Droguri vegetale cu taninuri

DROGURI VEGETALE CU TANINURI

CORTEX QNERCUS, SCOARTA DE STEJAR

Se obtine da la speciaCortex Qnercus Robur care este o specie euroasiatica si Qnercus

Petraea specie europeana.

Descrierea plantei

Este un arbore de 30,40 m cu trunchi drept,frunze laterale obovate.

Obtinerea drogului

Se recolteaza ramurile care au 3,5 ani.Primavara in lunile Martie,Aprilie se detaseaza de partile lemnoase.Se usuca pe cale naturala sau artificiala la 30,40 grade.Uneori se recolteaza si gindele care formeaza drogul Fructus Qnercus.Semintele ce se obtin prin decojirea ghindei se pulverizeaza onstituind drogul Semen Qnercus.

Scoarta ,descrierea drogului.

Fragmente de scoarta sub forma de jgheab de 10,20mm de culoare cenusie ,argintie cu lenticele mici,fara miros,gust puternic astringent.

Compozitia chimica

Contine 7,8%gr. tanin care este un amestec de taninuri hidrolizabile,galotaninuri si elagotaninuri care in scoarta batrana sunt transformate in flobafene.

Actiune farmacalogica si utilizare

Prin continutul in tanin are actiune hemostatica,astringenta.Se adm. ca decoct in conc. de 5,10% extern in gargarisme si lotiuni.Tot ca decoct dar in conc. de 1,3% se foloseste ca decoct intern cu efect antidiareic antidot in otravirile cu alcaloizi si unele metale grele,in degeraturi.

Drogul Semen Qnercus se foloseste intern ce decoct contra diareei.Nu este oficinal dar antra in compozitia ceaiului diareic.

RHISOMA GEI, RADACINA DE CERENTEL

Se obtine de la specia Geum Urbanum sau Cerentelul,fam. Rozaceae,specia fiind raspandita in Europa,Asia,America de N,Australia.

Descrierea plantei

Planta perena cu un rizom de 5,7 cm, lungime,2cm.latime, cu numeroase radacini adventive de culoare cafeniu inchis la exterior,rosiatic la interior.Tulpina 45,60cm. subtire ,ramificata sau simpla,aspru paroasa,flori galbene dispuse in fluorescente rasceice,infloreste din Mai pana toamna tarziu.

Obtinerea drogului

Rizomi se recolteaza toamna dupa incetarea vegetatiei si primavara inaintea aparitiei frunzelor.Se recolteaza cu rad.,se spala la curenti de apa, se usuca la o temp. de 35grade.

Descrierea droguluiRizomul drept sau recurbat ,lung 5,7 cm. si 1,5 cm. in diametru,acoperit cu numeroase rad. si de cicatricile tulpinilor.Rizomul este cafeniu inchis la exterior si rosiatic la interior.Gust astringent.

Compozitia chimica

Contine tanini hidrilizabili si condensati in proportie de 10,20% si o glicozida caracteristica numita geina care imprima miros de cuisoare.Aceasta geina sau geozida in timpul uscarii sub actiunea enzimei numita geaza se scindeaza in engenol si viscianoza prin antrenare cu vapori de apa, se obtine un ulei volatil a carui compozitie principala e engenolul.

Actiune farmacologica si utilizare

Prin cont. in taninuri rizomul de cerntel are act. astringenta,hemostatica,antidiareica.

Eugenolul confera act. antiseptica.Se recomanda in enterite de natura infectioasa iar intern sub forma de gargarisme in stomatite,gingivite.

Se adm. sub forma de pulbere de 1,4gr. si decoct in conc. de 1,3%,decoct,tinctura,sirop.

Se colecteaza din flora spontana si se exporta.Intra in compozitia ceaiului ptr. gargara si diareic.

FRUCTUS MYRTILII ,AFINUL

Se obtine de la specia Vaccinum Myrtillus,Afinul, fam. Ericaeae.Este o specie raspandita in Europa de N,muntii.

Descrierea plantei

Arbust cu tulpina verde,foarte ramificata pana la 50cm.Frunzele alterne la baza rotunjite foarte scurt petiolate.Florile solitare cu corola alb,roz sau globuloasa.Frunza este o baca gemoasa,neagra albastruie ,brumata cu suc violaceu,purpuriu si seminte brune.Anfloreste in Mai Iunie.

Obtinerea drogului

Frunzele se recolteaza cu mana sau cu pieptene special, la deplina maturitate in Iulie, August.Frunzele se utilizeaza proaspete sau uscate.Uscarea se face in strat subtire in camere incalzite sau uscatorii la o temperatura 60,70 grade.

Descrierea drogului

Frunzele de forma sferica,neteda la suprafat. in stare proaspata si foarte zbarcite cind sunt uscate.Pulpa este rosie,violeta sau neagra violacee cu numeroase seminte.

Compozitia chimica

Fr. contine 5,10% taninuri,subst. colorante,un antocian numit myrtilina ,20% glucide,8% pectine,acid citric,vitamina C.

Actiune farmacologica si utilizare

Prin cont. in taninuri are actiune astringenta fiind utilizat in diaree si dizenterie.Act. bacteriostatica mai pronuntata in extractul alcoolic si mai slab pronuntata in extrctul apos cu efecte                          in infectiile intestinale,diaree,enterocolite.Specia este comuna in toata tara.

FOLIUM CINAREE - Frunze de anghinarie -sunt obtinute de la specia "cinara scolimus"

Specia este cunoscuta si utilizata ca leguma inca din timpul egiptenilor si a romanilor.a fost introdusa in Europa in sec.XV. azi se utilizeaza in tarile din jurul M.Mediter: Italia, Franta, Spania

Descrierea plantei:planta ierbacee, perena, avand in pamant un rizom puternic din care in primul an de vegetatie se dezvolta numai frunzele bazale dispuse in rozeta.

Analiza: Elixirul cristalin din Sare Analiza: Identificarea peroxidazei

Frunzele sunt lungi, 100-120 cm li late de 50 cm, de multe ori spinoase, cu nervura principala foarte proeminenta. Pe masura ce frunza se dezvolta, pierde peri de pe fata superioara.

In nul II de vegetatie, din mijlocul rozei bazale se dezv.tulpina florifera inalta: 1,5-2 cm, ce poarta in varf una sau mai multe capitule florifere.

Florile sunt hermafrodite de culoare violacee cu stamine prelungite. Fructul este o achena alungita, ovoidala, infloreste in iulie-august.

Obtinerea drogului -fructele se recolteaza in I an de vegetatie pana toamna tarziu dar numai pana la caderea brumei. Ele se recolteaza pe masura ce se formeaza noi frunze, dar numai frunze mijlocii din rozeta bazala. In industrie, frunzele se prelucreaza de preferinta proaspete. Capitulele florale nedeschise si baza carnoasa a bracteelor se consuma ca leguma.

Descrierea drogului -frunze mari, culoare verde sau verde-albicioasa, pe fata superioara, si alba cenusie pe cea inferioara.

Compozitia chimica -Responsabili de actiune farmacologica sunt derivatii acidului cafeic. Ac.cafeic liber se gaseste in urme. De obicei, este esterificat cu ac.chinic. Ac.chinic formeaza o molecula de ac.cafeic prin esterificare: compusi monocafeilchinici sau cu doua molecule de ac.cafeic: izomerdicafeilchinici.

Dintre compusii monocaf.cel mai important este ac.clorogenic. se gaseste in proportie de 40% din componentii monocafeil. Specific pentru frunzele de anghinarie sunt insa esterii dicafeilchinici iar dintre acestia cinarina este compon.specifica acestor frunze. Ea nu se gaseste nici in frunzele proaspete ci se formeaza in timpul extragerii frunzei cu apa la fierbere.

Derivati flavonici -alt grup de componenti ca: cinarozida, scolimozida.

Componentul responsabil de gustul foarte amar este o terpena ciclica numita cinaropirina. Frunzerle mai contin mucilagii, pectine, taninuri, glucide, ac.organici, malic, glicolic, aminoacizi, vitamine si enzime.

Actiune farmacologica si utiliz. - frunzele de anginare au fost intrebuintate ca remediu diuretic iar din sec.XVIII sunt recomandate in afectiuni hepatobiliare.

Astazi, pentru actiunea lor colagoga, colesterica: in afectiuni hepatice, colici. De aceasta actiune colagogicoleretica sunt responsab.deriv.cafeilchimici. de actiunea diuretica sunt responsab.atat deriv.cafeilchinici cat si flavonele.

O alta actiune importanta a drogului este actiunea colesterolitica, prin stimul metabolismului colesteleric in ficat. De asemenea au actiune protectoare fata de generescenta grasoasa a ficatului. Actiunea de regenerare a celul.hepatice demonstreaza pe sobolaniin hepatotecmie partiala si actiunea de dezintozicare a ficatului.

Extractele de anghinare sunt bacteriostatice fata de germeni patogeni: proteus, salmonela si stafilococi. Frunzele se administreaza sub forma de ceai cu gust f.amar. Sub forma de extract fluid sau uscat au intrat in componenta anumitor produse actulamente anghirol.

In industria farmaceutica se prepara extracte hidroalcoolice, fluide si uscate precum si un preparat extractiv: angherol: solutie si drajeuri

HERBA HYPERICI - Iarba de sunatoare - se obtine de la specia " Hyperimun perforatum " , num. sunatoare sau pojarnita, comuna in Europa, Asia, Africa si a fost naturalizata in America si Australia. Creste in locuri ierboase, pasuni de la ses la munte.

Descrierea plantei - planta perena, rizom scurt, radacina bine dezvoltata, tulpina 20 - 60 cm inaltime, cu 2 muchi longitudinale, uneori limnificate la partea inferioara si ramificate la partea superioara, cu frunze eliptice sau ovate, care privite in transaparenta prezinta punctuatiuni translucide corespunzatoare pungilor secretoase, precum si punctuatiuni negre la marginea limbului.

Florile - sunt formate din 5 sepale, 5 petale galben - aurii, dispuse in corini la varfurile tulpinii si ramurilor, 10 - 13 mm lungime, cu numeroase punctuatiuni negre. Fructul este o capsula cu numeroase seminte, infloreste din iunie pana in septembrie.

Obtinerea drogului - se recolteaza partile superioare sau varfurile inflorite la inceputul infloririi cand jumatate din flori sunt inca in boboc. Uscarea se face pe cale naturala la umbra, in buchet, sau pe cale artificiala la 35 .

Descrierea drogului - drogul este format din tulpini cu frunze opuse ce prezinta in transparenta punctuatiuni translucidesi din inflorescente cu flori galbene. Miros caracteristic, gust aromatic, amar, astringent.

Compozitie chimica - cei mai importanti derivati sunt cei antracenici:

- hipericina este o substanta colorata rosu inchis, cu florescenta rosie in ultraviolet, solubila in solveti organici si grasimi. Hipericina este o substanta foarte stabila, oxidabila, dar cu oxidanti puternici. Alaturi de hipericina s-a izolat si pseudohipericina - ca cristale rosii. Cei 2 derivati antracenici se afla in flori in cantitati aproximativ egale. Componentii antracenici sunt localizati in toate partile plantei, cu exceptia radacinii.Continutul cel mai mare se afla in petalele florilor. In planta uscata se gaseste in proportie de 0,10 - 0,20g % localizati in glandele ce corespund punctelor negre de pe frunze si flori. Continutul in hipericina nu scade in timpul conservarii.

Sunatoarea contine un ulei volatil in pungile secretoase ce se vad prin transparenta in fructe si petale. Uleiul volatil este un lichid de culoare verde - oliv, miros de conifere, bogat in hidrocarburi sesqniterpenice. Florile mai bogate contin 0,40 - 0,50g % iar extremitatile 0,05 -0,04g %.

Alta componenta - derivatii flavonici - reprezentati prin rutina, quercitina si hiperina. In frunze si flori s-a semnalat prezenta acidului cafeic si clorogenic precum si proantocianidinelor. Drogul mai contine tanini condensati in proportie de 10 -20g % si substante minerale 4 -5g %.

Actiune farmacologica si utilizare - sunatoarea este cunoscuta inca din antichitatea greco - romana cand Dioscoride, Galien si Pliniu au descoperit-o si recomandat-o in numeroase afectiuni. Este cunoscuta in medicina populara si este intrebuintata ca antiinflamator, in starile catarale ale bronhiilor si cailor genito-urinare, ca antihemoragica, antihemoroidala, antinevralgica si cicatrizanta in tratamentul ulcerelor de diverse etiologii.

Experimental se pot atribui drogului urmatoarele actiuni farmacologice:

1. fotosensibilizanta - se manifesta asupra albinosilor. Fenomenul este cunoscut sub numele de hipericismsi se datoreaza continutului in hipericina. Animalele care au consumat fan cu continut mare de sunatoare expuse la lumina fac fenomenul de

excitatie psihomotorie, creste temperatura corpului, iar in cazuri grave se poate produce hemoliza.

2. actiunea psihotropa - se manifesta prin efectul excitant regularizand si tonifiind functiile vitale in depresii nervoase psihogene sau exogene. Drogul exercita o actiune biocatalizatoare, infuentand unele tulburari nervoase datorate disfunctiei endocrine. De aceasta actiune este raspunzatoare tot hipericina iar efectul se instaleaza dupa 2 -3 saptamani. In timpul tratamentului trebuie evitata expunerea la soare.
3. asupra aparatului circulator - se datoreaza compusilor flavonici. Preparatele extractive de sunatoare influenteaza favorabil permeabilitatea capilarelor si manifesta efecte vasodilatatoare si hipotensive.
4. asupra aparatului digestiv - actiune folosita de medicina populara in tratamentul bolilor de stomac si ficat. Fiind antiinflamatoare si colagoga, sunatoarea este eficace in tratamentul bolilor catarale ale stomacului si intestinului.
5. actiune antimicrobiana si cicatrizanta - se utilizeaza in tratamentul arsurilor si ranilor. Ea a fost atribuita taninilor, uleiului volatil, hipericinei.

Sunatoarea se utilizeaza mai ales sub forma de infuzie in concentratie 2 - 10 %, pentru tratamentul intern si sub forma de macerat in ulei pentru cel extern. Se mai prepara tinctura si extract cu alcool diluat de 40 - 25 . Intra in componenta diferitelor ceaiuri, preparate cosmetice si specialitati pe baza de hipericina. La noi specia este larg raspandita in flora spontana a tarii. Se colecteaza si se exporta in cantitate mare.

Se utilizeaza frecvent in bolile de stomac si ficat.

Se utilizeaza si extern ca macerat in uleiul gras cu utilizare ca cicatrizant in vindecarea ranii si arsurii.

FLORES ET FRUCTUS CRATAEGI - Paducelul - se obtine de la specia " Crategus oxyacanta si crategus monogyna".

Raspandire geografica - speciile sunt comune in Europa - in bazinul Marii Mediterana, Africa de Nord, Asia Mica si au fost naturalizate in America de Nord si Canada. Produsul comercial se obtine mai ales din Balcani.

Descrierea plantei -speciile sunt arbusti spinosi sau mici arbori de 2-10m inaltime, cu frunze petiolate, florile albe sau roz, sunt dispuse in corini. Crategus monogyna are ovarul cu o singura loja si un singur stil. Crategus oxyacanta are ovarul cu 2-3 loje si tot atatea stiluri. Fructul are culoare rosie cu receptacul carnos. Fructul de crategus monogyna contine o singura samanta iar fructul crategus oxyacanta are mai multe seminte.

Obtinerea drogului - se recolteaza florile pentru drogul flores crategus sau varfurile inflorite pentru drogul flores crataegicum folium. In acest din urma caz se recolteaza varfurile ramurilor ce poarta inflorescentele colimbiforme cu cateva frunze si stipelele. Florile trebuie sa fie in boboc. Se usuca repede in strat subtire la umbra. Frunzele uscate la temperaturi intre 40-80^o pierd pana la 70% din glicozidele flavonice. Continutul in glicozide flavonice este asigurat daca uscarea se face la 20^oC sau intre 80-100^oC.

Se recolteaza si fructele pentru drogul fructus crataegi, toamna cand se inrosesc fructele. Se usuca la caldura artificiala la cel mult 70^oC.

Descrierea drogului - drogul flores crataegi este format din flori dispuse in corini sau izolate. Drogul flores crataegi folium contine pe langa flori si frunze. Drogul fructus crataegi este format din fructe de forma ovala sau globuloasa. Sunt de consistenta destul de dura cu pericardul mai fiabil, cu 1-3 seminte foarte dure. Culoarea este brun - roscata la exterior si galbena la interior. Miros slab, cu gust dulceag.

Compozitie chimica - cea mai importanta componenta izolata este reprezentata de flavonoide, rutozida, hiperozida sau hiperina, vitaxina, vitaxin - ramnozida si quercetinramnogalactozida. In frunze predomina vitaxina, vitaxin - ramnozida si vitaxin acetilramnozida. In fructe predomina hiperozidele.

Al II-lea principiu activ este reprezentat de proantocianidine - din  fructe sau izolat compusi de acest tip care prin hidroliza acida pun in libertate o epicatehina si o antocianidina.

Alte principii active: triterpenele pentaciclice; din flori, frunze si fructe s-a izolat un amestec de acizi triterpenici cunoscuti sub numele de acid crategic.

Un alt principiu activ este acidul clorogenic si acidul cafeic, taninurile catehice, saponinele, betasitosterolii, aminele biogene ( trimetilamina, colina ), derivatii purinici ( adenina, guanina, acid uric). Florile contin ulei volatil bogat in aldehida anisica iar fructele contin vitamina C si un antocian.

Actiune farmacologica si utilizare - speciile de crategus au fost mentionate pentru prima oara de Dioscoride. In evul mediu a fost utilizata in medicina populara, insa abia in a doua jumatate a sec. XVIII a castigat importanta, iar la sfarsitul sec. XIX a devenit oficiala.

Prin scaderea rezistentei periferice se produce o scadere a presiunii cu influenta favorabila asupra inimii. Au actiune sedativa si antispasmotica. Actiunea farmacologica a

Farmacognozie speciala preparatelor de paducel a fost atribuita componentilor triterpenici si flavonici. Colina si derivatii purinici sunt de asemenea activi asupra inimii. Astazi se atribuie actiunea asupra inimii proantocianidinelor si flavonelor. Nu produc fenomene toxice decat la doze foarte ridicate de aceea se considera inofensive. Se recomanda in insuficienta cardiaca incipienta, in tulburari miocardice post infectioase, in tulburari ale ritmului cardiac, coronarite si in ateroscleroza incipienta. Ca sedativ nervos si antispasmotic se asociaza cu preparate de valeriana si passiflora. Efectul se instaleaza foarte incet. Se administreaza sub forma de tinctura sau extract fluid. Intra in componenta unor specialitati cu actiune sedativa si cardiotoxica. La noi ambele specii sunt frecvente in flora spontana, se colecteaza atat florile cat si fructele si se exporta in cantitati mari. La noi sunt oficinale doar fructele care intra in componenta ceaiului calmant si a ceaiului pentru hipertensivi.

Florile intra in componenta ceaiului antiasmatic si a ceaiului calmant impotriva tulburarilor cardiace.

Industria de medicamente prepara extractum crategy fluidum din flori sau fructe si tinctura crategy din flori. Extractul si tinctura intra in componenta preparatului sedativ extraveral.