectul final in f de particularitatile sale functionale.Medicamentul este considerat mesager de ordinul 1, iar adenilatciclaza este considerata mesager de ordinul 2. Ca urmare a legarii medicamentelor celor 2 receptori se declanseaza un raspuns celular.

3. Receptorii Enzimatici
Formati din portiunea transmembranara de micile dimensiuni formate din segmentele extracelulare mai mici si intracelulare relativ voluminoase si care sunt legate intre ele .

La nivelul portiunilor extracelulare exista situsuri de legare pt medicamente prin intermediul acestor situsuri transmitandu-se stimuli ce modifica functionalitatea unor enzime din int cel respective putand activa/inhiba proprietatile acestor enzime: receptorii pt insulina.

4. Receptorii Nucleari
Formatiunile intracel, formate din 2 subunitati (efectoare,reglatoare), cat timp cele 2 sunt cuplate receptorul este activ. Pe subunitatea efectoare exista un situs de legare pt medicamente si prin fixarea medicamentelor la niv acestui situs receptor este permisa desprinderea subunitatii efectoare. Complexul medicament-subunitate patrunde in nucleu si modif sinteza unor proteine cu rol enzimatic astfel prin stimularea sintezei de ADNm este stimulata producerea unor proteine iar prin inhibarea sintezei de ARNm este blocata sinteza proteinelor.
Modificarea cant si functionalitatii unor enzime este responsabila de efectul farmacologic. Latenta efectului este mai mare in cazul acestor receptori. Astfel ca este posibil ca un medicament care act prin intermediul acestui tip de receptori sa dispara din organism in timp ce efectul sau mai poate persista o anumita perioada.