Enterocolita

Enterocolita

Enterocolita este o afectiune a tractului digestiv determinata de infectii diverse, cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti. Manifestarile obisnuite ale enterocolitei sunt emisia de scaune numeroase, moi, insotite sau nu de greata, varsaturi, dureri abdominale, febra, frisoane, alterarea starii generale. Manifestarile generale sunt date fie de diseminarea agentului infectios ori a toxinelor acestuia in tot organismul, fie - cel mai frecvent - de pierderile importante de apa si minerale, consecinta diareei si a varsaturilor.

Agentii etiologici ai enterocolitelor acute sunt :

        bacterii - Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter, stafilococii enterotoxici;

        virusuri - enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri;

        ciuperci - Candida, in special la pacientii imunodeprimati sau care au primit anterior tratamente prelungite cu antibiotice ;

        paraziti - Giardia lamblia (cu frecventa mare a infestarii in randul populatiei, dar nu intotdeauna cu manifestari clinice), Balantidium coli, Blastocystis homnis, Cryptosporidium (diaree aparuta la persoanele cu imunodepresie), Entamoeba histolytica (produce dizenteria in zonele tropicale).

Patrunderea in organism a agentilor infectiosi se face pe cale orala, prin intermediul apei, alimentelor sau mainilor murdare, contaminate. Unii vectori (muste, gandaci, rozatoare etc.) pot vehicula si imprastia microorganismele pe o distanta mare. Prin urmare se pot imbolnavi intr-un anume moment toti cei care au consumat un anume aliment contaminat sau apa dintr-o sursa contaminata, precum si cei care au venit in contact direct cu acestia nerespectand regulile de igiena elementare.

Enterocolita este o problema medicala mereu actuala.

Sezonul vara-toamna se asociaza cu frecventa maxima a cazurilor de enterocolita, dar exista si agenti infectiosi implicati preponderent in imbolnavirile aparute in sezonul rece (virusul Norwalk, rotavirusurile). De asemenea, raspandirea infectiilor pe cale digestiva este favorizata de factori economico-sociali (nivelul de salubritate, aprovizionarea deficitara cu apa, igiena individuala si colectiva precara).

Prevenirea enterocolitei este posibila prin respectarea regulilor de igiena individuala: spalatul mainilor cu apa si sapun inaintea oricarei mese, spalarea eficienta a alimentelor care se consuma netratate termic, spalarea si dezinfectarea tacamurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar cand acest lucru nu este posibil, a apei fierte si racite ori a apei minerale imbuteliata corespunzator.

Nu intotdeauna tratamentul cauzei, adica eradicarea agentului infectios cu ajutorul antibioticelor, este indicata. Diareea provocata de virusuri nu raspunde la tratamentele antibiotice. In plus, utilizarea nerationala a antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determina selectionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice.

Pe prim plan in tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide si electroliti. Aceasta se realizeaza prin consumul de lichide - ceaiuri neindulcite, apa minerala (plata), zeama de orez, supa de morcovi. Utila este adaugarea sarurilor de rehidratare care se gasesc in farmacii, in pliculete cu dozaj corespunzator. Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la recomandarea medicului), aplicatii de caldura pe abdomen.

Varsaturile pot fi combatute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan, Metoclopramid, dar numai la indicatia medicului si in dozaj corespunzator. De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindeca in cateva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, branza proaspata, mere rase, supa de zarzavat strecurata, carne fiarta. Sunt excluse legumele si fructele crude, lactatele si prajelile. Regimul trebuie mentinut 2 - 3 zile dupa disparitia simptomelor.

Administrarea de antibiotice se face numai la indicatia medicului.

Antibioticele sunt utilizate in unele cazuri de enterocolite bacteriene: dizenteria bacteriana, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie si localizari extraintestinale, forme care nu raspund la dieta si la medicatia simptomatica, forme recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodata sunt recomandate in enterocolite ale copiilor din colectivitati, enterocolite ale personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut si enterocolite cu febra persistenta. Administrarea de antibiotice se face numai la indicatia medicului. Antibioticul recomandat, doza zilnica, durata tratamentului, difera in functie de etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, varsta pacientului.

Enterocolita acuta cu modificarea starii generale, cu deshidratare mare trebuie spitalizate in vederea reechilibrarii hidroelectrolitice rapide si a prevenirii complicatiilor. Se spitalizeaza enterocolitele aparute la persoana care lucreaza in sectoare cu risc de a provoca epidemii (industria alimentara, comertul cu produse alimentare, alimentatia publica, distributia apei). O mare atentie trebuie acordata enterocolitelor sugarilor si copiilor mici, deoarece acestia se deshidrateaza mult mai usor, fiind astfel predispusi formelor severe de boala.

Enterocolita acuta ese o boala care poate fi in mare masura prevenita cu respectarea normelor de igiena corespunzatoare. Enterocolita acuta are in general o evolutie autolimitata in timp, regimul alimentar bogat in lichide si de protectie digestiva.