Factori favorizanti in aparitia celulitei

Factori favorizanti in aparitia celulitei

1. Factori constitutionali, ereditatea

Corpul uman contine diferite procente de tesut gras.

Barbatul matur poseda circa 20% grasime din masa corporala totala, in timp ce la femeia matura 30% din masa corporala totala este reprezentata de grasime.

Tinerele la varsta de 18 ani au in mod normal un procent de grasime de 18%, iar barbatii la aceeasi varsta au doar 13% grasime.

Marea acumulare de tesut adipos ia femei este destinata furnizarii energiei pentru graviditate si pentru alaptare.

Acest lucru explica cel mai bine de ce organismul femeii acumuleaza si stocheaza grasimea in zone-cheie cum ar fi coapsele si soldurile, acumulari care incep in adolescenta si se completeaza pe tot parcursul maturitatii pana la menopauza, cand se produce incetinirea acestor procese.

Celulita are si o componenta ereditara.

Predispozitia pentru aceasta afectiune este data nu doar de maladiile endocrino -metabolice mostenite, ci si de erorile nutritionale des intalnite.

La circa 50% dintre paciente se regaseste o problema familiala; in aceste cazuri nu se mosteneste celulita ca atare, ci doar terenul pe care mai tarziu, din cauza alimentatiei dezechilibrate si a alterarilor aparute in procesele de epurare ale organismului, se instaleaza boala.

2. Dezechilibrele hormonale, graviditatea, menopauza

Celulita apare aproape intotdeauna dupa varsta pubertatii, mai ales la membrele inferioare. Alte momente importante in evolutia femeii cu privire la dezvoltarea celulitei sunt: graviditatea, perioadele de stres, regimurile alimentare eronate si deficitul de depurare intestinala, dar mai ales inceperea utilizarii anumitor pilule anticonceptionale hormonale, asociate cu exces de zahar si sedentarism.

La putine femei celulita apare inaintea varstei de 18 ani.

Desi din punct de vedere structural genetic putem spune ca in corpul uman tot tesutul adipos este foarte asemanator, din punct de vedere functional nu este deloc asa, pentru ca fiecare localizare se caracterizeaza printr-un anumit tip de tesut adipos care raspunde la anumiti factori interni sau externi, cu caracteristici si scopuri proprii.

Tesutul adipos serveste pentru a proteja structurile mai fragile, pentru a mentine si produce caldura si pentru a constitui cea mai mare rezerva de energie a organismului.

Lipsa sa produce de asemenea mari dezechilibre, la fel ca si excesul sau.

Cand tesutul gras este foarte redus, nivelul sanguin al hormoniilor sexuali scade sub limitele normale, ciclul menstrual dispare, iar femeia devine infertila. Rezistenta la frig este scazuta.

Hipodermul, stratul cel mai voluminos si mai profund al pielii, contine grasime care este influentata in cea mai mare parte de hormonii sexuali feminini.

Hipodermul are grosimi diferite in diversele parti ale corpului, fiind insa foarte bine dezvoltat in regiunile specifice care caracterizeaza sexul feminin si anume solduri, coapse, fese, sani si abdomen.

Acest strat de grasime, diferit de cel de rezerva care este situat mai profund, are rol mai ales in definitivarea caracterelor sexuale secundare feminine, pregatind in circumstantele favorabile organismul pentru sarcina, nastere si alaptare.

Daca masa corporala a unei femeii este cu peste 30% mai mare decat valoarea ideala, aceasta este considerata obeza

Adipozitatea influenteaza calitatea si eficacitatea estrogenilor in circuit. Tesutul adipos transforma hormonii androgeni in estrogeni, adica transforma hormonii masculini in hormoni feminini.

De aceea obezitatea favorizeaza toate patologiile asociate cu niveluri crescute de estrogeni, inclusiv cancerele mamare hormonodcpendente.

Tesutul adipos isi pastreaza aceasta caracteristica si la barbati, hormonii androgeni transformandu-se partial in estrogeni; acest lucru poate explica impotenta si libidoul redus la barbatii obezi.

Metodele contraceptive moderne care constau in administrarea unor pilule pe baza de estrogeni au favorizat explozia "maladiei' celulitice.

Modificarile care apar la nivelul grasimii din hipoderm, sediul central al tuturor tulburarilor ce stau la baza aparitiei celulitei, sunt in cea mai mare masura influentate de estrogen si devin vizibile clinic prin aparitia aspectului de "coaja de portocala'.

Menopauza reprezinta momentul in care fenomenele inestetice ale celulitei se opresc din evolutie, chiar si in lipsa oricarui tratament specific.

Daca aceasta perioada este lipsita de acumulari exagerate de tesut adipos, atunci se poate afirma ca celulita, ca aspect inestetic, involueaza.

De cele mai multe ori ceilalti factori favorizanti, cum ar fi incetinirea intoarcerii venoase, disbioza intestinala sau alte tipuri de intoxicatii, se asociaza in jurul acestei varste.

La acestea se adauga si scaderea tonusului pielii, fenomen natural al procesului de imbatranire, astfel ca dupa menopauza, desi elementul esential cauzator nu mai exista, celulita totusi poate evolua, mai corect spus, devine din ce in ce mai vizibila.

Fibrozarea structurilor pielii si pierderea elasticitatii acesteia transforma celulita hormonodependenta a femeii tinere, in celulita scleroatrofica ce apare la varste mai inaintate.

3. Acumularile de grasime, supraponderalitatea, obezitatea

Acumularile de tesut adipos au loc cu preponderenta la periferia corpului, dar nu numai in acele zone.

Straturile asa-zise "de rezerva' raspund cu predilectie dietelor alimentare si reprezinta rezervorul energetic cel mai important al organismului.

Celulita nu este direct influentata de aceste depozite adipoase.

Cresterea volumului adipozitatii de rezerva determina cresterea presiunii exercitate dinspre interior spre exterior asupra pielii cu toate straturile ei.

Presiunea se exercita implicit si asupra hipodermului si, ca urmare a structurii lui specifice, la suprafata pielii se va accentua aspectul de "coaja de portocala'.

Acesta este mecanismul primordial prin care cresterile corporale in volum si masa favorizeaza celulita.

Dieta alimentara dezechilibrata, consumul ridicat de hrana tip fast-food, grasimi si dulciuri, sedentarismul, tulburarile metabolice si endocrine care pot deriva din acestea se constituie in cauze ale obezitatii si supraponderalitatii.

Organismul nostru consuma cantitati de energie in functie de valoarea efortului fizic si intelectual depus. El are nevoie zilnic de o cantitate de energie pentru a-si pastra functiile vitale, precum circulatia sangelui, respiratia, functia creierului in timpul somnului, termogeneza, fara de care nu ar exista viata.

Aceasta cantitate de energie se numeste rata metabolismului bazai, se exprima in kilocalorii (Calorii) si poate fi calculata prin urmatoarele formule:

RMB (femei) = 655 + (9,5 x M kg) + (1,8 x H cm) - (4,7 x V ani)

RMB (barbati) = 66 + (13,7 X M kg) + (5 X H cm) - (6,8 X V ani)

unde "

M' reprezinta masa corpului in kg, "

H' reprezinta inaltimea in cm, iar "

V' reprezinta varsta subiectului in ani calendaristici.

Si in privinta exprimarii corecte a caloriilor trebuie facute cateva precizari. I

Cand este vorba de exprimarea nevoilor energetice ale organismului intotdeauna este vorba despre Kcalorii, respectiv de

Calorii, si niciodata de calorii, avand in vedere ordinul de marime de ordinul miilor.

Rata nevoilor energetice in functie de gradul de activitate depus se poate calcula astfel:

Sedentar (stat in pat, mobilizari minime pentru nevoile fiziologice si alimentatie) -RMB x 1,2;

Activitate foarte usoara (sofat, majoritatea activitatilor de birou, activitati de menaj usor) -RMB x 1,375;

Activitate moderata (solicitare psihica intensa, activitatile din spitale, lucratori in intreprinderilecu multi angajati) - RMB X 1,55;

Activitate intensa (constructori, mineri, bolnavi in perioada de convalescenta) - RMB X 1,725;

Activitate foarte intensa (sportivi de performanta) - RMB x 1,9.

4. Influenta tulburarilor circulatorii in producerea celulitei

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Aceasta patologie are ca substrat modificarile care apar la nivelul peretilor si aparatului valvular al venelor, in urma suprasolicitarilor de tot felul si mai ales a imobilizarii repetate si prelungite fie in ortostatism, fie in pozitia sezanda, pe scaun si picioarele pe sol, pozitia caracteristica de lucru la birou.

Daca in cazul primei pozitii mentionate, aceea de ortostatism, este lesne de inteles nocivitatea acesteia, in cazul pozitiei sezand pe scaun si picioarele pe sol, se combina mai multi factori, si anume pe de o parte aceeasi gravitatie care impiedica reintoarcerea sangelui venos si inaintarea coloanei de sange spre inima, la care se adauga un al doilea factor reprezentat de flexia gambei pe coapsa, prin "pensarea' vaselor importante care se gasesc in fosa poplitee reducand astfel intoarcerea venoasa. Imobilizarea indelungata care presupune lipsa de contractie a musculaturii gambiere cu rol in "impingerea' coloanei sanguine catre etajul superior reprezinta si aceasta o cauza a incetinirii intoarcerii venoase.

Sangele stagneaza mai ales in zona gambei si a piciorului, apar fenomenele de extravazare lichidiana, adica fluidele se acumuleaza in spatiul extracelular, marind volumul segmentului respectiv.

Acest lucru explica edemul si senzatia de greutate in picioare. Disfunctiile posturale, adica modul in care se face sprijinul pe talpi in repaus sau in timpul mersului, influenteaza intr-o mare masura circulatia sanguina si limfatica.

Aceste disfunctii sunt asociate afectiunilor ortopedice ale picioarelor sau unui picior sanatos care nu functioneaza bine, de exemplu un picior incaltat intr-un pantof nepotrivit.

Compresiunile externe, cum ar fi hainele prea stramte, pantalonii si ciorapii elastici pot sa incetineasca buna functionare a sistemului vasculolimfatic al tesutului adipos si a sistemului microcirculator cutanat, determinand evolutia spre maladia cel ti lirica.

Venele varicoase sunt consecinta unui reflux al sangelui din circuitul venos profund spre cel superficial, contra curentului, in sistemul venelor safene. Circulatia venoasa a sangelui se incetineste si stagneaza, provocand alterari ale tesuturilor si complicatii deosebit de neplacute care ajung uneori chiar la ulcere varicoase, flebite si atat de temutii trombi.

Acestia reprezinta mici cheaguri de sange care se disloca de la locul formarii lor si anume in venele dilatate si pot lua un traiect ascendent catre inima, intra in circulatia pulmonara si pot determina infarcte pulmonare.

Alterarile aspectului estetic sunt probleme colaterale destul de putin tolerate si deloc de subestimat, din punct de vedere al calitatii vietii noastre.

Maladia varicoasa este caracterizata de o retea albastra de dilatari venoase care nu sunt cauzate numai de afectari ale valvulelor. In general, in geneza varicelor primitive este implicata slabiciunea congenitala a peretilor venosi care sunt hipotonici si au carente in fibre elastice.

Aceasta situatie conduce la o pozitie incorecta a valvulelor venoase si, treptat, sub greutatea coloanei de sange, provoaca devierea venei si aparitia varicelor.

Asemenea disfunctii, in afara de faptul ca sunt inestetice, pot provoca si o simptomatologie dureroasa, de greutate si disconfort local, uneori atat de intense, incat produc insomnii.

Pe acest teren structural se vor insera si alte cauze printre care: alterarea activitatii metabolice sau functionale a intestinului, alterarile caracteristice celulitei, cresterea numarului de radicali liberi si a numarului de substante toxice in tesuturi, care ajung sa produca dereglari in nutritia peretilor venelor.

Nu exista o singura cauza, ci o suma de cauze care explica aparitia varicelor la un organism predispus genetic, cele mai importante fiind stilul gresit de viata, calitatea slaba a alimentelor ingerate, sedentarismul etc.

Sexui feminin este defavorizat in mod cert din cauza graviditatii, excesului de hormoni estro-progesteronici, a supraponderaiitatii, dar mai ales a alterarilor tipice induse de diferite forme de celulita.

5. Implicatiile alimentatei in aparitia celulitei

Prin dieta neadecvata se intelege lipsa unor principii alimentare importante, dezechilibrele alimentare in ceea ce priveste nutrientii cei mai importanti, ingestia de produsi cu toxicitate latenta, excesele alimentare si mai ales consumul ridicat de zahar.

Un regim sanatos de alimentatie trebuie sa contina absolut toate coordonatele legate de acesta, incepand cu orele bine stabilite de masa, continuand cu ambientul propice, linistit si prietenos, pana la evitarea alimentelor alterate sau cu termen de valabilitate depasit.

Este important ca inainte de fiecare masa sa aveti la dispozitie cateva minute pentru a incerca cateva metode de relaxare. Nu va angrenati in discutii in contradictoriu cu ceilalti comeseni sau in discutii stresante la telefonul mobil;

Alimentele trebuie bine mestecate, nu va grabiti, inghititi incet si faceti mici pauze dupa fiecare 3-4 inghitituri;

Nu consumati apa in timpul mesei sau imediat dupa masa. Apa dilueaza enzimele digestive care se formeaza in stomac.

Aceste enzime se sintetizeaza si se descarca in tractul intestinal chiar si numai cand va ganditi la un anumit aliment care va place sau de care va este pofta.

De obicei, in momentul in care va asezati la masa, arsenalul enzimatic este pregatit pentru a incepe digestia.

Daca veti consuma apa inaintea mesei, aceste enzime "se spala', iar alimentele pe care le ingerati ulterior vor ramane in buna parte nedigerate.

La fel se intampla si in cazul in care beti apa imediat dupa masa sau in timpul mesei. Indicatia specialistilor in nutritie este de a bea apa la distanta de cel putin 30 minute de masa, fie inainte, fie dupa;

O masa principala ar trebui sa contina doua feluri de mancare; salata trebuie sa preceada orice alt aliment, iar intre salata si felul urmator ar trebui sa existe o pauza de 5-7 minute. in acest mod se obtine o peristaltica favorabila, evitandu-se blocajele intestinale;

Numarul de mese in cursul unei zile trebuie sa fie de cel putin trei; micul dejun este absolut obligatoriu, acesta poate sa fie bogat si foarte divers.

Se pot consuma alimente care se digera usor si sunt foarte hranitoare. Evitati mancarurile grele a caror digestie va vor "epuiza' pentru cateva ore.

Este singura masa din zi la care sunt permise glucidele, fie ele si rafinate;

Specialistii sustin ca fructele nu se consuma niciodata in asociere cu alte alimente.

Fructele se pot asocia doar intre ele sau cu legumele si pot fi consumate la aproximativ o ora distanta de celelalte mese. In acest fel evitati fenomenele de balonare!

Fructele consumate pe stomacul gol, dimineata la micul dejun, aduc un plus de energie si vitalitate zilei dvs.;

Ultima masa din zi trebuie sa fie luata cu cel putin 3-4 ore inainte deculcare

Se evita astfel efortul digestiv in timpul somnului;

Dupa mesele bogate trebuie evitata pozitia culcat cel putin o ora. inacest fel sunt prevenite tulburarile digestive asociate herniei hiatale;

Imediat dupa mese trebuie evitate eforturile de orice fel, atat intelectuale cat si fizice.

Sangele se mobilizeaza de-a lungul tubului digestiv pentru a participa la digestie, lasand celelalte segmente cu o circulatie sanguina bazala.

Importanta repausului dupa masa este atat de mare, incat s-a mers pana acolo incat in marile corporatii si companii internationale este obligatoriu repausul de 20-30 de minute dupa masa de pranz , care de obicei este frugala

Evitati alimentele bogate in aditivi si conservanti, adaosurile pentru gust si aromele nenaturale.

Alimentatia cat mai naturala, prepararea alimentelor prin metodele clasice de fierbere si coacere, fara grasimi adaugate sau potentatoare de gust, sunt de preferat;

Consumati fructe si legume proaspete in cantitati cat mai mari, acestea sunt pline de vitamine si minerale, substante nutritive esentiale pentru o sanatate de invidiat;

Consumati nuci, seminte de dovleac, migdale, fistic - seminte in general, de preferat neprelucrate termic; consumati chiar si semintele din cotoarele de mere si pere sau miezul samburilor de caise.

Toate acestea au in componenta lor cantitati importante de amigdalina (vitamina Bl 7), cunoscuta in prezent pentru efectul sau puternic anticancerigen.

La ora actuala se presupune ca un consum de 7 migdale pe zi asigura o viata lipsita de cancer!

5.1Principalele principii alimentare. Ia care toata literatura de specialitate se refera atunci cand este vorba de diete, sunt

proteinele,

glucidele,

lipidele,

vitaminele,

mineralele

apa.

Proteinele, glucidele si lipidele sunt constituentii de baza ai alimentatiei noastre.

Din punct de vedere chimic acestia difera, astfel ca proteinele sunt alcatuite din aminoacizi, glucidele din carbohidrati, iar lipidele din trigliceride, acizi grasi si colesterol.

Organismul uman este capabil sa sintetizeze o parte importanta dintre constituentii necesari unei bune dezvoltari.

Exista totusi cativa care nu pot fi sintetizati in organism, astfel ca acestia trebuie sa fie adusi prin alimentatie, motiv pentru care se numesc esentiali.

Astfel, exista aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali.

Proteinele

Exita doua mari surse de proteine (protide): animale si vegetale. Proteinele de origine animala, denumite si proteine de calitatea intai, se gasesc in carne si produse din carne, lapte si produse lactate, oua, peste si produse din peste, acestea reprezentand cea mai bogata sursa de proteine.

Produsele amintite anterior contin si ceilalti constituenti, adica glucide si lipide, dar intr-o proportie mult mai mica.

Proteinele sunt considerate de calitatea intai pentru ca au in componenta lor toti aminoacizii esentiali necesari dezvoltarii organismului. In perioada de crestere si dezvoltare a copilului, carnea este un aliment esential.

Ajuta la cresterea oaselor si a masei musculare, la dezvoltarea creierului si a functiilor cognitive, dezvolta mecanismele de aparare a organismului. intregul sistem de aparare al organismului se bazeaza pe constituenti protidici, atat la copii cat si la adulti.

Un organism spoliat de proteine va fi bolnavicios, va avea perioade de convalescenta prelungite, afectiunile acute evoluand adesea catre cronicizare.

Proteinele stau la baza sistemului circulator, sangele fiind alcatuit in proportie de 80% din proteine. Fara un aport suficient de proteine, organismul se anemiaza, oxigenarea tesuturilor scade, produsii toxici rezultati din metabolismul tisular se acumuleaza, iar organismul se "autootraveste' treptat.

Procesele de imbatranire se accelereaza, devin ireversibile, varsta biologica.depaseste varsta calendaristica si se scurteaza durata de viata.

Proteinele de origine vegetala se gasesc in plante si sunt considerate proteine de calitatea a doua.

Unele plante contin si ele toti aminoacizii esentiali, dar cativa dintre ei se gasesc in cantitati foarte mici, de aceea este nevoie sa se consume cantitati mai mari de astfel de alimente pentru a acoperi necesarul proteic; in cazul altor plante, lipsesc cu desavarsire din componenta lor unul sau mai multi aminoacizi esentiali.

Cea mai mare concentratie de proteine exista in soia si preparatele de soia, fasole, mazare, bame, orez, mango, avocado etc.

O dieta bazata doar pe proteine de origine vegetala va determina tulburari importante in dinamica principalelor aparate si sisteme din organismul nostru. Interesant este modul in care natura a gasit solutii chiar si in aceasta privinta.

Este suficient sa introducem in dieta noastra, pe langa proteinele de origine vegetala, o cantitate infima de proteine de origine animala. Aceasta cantitate redusa de aminoacizi esentiali introdusi in sistem, desi insuficienti pentru buna functionare a organismului, reprezinta suportul de care acesta are nevoie pentru a incepe sintetizarea aminoacizi lor esentiali, pornind de la proteinele de origine vegetala ingerate, transformand proteinele de calitatea a doua in proteine de calitatea intai, completand astfel deficitul nutritional.

Fara un mic aport de proteine de calitatea intai organismul nu este capabil de o astfel de reactie.

O alta varianta alimentara ar fi aceea in care se consuma alimente vegetale diferite, astfel incat sa fie acoperite toate deficitele proteice, stiut fiind faptul ca de obicei din componenta unei vegetale lipseste doar un aminoacid, iar acesta difera de la o planta la alta.

Dietele care restrictioneaza consumul de proteine de calitatea intai sunt nesanatoase daca se mentin pe perioade mai lungi de 2 luni. Pentru intervale de timp scurte, acestea sunt bine-venite datorita efectelor lor depurative si detoxifiante. Exceptie de la aceasta regula o fac copiii, femeile insarcinate si persoanele bolnave sau cele aflate in perioade de convalescenta, a caror dieta trebuie obligatoriu sa contina proteine de calitatea intai, in masura in care nu acestea reprezinta cauza bolii.

Glucidele

Reprezentantii principali ai glucidelor sunt glucoza (zaharuri, carbobidrati), fructoza, galactoza, maltoza, si sunt constituenti alimentari fara de care nu exista viata.

Rolul principal al acestora in economia organismului este de a furniza energie, mai ales pentru creier

Daca celelalte organe si sisteme mai pot folosi ca sursa de energie si lipidele (grasimile), creierul foloseste doar energia eliberata de glucide.

Dupa cum am afirmat anterior, glucidele se gasesc si in carne, lapte, oua si peste, dar in procent foarte mic, cea mai bogata sursa naturala de glucide fiind reprezentata de cereale, legume, fructe si miere.

Din punct de vedere chimic, zaharuri le reprezinta o insiruire de mai multe molecule de glucoza, fructoza, galactoza sau maltoza, in diferite combinatii si de diferite marimi.

Zaharuri le cu molecula mare se gasesc in cereale, in toate produsele de panificatie, legume (cartofi, fasole, mazare, linte, porumb etc). fructe (banane, smochine, curmale, avocado, pepene galben, migdale etc).

Aceste zaharuri cu molecula mare, odata introduse in organism, isi elibereaza incet compusii constitutivi.

Pe masura ce sunt eliberati, ei vor fi folositi in diferite procese metabolice, desfasurate in prezenta insulinei.

Insulina este cel mai important hormon care intervine in metabolismul glucidelor, fara de care glucoza ar fi toxica pentru organism. Insulina este sintetizata la nivelul pancreasului endocrin.

Daca acest hormon este in cantitate mare in sange, glicemia este foarte scazuta, apare senzatia de foame, iar daca nu exista un aport alimentar cat mai rapid poate aparea coma hipoglicemica.

Eliberarea treptata a zaharurilor va permite insulinei sa-si pastreze nivelurile sanguine normale.

Sursele de zaharuri cu molecula mica pot fi naturale (fructele, mierea) sau artificiale, obtinute prin prefabricarea celor naturale, si anume zaharul si produsele care contin zahar, duiciuri rafinate, gemuri si produsele de cofetarie in general.

Introducerea in sistem a unor cantitati mari de zaharuri artificiale cu molecula mica va declansa eliberari bruste si masive de insulina in circulatia sistemica.

Repetarea acestui tip de comportament alimentar poate duce intr-un final la epuizarea sistemelor pancreatice de producere a insulinei, moment care coincide cu debutul diabetului.

Nivelurile crescute de insulina favorizeaza depozitarea grasimilor.

O dieta sanatoasa trebuie sa contina obligatoriu glucide, cat mai multe cu molecula mare si cat mai putine zaharuri artificiale rafinate.

Ca sursa de zaharuri cu molecula mica sunt de preferat cele naturale amintite anterior.

Fructele, desi se supun aceleiasi reguli afirmate mai sus despre zaharuri le cu molecula mica. au in componenta lor, pe langa zaharuri, si alte substante care limiteaza absorbtia intestinala rapida a glucidelor cu molecula mica, controland activ nivelul sanguin al acestora, fara a afecta secretia pancreatica de insulina. Mai mult decat atat, datorita continutului ridicat in fibre eliminarea lor este mult mai rapida, scurtand astfel timpul de absorbtie intestinala.

Lipidele

Grasimile se gasesc atat in produsele de origine animala, cat si in cele de origine vegetala.

Grasimile au rol in inmagazinarea si furnizarea de energie, in protectia mecanica si termica. Din punct de vedere chimic sunt alcatuite din trigliceride, acizi grasi si colesterol. Acizii grasi esentiali se gasesc atat in produsele de origine animala, cat si in cele de origine vegetala.

Grasimile vegetale au un continut scazut de colesterol si sunt de preferat in dietele de protectie cardiocirculatorie.

Este incorect si nesanatos sa eliminam complet din alimentatie grasimile de origine animala, mai ales cele din lapte.

Grasimile din lapte contin unul dintre cei mai importanti acizi grasi esentiali cu rol in prevenirea fenomenelor de ateroscleroza.

Laptele degresat are cantitati mai reduse de acizi grasi esentiali si mai putin colesterol.

Pastrarea unui echilibru intre toti constituentii alimentari reprezinta cheia succesului in mentinerea sanatatii fizice si psihice.

Puteti renunta insa aproape complet la grasimile obtinute prin prelucrarea carnii, untura, slanina, kaizer, deoarece, cel putin pana in momentul de fata, specialistii nu considera aceste produse ca fiind o sursa vitala de acizi grasi esentiali.

Grasimile de origine vegetala sunt reprezentate de uleiuri (de floarea-soarelui, soia, porumb, masline etc), margarine (care sunt uleiuri hidrogenate) si unt (de alune, de cacao etc).

Acestea constituie cea mai importanta sursa de acizi grasi esentiali. O dieta saraca in grasimi de origine vegetala va duce la dezechilibre majore, avitaminoze, intoxicatii, accelerarea proceselor de ateroscleroza.

Rolul vitaminelor este de "catalizatori' primordiali ai reactiilor metabolice care se desfasoara in organism. Organismul nu le poate sintetiza si de aceea trebuie aduse pe cale digestiva. Termenul de "vitamina' a fost atribuit pentru prima data in 1912, de catre chimistul polonez Cazimir Funk, unei substante care vindeca polinevrita la porumbei. Desi ulterior s-a demonstrat ca nu toate vitaminele au structura aminica, termenul de "amina a vietii' s-a extins asupra tuturor.

Vitaminele

Vitaminele pot fi liposolubile (uleioase) sau hidrosolubile. Caracteristicele celor doua tipuri de vitamine difera, astfel ca:

-vitaminele liposolubile (Vi.) se gasesc in alimentele uleioase de origine animala sau vegetala; indepartarea lipidelor din alimentatie scade aportul de vitamine liposolubile, iar daca sunt ingerate in cantitati prea mari, ele se depoziteaza determinand fenomene de intoxicatie vitaminica;

-vitaminele hidrosolubile (VH) se dizolva in apa, de aceea se pierd foarte usor in timpul operatiilor de preparare a hranei: se absorb usor in tubul digestiv, iar surplusul de vitamine se elimina, astfel ca in cazul lor nu apar fenomene de intoxicare, Vitaminele hidrosolubile se pot pierde si prin transpiratii abundente.

Vitamina A (VL) se gaseste in produsele de origine animala, de unde se poate obtine aproximativ 2/3 din necesarul zilnic, iar 1/3 se poate sintetiza din carotenul vegetal care se gaseste in legumele colorate (morcovi, tomate etc). Are rol in perceptia vizuala la lumina slaba, in mentinerea integritatii tegumentelor si mucoaselor. in secretia de sebum, in cresterea si dezvoltarea organismului. in caz de hipervitaminoza A apar tulburari ale somnului, cefalee, iritabil itate, anorexie, greata, varsaturi, dureri osoase, prurit (mancarimi tegumentare), descuamari ale pielii. Sursele cele mai bogate de vitamina A sunt reprezentate de ficatul tuturor speciilor de animale pe care le consumam, peste, lapte integral, unt, smantana, frisca, branzeturi grase.

Vitamina D (VL) reprezinta denumirea sub care sunt cuprinse mai multe substante solubile in grasimi, cu rol in prevenirea rahitismului, cele mai importante pentru nutritia umana fiind D2 si D3. Este produsa la nivelul pielii in prezenta razelor ultraviolete. Vitamina D favorizeaza absorbtia calciului din intestin si fixarea lui in oase. La adulti, lipsa vitaminei D produce fragi li zarea sistemului osos. Femeile insarcinate au nevoie de cantitati crescute de vitamina D pentru a preveni aparitia rahitismului la noii nascuti. Prezenta in exces a vitaminei E) produce anorexie, tulburari digestive, cefalee, modificari de comportament, depunere de calciu in tendoane, muschi, plamani, artere. Sursele alimentare cele mai bogate in vitamina D sunt aceleasi ca si pentru vitamina A.

Vitamina E (VL) are rol esential in functia de reproducere. Intervine si in asigurarea trofic itatii sistemului muscular si a altor organe si tesuturi. Este un puternic antioxidant. Sursele naturale de vitamina sunt mai ales uleiurile extrase din seminte (ulei de porumb, de floarea soarelui, de soia eto). Se gaseste in cantitate mai mica si in ficat, galbenus de ou, lapte etc.

Vitamina K (VI.) exista sub trei forme si anume: Kl (fitochinona) sintetizata de frunzele verzi, K2 (famochinona) sintetizata de catre microorganismele intestinale si K3 (metadiona) care este un produs de sinteza. In organism principala sursa de vitamina K este reprezentata de sinteza intestinala. Intre alimentele cele mai bogate in vitamina K se numara urzicile, spanacul, leusteanuL ceapa, mararul, galbenusul de ou, ficatul.

Vitamina Bl (VH) se mai numeste si vitamina antiberiberica. Intra in componenta mai multor enzime cu rol in metabolismul glucidelor. Embrionii de seminte, cereale si leguminoase, drojdia de bere si carnea de porc contin cantitati importante de vitamina Bl. Alte surse sunt faina neagra, fasolea uscata si mazarea.

Vitamina B2 (VH) intra in componenta unor enzime care intervin in procesul respirator. Carentele de vitamina B produc modificarea troficitatii buzelor care capata o culoare rosu-aprins, se fisureaza, se infecteaza, formand ulceratii si cruste. Scade capacitatea de aparare la infectii. Surse naturale de vitamina B2 sunt laptele si derivatele sale, ficatul, drojdia de bere si galbenusul de ou.

Vitamina B6 (VH) intra in componenta unor enzime care intervin in metabolismul aminoacizilor. Necesarul de vitamina B6 este in stransa corelatie cu proteinele ingerate. Cele mai bogate surse de vitamina B6 sunt produsele de origine animala.

Vitamina PP sau B3 (VH) intra in componenta unor enzime care intervin in procesele de oxidoreducere ale procesului respirator. Organismul poate sintetiza vitamina PP pornind de la aminoacidul esential triptofan, dar randamentul acestei transformari este mic. In lipsa vitaminei PP se instaleaza pelagra care de fapt este rezultatul unei insuficiente multivitaminice. Sursele de vitamina PP sunt reprezentate de produsele de origine animala, mai ales ficatul, pestele si carnea. Porumbul este pelagrogen pentru ca nu contine triptofan.

Vitamina B12 (VH) se gaseste doar in produsele de origine animala. Lipsa ei produce anemie megaloblastica. Intervine in procesele de multiplicare celulara rapida; lipsa acestei vitamine incetineste cresterea si dezvoltarea. Ficatul este cea mai bogata sursa de vitamina B12. Este secretata de mucegaiuri si bacterii, fiind astazi obtinuta ca un subprodus al fabricilor de antibiotice.

Acidul folic (VH) - lipsa acestuia produce anemie pernicioasa. Sursele cele mai bogate in acid folie sunt legumele verzi.

Vitamina C (VH) se distruge usor la temperaturi inalte, la lumina, in prezenta oxigenului sau in mediu alcalin. Este cel mai putenic antioxidant si reprezinta catalizatorul formarii si mentinerii colagenului. Lipsa acesteia produce perturbari in sinteza colagenului si determina instalarea scorbutului. Sursele cele mai bogate de vitamina C sunt fructele si legumele.

Vitamina P (VH) reprezinta un grup de flavonoizi care au origine vegetala. Si acestea sunt considerate substante antioxidante.

Alte substante cu efecte vitaminice: acidul lipoic, coenzima Q, vitamina B13 (acidul orotic), vitamina B15 (acidul pangamic), vitamina B17 (amigdalina).

Sarurile minerale

Au mai multe roluri si anume:

-intra in componenta unui numar mare de enzime si potenteaza sau inhiba activitatea unor enzime si hormoni;

-Influenteaza permeabilitatea membranelor, intervin in contractia musculara si in reactivitatea sistemului nervos, intra in structurile tuturor celulelor si lichidelor interstitiaie, intra in constitutia sistemului osos;

-intervin in reglarea cantitatii de lichide din organism si moduleaza bariera dintre lichidele intra si extracelulare; mentin o anumita presiune osmotica si echilibrul acidobazic.

Sodiul excesul de sodiu duce la cresterea retentiei de apa in organism, cresterea tensiunii arteriale, edeme etc. Spolierea organismului de sodiu determina sete puternica, deshidratarea tegumentelor si mucoaselor, oboseala, crampe musculare etc. Sursa principala de sodiu este sarea de bucatarie.

Potasiul are efecte inverse sediului: stimuleaza eliminarea sodiufui din organism si diureza. Accelereaza ritmul cardiac. Insuficienta de potasiu se manifesta prin oboseala, greata, varsaturi, hipotonie musculara, iritabil itate nervoasa, aritmie cardiaca si chiar stop cardiac in diastola. Cele mai bogate surse de potasiu sunt carnea, pestele, legumele si fructele., fasolea alba, painea integrala, nucile etc.

Clorul intervine si el in mentinerea presiunii osmotice si in echilibrul acidobazic. Carenta de clor este practic imposibila, datorita raspandiri largi a acestui element. Sarea de bucatarie reprezinta o sursa importanta.

Calciul se gaseste in organism in cantitati mari, 1000-1400 g, 99% din el gasindu-se fixat in oase sub forma de hidroxiapatita. Se absoarbe la nivelul intestinului subtire, cele mai importante surse fiind lactatele. Calciul are rol in mecanismul contractiei musculare, impreuna cu magneziul diminuand excitabilitatea neuromusculara. Intervine in coagularea sangelui.

Fosforul 80% se concentreaza in oase si dinti, restul se gaseste in tesuturile moi. Este constituent al acizilor nucleici care intervin in multiplicarea celulara, in transmiterea caracterelor ereditare si in sinteza proteinelor. Laptele, branzeturi le, ouale, pestele, viscerele aduc cantitati importante de fosfor.

Magneziul activeaza enzime care intervin in metabolismul glucidic, lipidic si protidic. Participa impreuna cu calciul la deprimarea excitabilitatii neuromu scul are. Cea mai buna sursa de magneziu o constituie legumele verzi, salata, spanacul, ceapa verde, urzicile, dar si nucile, fasolea uscata, painea integrala, laptele, viscerele etc.

Fierul intra in componenta hemoglobinei, carenta acestuia producand anemia feripriva. Sursele alimentare principale de fier sunt de carnea rosie, viscerele, pestele, galbenusul de ou, frunzele, fructele, fasolea etc.

Cuprul intra in structura a numeroase enzime, favorizand absorbtia flerului din intestin; carenta de cupru determina aparitia anemiei hipocrome

asemanatoare celei feriprive. Viscerele, carnea si pestele sunt alimentele cele mai bogate in cupru.

Iodul este important pentru sinteza hormonilor tiroidieni. in carentele de iod, glanda tiroida "lucreaza in gol', se hipertrofiaza si apare gusa. Prevenirea aparitiei acestei afectiuni se face prin adaos de iod in sarea de bucatarie. Cele mai bune surse de iod sunt produsele marine (peste, scoici, ere veti, alge etc).

Fluorul se gaseste in cantitati miei in constitutia dintilor si a oaselor. Cele mai bogate surse de fluor sunt produsele marine. Carentele de fluor sunt foarte rare, organismul primindu-si ratia de fluor prin apa de baut.

Zincul intra in componenta mai multor enzime, intervenind in procesul respirator. De asemenea, zincul are rol in dezvoltarea organelor genitale si instalarea pubertatii. Sursele principale de zinc sunt carnea, viscerele, pestele, legumele si fructele.

Cromul intervine in metabolismul glucozei prin cresterea tolerantei la glucoza. Intervine, de asemenea, in metabolismul grasimilor, prevenind aparitia aterosclerozei. Sursele importante de crom sunt reprezentate de carne, viscere, leguminoase, paine integrala si neagra, fructe si bere,

Seleniul se comporta ca un antioxidant natural, previne toxicitatea hepatica, protejeaza hematiile de hemoliza (distrugere). Sursele cele mai importante de seleniu sunt reprezentate de carne, viscere, peste, lactate, oua, legume si fructe.