Explorarea functionala a pancreasului

EXPLORAREA FUNCTIONALA A PANCREASULUI

Examenul materiilor fecale este unul dintre cele mai utile si se practica numai dupa ce bolnavul a fost supus timp de 3 zile unui regim de proba Schmidt-Strassburger. Se recomanda ca la inceputul regimului sa se administreze doua casete cu carmin (0,50 g/caset), pentru a putea aprecia viteza tranzitului; in mod normal, scaunul rosu apare dupa 24 de ore.

Scaunul de insuficienta pancreatica este acoperit cu o masa albicioasa, alcatuita din grasimi, si contine resturi alimentare nedigerate.

La examenul chimic se cerceteaza prezenta grasimilor, care sunt in cantitate mare, a azotului fecal, care este mai crescut, si a amoniacului. La examenul microscopic se constata picaturi de grasimi neutre (spre deosebire de malabsorbtie de origine intestinala, in care se gasesc cristale de acizi grasi) si fibre musculare cu striatii intacte si nuclei. O alta proba de digestie este 'proba nucleilor', care urmareste gradul digerarii lor dintr-un tesut bogat in nuclei, cum ar fi timusul.

Cercetarea fermentilor pancreatici are loc in sucul duodenal, in sange si in urina. Dozarea fermentilor pancreatici in materiile fecale nu da informatii importante.

Pentru cercetarea fermentilor in sucul duodenal se procedeaza astfel: dimineata, pe stomacul gol, se procedeaza la un tubaj duodenal cu sonda Einhom; se evacueaza bila veziculara, administrand pe sonda 300 ml solutie de acid clorhidric 1 - 3% sau 2 - 3 ml eter (proba Katsch), sau injectand intravenos 80 u. secretina; dupa 5-10 minute se recolteaza sucul duodenal in care se vor face dozarile de fermenti.

Cercetarea fermentilor pancreatici in sange si in urina are o importanta mai mare. Pentru determinarea amilazei se utilizeaza fie procedeul Wohlgemuth (normal 8-64 u.W. in sange si urina), fie metoda Somogy (normal 80 - 150 mg glucoza la 100 ml ser sau urina).

Explorarea functionala a pancreasului endocrin foloseste, ca prima proba si cea mai ampla, cercetarea glucozei in sange si in urina. O metoda exploratoare mai precisa este proba hiperglicemiei provocate.

Examenul radiolgoic al pancreasului este foarte dificil. Prin retropneumoperitoneu se poate observa o umbra transversala de la duoden la splina. Uneori se pot decela radiologie tumori sau chisturi, daca au dimensiuni mari.

Exista insa semne radiologice indirecte, datorita compresiunii organelor vecine: deplasare spre dreapta si largire a cadrului duodenal, staza duodenala, hipotonie duodenala, mai rar stenoza duodenala. Rareori pot fi decelati calculi pancreatici care apar sub forma opacitatilor mici, multiple, localizate pe cele doua parti ale coloanei vertebrale.