Dismorfiile trunchiului si membrelor

Dismorfiile trunchiului si membrelor

Toracele este evazat. Abdomenul este hipoton, destins, uneori cu diastazisul dreptilor si hernie ombilicala. Hipotonia musculara este evidenta mai ales in copilarie. Articulatiile sunt hiperflexibile si hiperextensibile. Reflexul rotulian este slab, iar reflexul Moro lipseste in 82% din cazuri.

Mainile sunt scurte cu brahimezofalangie si cu clinodactilia degetului 5. Policele este relativ mic. Rareori apare sindactilie. Pe partea dorsala a mainilor apare frecvent descuamare furfuracee.

Membrele inferioare sunt scurte. Degetul mare de la picior este separat de restul degetelor printr-o incizura caracteristica.

Organele genitale:

Sunt de obicei normale. Baietii au diferite grade de infantilism genital. Testiculele adultilor au dimensiunea celor observate la barbati cu sindrom Klinefelter. Exista oligospermie si azoospermie. Penisul si scrotul au de obicei dimensiuni mici. In 25% din cazuri se observa criptorhidism. Barbatii sunt constant sterili. Examenele histologice au pus in evidenta leziuni importante ale tubilor seminiferi. In lumen s-au observat spermatogonii, rare spermatocite si spermatide si foarte rari spermatozoizi.

Ovarul prezinta leziuni mult mai putin importante, iar deseori pare normal. Menopauza se instaleaza timpuriu.

Malformatii:

Cele mai importante malformatii sunt cele cardiace. Se apreciaza ca 30 – 40% dintre trisomicii 21 prezinta o anomalie cardiaca, dar nu este exclusa o subestimare a acestei incidente datorita decesului rapid al unor copii inainte de a fi examinati de cardiolog, ca si existentei unor copii neexaminati. S-a observat ca incidenta anomaliilor cardiace este mult mai mare printre embrionii avortati spontan (73%). Incidenta malformatiilor cardiace este usor crescuta la fete fata de baieti. Cele mai importante anomalii cardiovasculare sunt: prezenta unui canal atrioventricular comun, anomalii valvulare, transpozitia vaselor mari, defectele septale ventriculare si atriale.

Anomaliile digestive sunt, de asemenea, frecvente si constau in atrezie esofagiana, stenoza duodenala, hernie ombilicala si pancreas inelar. Stenoza duodenala congenitala este de aproximativ 300 de ori mai frecventa fata de populatia generala. S-au mai semnalat: atrezie anala, megacolon, prolaps rectal, etc.

Malformatiile osteo-articulare cele mai frecvente sunt cele ale bazinului, dislocatia patelei. Se mai intalnesc deformari ale coloanei vertebrale.

Cea mai frecventa anomalie oculara este reprezentata de strabism (20% din pacienti). Examenele oculare mai evidentiaza: pupile excentrice (de obicei in interior), cataracta (10% dintre pacienti), glaucom congenital, cornee opacifiata.

Un mare procent (90%) din indivizii cu sindrom Down prezinta pierderi semnificative ale auzului datorate, in special, unor anomalii ale conductului auditiv (Mazzoni si colab., 1994)

Unii pacienti pot prezenta disfunctii ale maduvei hematopoietice. Desi numarul de leucocite ramane constant, numarul de neutrofile polimirfonucleare creste, iar al limfocitelor scade. Se constata fenomene de: trombocitopenie, eritroblastoza fetala, leucopoieza anormala, numar crescut de eritrocite nucleate.

Printre bolile hematologice cu frcventa crescuta la pacientii cu sindrom Down mentionam: leucemia, policitemia si anemia hemolitica coombs negativa (Robinson, 1992). Se apreciaza ca riscul de a avea o forma de leucemie este de 10-20 de ori mai mare decat in randurile populatiei normale. Leucemia acuta megacariocitica apare cu o frecventa de 200-400 de ori mai mare la indivizii cu sindrom Down decat la restul populatiei (Zipurski si colab., 1987). Forme leucemice tranzitorii apar adesea in perioana neonatala. Regiunea raspunzatoare de acest fenotip a fost localizata de Niikawa si colab. (1991) in portiunea proximala a bratului lung al cromozomului 21.

Leucocitele acestor copii au o capacitate bactericida redusa. Este un fapt bine cunoscut ca leucemia apare de 15 ori mai frecvent printre copiii si adultii cu trisomie 21 decat in populatia generala.

La copiii mici nu apar leziuni ale pielii sau fanerelor dar la adulti pielea este uscata si aspra. In timp apar acrocianoza, ihtioza sau keratoza.

Dermatoglifele prezinta modificari atat de caracteristice incat in aprox. 95% din cazuri pot asigura un diagnostic cert. Imensa majoritate a copiilor cu trisomie 21 au in mijlocul palmei o singura linie. Pe degetul V apare o singura linie de flexiune, in loc de doua. Triradiusul “t” este situat aproape de mijlocul palmei. Trisomicii 21 au o mare frecventa de lanturi ulnare pe degete.

Sistemul endocrin este frecvent afectat. Se mentioneaza in mod special hipotiroidismul, diabetul zaharat si hipofunctia medulosuprarenaliana.

Tulburarile psihomotorii variaza in functie de individ si de varsta, IQ fiind cuprins intre 25 – 75. Se apreciaza ca 30% din copii sunt profund inapoiati mintal, 45% sunt sever handicapati mintal, 20% sunt moderat inapoiati mintal si numai 5% au un deficit moderat. Indicele de inteligenta pare sa urmeze o curba bine stabilita: scade intre 2 si 3 ani, creste la 4 ani, descreste iar la 5 ani si pare sa atinga o valoare medie in adolescenta. IQ-ul trisomicilor 21 este mai mare decat la copiii cu alte anomalii autozomale. Capacitatea de abstractizare este nula. Personalitatea este stereotipa, dar majoritatea copiilor are un comportament acceptabil: ei sunt imitativi, afectuosi, le place jocul si muzica. La nastere copilul este apatic. Mai tarziu devine afectuos si temator.

Hipotonia musculara este una dintre caracteristicile sindromului. Copilul va fi un dependent social, dar in conditii bune va fi capabil sa faca munci simple, bazate intr-o larga masura pe reflexe.

Studiul anatomo-histologic al creierului a adus putine date concludente. Absenta unei imagini neuropatologice caracteristice nu nu trebuie sa ne surprinda, deoarece in toate sindroamele cromozomiale exista o importanta variabilitate individuala. In multe cazuri leziunile sunt difuze si necaracteristice. Creierul este rotund cu hipoplazia lobilor frontali si a cerebelului. Numarul celulelor corticale este variabil.

Pacientii cu sindrom Down prezinta semne ale maladiei Alzheimer la o varsta mult mai timpurie decat indivizii cu boala Alzheimer dar fara trisomie 21 (Wisinewski si colab., 1985). Leziuni cerebrale caracteristice de tipul de tipul placilor si conglomeratelor neurofibrilare sunt prezente, la toti indivizii cu sindrom Down, dupa varsta de 40 de ani (Wisinewski si colab., 1985). Se cunoaste deja faptul ca prezenta in triplu exemplar a genei pentru precursorul proteinei amiloide (APP; 104760) este cauza acestui fenomen. Cateva mutatii la nivelul genei APP au fost descrise deja la indivizi cu debut precoce pentru boala Alzheimer si care nu aveau trisomie 21 (Goate si colab., 1991)

Asocierea dintre sindromul Down si alte trisomii autosomale

Asocierea dintre sindromul Down si sindromul Klinefelter este de 35 de ori mai mare decat ar fi de asteptat in eventualitatea ca cele doua evenimente ar fi independente. Alte trisomii duble constau in asocierea trisomiei 21 cu constitutia XXX sau XXY sau cu trisomii autosomale E sau D. In cazuri mai rare, sindromul Down apare in cadrul unui mozaicism XO/XY.