Vitiligo - petele albe de pe corp- tratarea cosmetica

Vitiligo sau petele albe de pe corp

De vitiligo sufera aproximativ trei la suta dintre oameni. Petele albe precum laptele de pe corp pot aparea la orice virsta (adesea au un caracter de familie, mostenit sau pot aparea dupa o trauma neobisnuita, mai ales la cap), intr-o cantitate nelimitata si pe orice portiune de piele. Aceasta pata depigmentata poate aparea chiar si sub par, sub gene sau sub sprincene. Aparitia ei nu este insotita de vreo mincarime sau durere.

Absenta melanocitelor (celule care contin pigmentul) contribuie la hipopigmentare (un nivel scazut innascut sau dobindit al sintezei de melanina) pe portiuni de piele bine delimitate sau dispuse simetric, de la una-doua pete pina la aproape toata suprafata corpului.

Pielea este sensibila la soare

Portiunile de piele afectata de vitiligo au o sensibilitate ridicata la razele solare. De aceea este recomandat sa va feriti de razele solare directe, pentru ca lipsa pigmentului face ca pielea sa fie lipsita de orice aparare. Ca urmare a expunerii la soare pot aparea arsuri puternice sau niste zone intunecate, hiperpigmentate in jurul petelor.

Cauza acestei boli nu este cunoscuta. Ea poate insoti boala Addison (o boala endocrina rara, care consta intr-o deficienta hormonala; se caracterizeaza prin pierderea greutatii, slabiciune in muschi, tensiune arteriala scazuta si intunecarea pielii indiferent daca a fost sau nu expusa la soare), diabetul zaharat, anemia pernicioasa (carenta de vitamina B12) si disfunctiile glandei tiroide.

Vitiligo - semnalul ca suferiti de o dereglare interna

Teoriile aparitiei acestei afectiuni sint dintre cele mai diverse. Iata una dintre acestea: Vitiligo este o afectiune a intregului organism determinata de o multime de factori, provocata mai ales de tulburarile aparute in nutritia tesuturilor si in metabolism. Aparitia petelor albe pe piele este numai o atentionare, un semnal exterior care anunta o dereglare interna.

Ce fel de dereglare? Aceasta poate fi o tulburare mostenita in metabolismul substantelor; orice vatamare a fatului si insuficienta nutritiei in perioada de dezvoltare intrauterina; tulburari in activitatea glandelor de secretie interna (glanda tiroida, cea suprarenala); alimentarea insuficienta a tesuturilor ca rezultat al unor afectiuni cronice ale organelor digestive; consecinta stresului care conduce la tulburari vasculare si dereglari ale circulatiei substantelor nutritive si a produselor rezultate in urma metabolismului din celule.

Organismul - un sistem autoreglator

Cu toate acestea, in oricare dintre aceste variante intr-o masura mai mare sau mai mica sint abordate procesele digestiei alimentelor si ale asimilarii substantelor nutritive. Digerarea alimentelor nu este completa: in locul unei cantitati determinate de aminoacizi necesari organismului se formeaza doar o parte a lor, iar restul este constituit din substante grele de natura albuminica, care nu se asimileaza. Acest lucru dezorganizeaza procesele metabolice ale aminoacizilor din ficat, ceea ce conduce la rindul sau la o acumulare de amoniac. Prezenta in exces a acestei substante este toxica.

Foarte sensibile la amoniac sint celulele sistemului nervos central, cel care regleaza activitatea intregului organism si, in particular, este responsabil pentru formarea pigmentului care ne apara pielea.

Organismul viu ca un sistem autoreglator este astfel construit incit majoritatea verigilor sale se dubleaza. In cazul ruperii legaturii sau atunci cind unul dintre organe este vatamat intra in actiune niste mecanisme compensatorii si creste intensitatea de actiune a verigilor salvate ale lantului. Datorita acestui fapt, la majoritatea oamenilor cu tulburari metabolice vitiligo nu apare.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

administrarea rapida medicamentelor deschise;

ordinea de administrare a medicamentelor (tablete,solutii,picaturi,injectii,supozitoare,ovule vaginale);

servirea pacientului cu doza unica de medicamente pe cale orala.

Asistenta medicala informeaza si anunta :

pacientul pentru medicamentele prescrise, in ceea ce priveste modul de administrare, cantitatea, efectul scontat si eventualele reactii secundare;

medicul asupra efectelor secundare si eventualelor greseli de administrare a medicamentelor.

Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena, asepsie, dezinfectie, sterilizare si mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale sau intraspitalicesti.

Mod de administrare

calea digestiva=oral, sublingual, gastric,intestinal,rectal;

calea respiratorie;

calea percutanta=tegumente si mucoase;

calea urinara;

calea parentrala;

modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic pe urmatoarele consideratii:

starea generala si toleranta individuala a pacientului;

particularitati anatomice si fiziologice ale pacientului;

capacitatea de absorbtie si timpul acesteia;

efectul asupra caii de administrare(mucoase,tegumente);

interactiunea dintre combinatiile de medicamente administrate;

scopul urmarit si evolutia bolii pacientului.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Definitie

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezinta introducerea medicamentelor gazoase si volatile pruin mucoasa respiratorie cu absorbtia acestora la nivelul alveolelor pulmonare.

Indicatii

Vascularizatia intinsa si suprafata mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanti pentru absorbtia gazelor, substantelor gazificate, lichidelor sub forma de vapori sau fin pulverizate,instilatie, injectie intratraheala, ca si a prafurilor nedizolvabile.

Mod de administrare

Administrarea oxigenului:

Inhalatia:

anumite substante medicamentoase pot fi inhalate cu ajutorul vaporilor de apa, in stare pulverizata (amestec de gaz cu medicament dispersat in particule sferice de ordinul micronilor-aerosoli) sau sunt arse intr-un vas de metal;

inhalarea substantelor medicamentoase cu ajutorul vaporilor de apa au scopul de a dezinfecta si de a descongestiona mucoasele inflamate ale cailor inflamatorii;

nu se aplica pacientilor inconstienti, astenici, adinamici sau la copii;

pozitia pacientului este sezand avand vasul in care s-a fiert apa asezat in fata;

pacientul se apleaca deasupra vasului, acoperindu-se cu un cearceaf si respira cu gura deschisa;

inhalatia vaporilor amestecati cu medicamentul volatilizat are o durata de maximum 5-10 minute, iar pentru a evita inspirarea vaporilor in stare pura se pot utiliza esente aromate, antiseptice sau substante minerale alcaloide;

dupa inhalatie pacientul este sters si uscat, asigurandu-i-se repaus la pat 2-3 ore;

inhalarea de aerosoli asigura depunerea pe suprafata cailor respiratorii de antibiotice, bronhodilatatoare, anesteziante, antialergice, fluidificante, expectorante, etc., care actioneaza local sau dupa resorbtie general;

pregatirea prealabila a pacientului nu este necesare, explicandu-i-se doar modul in care va respira:

inspiratie prin amboul de utilizare;

expiratie pe nas.

amboul indiferent de forma sau mod de folosire este obligatoriu a fi sterilizat pentru

fiecare pacient;

partile componente ale unui aparat generator de aerosoli sunt: generatorul de particule dispersate, sistemul de incalzire, selectorul, sursa de presiune, amboul de utilizare;

pozitia pacientului este sezand sau semisezand;

sistemul de incalzire asigura prin reglare temperatura optima, iar generatorul de presiune este reglat in functie de marimea particulelor si viteza de dispersare prescrisa;

in general cantitatea de aerosoli introdusa in organism se distribuie astfel:

40% ajunge in alveolele pulmonare;

35% se dispune in caile respiratorii superioare si mijlocii;

25% se elimina prin expiratie.

- in cazul utilizarii flaconului personal, educam pacientul pentru respectarea urmatoarelor etape:

- tuse, expectoratie si agitarea flaconului inainte de utilizare;

- rasturnarea flaconului si adaptarea buzelor in jurul piesei bucale a

inhalatorului cu inclinarea capului usor spre inapoi;

- expiratie lenta cat mai mult cu putinta pentru golirea plamanilor de aer;

- inspiratie profunda cu activarea flaconului cu aerosoli, pastrand limba

apasata;

- oprirea respiratiei 10-15 secunde si expiratie pe nas, urmata de clatirea

gurii cu apa calda;

pentru inhalatoarele cu capsule instruim, educam pacientul pentru :

- tuse, expectoratie si fixarea capsulei in inhalator;

- expiratie lenta si golirea plamanilor de aer cat mai mult posibil;

- asezarea buzelor strans in jurul piesei bucale a inhalatorului, cu inclinarea

capului usor spre inapoi;

- inspiratie adanca prin inhalator cu oprirea respiratiei 10-15 secunde;

- expiratie pe nas si clatirea gurii cu apa calda.

ANEXA NR.2

OXIGENOTERAPIA

Definitie

Oxigenoterapia reprezinta administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, in scopul imbogatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite, putandu-se ajunge pana la 100%.

Scop

Restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturatie arteriala in limite fiziologice 95-96% si a combate hipoxia determinata de alterarea urmatorilor factori ce conditionea trecerea oxigenului de la nivelul alveolei pulmonare in sange :

presiunea partiala a oxigenului in amestecul gazos de respirat (in sangele arterial presiunea oxigenului este de 100 mm Hg, iar in sangele venos 65-70 mm Hg);

coeficientul de solubilitatea al oxigenului:

cantitatea de hemoglobina existenta (oxihemoglobina este rezervorul care cedea za oxigen);

starea parenchimului pulmonar;

starea peretelui alveolar.

Tipuri de hipozie

Hipoxie=scaderea oxigenului din sangele circulant;

hipoxie anemica ;

hipoxie circulatorie;

hipoxie hipoxica;

hipoxie histotoxixa.

Surse de oxigen

statie centrala de oxigen-amplasata in afara cladrii spitalului, conform normelor metrologice;

microstatie-statie improvizata din 2-3 tuburi cuplate in serie;

butelie de oxigen-tuburi de oxigen care se gasesc in anestezie-terapie intensiva.

Mod de administrare al oxigenului

Sonda nazala : metoda simpla, comoda, care consta in introducerea unei sonde de cauciuc sau plastic prevazuta cu orificii la extremitatea pe care o introducem in nara-sonda Nelaton;

poate fi utilizata pe termen lung cu interzicere la pacientii ce prezinta afectiuni ale mucoasei nazale;

oxigenul are presiunea redusa la 1-2 atmosfere si este obligatoriu trecut prin umidificator sau nebulizatori;

oxigenul va fi umidificat 2/3 apa si 1/3 alcool etilic si de preferat sa treaca printr-un vaporizator care sa-l incalzeasca;

in umidificator bulele de oxigen barboteaza in lichid.

Cateter nazal sau nasofaringian- este confectionat din plastic sau cauciuc si prazinta numeroase orificii laterale.

Ochelari pentru oxigen-constituie un mod eficace de administrare al oxigenului, mai ales la pacientii agitati sau copii care-si indeparteaza cateterul , chiar daca acesta este fixat cu leucoplast.

este un sistem format din 2 sonde de plastic, care se introduc in nari pentru administrarea oxigenului, iar ochelarii se fixeaza dupa urechi.

Masca

masca simpla - nu poate fu utilizata din cauza imposibilitatii eliminarii de dioxid de carbon(se poate instala hipercapneea-cresterea gazului);

masca cu balon - permite i reinhalare partiala, fiind prevazuta cu orificii pentru eliminarea gazului expirat in exterior, insa debitul de oxigen este reglat ca in timpul inspiratiei,balonul sa nu se goleasca sub ½ din capacitatea sa;

masca fara reinhalarea gazului expirat- este prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluzul de gaz; masca realizeaza concentratie de 100% oxigen;

cortul de oxigen- este format dintr-o manta de plastic de preferinta transparent, sustinut pe un suport si care cuprinde patul pacientului, avand dimensiuni variate:

- ultimele modele au refrigerator si o circulatie a aerului mai buna;

- corturile pot fi pentru fata, pentru cap si ienuri;

- concentratia oxigenului poate depasi 50%;

- circulatia aerului sub cort este deficitare si duce la incalzirea pacientului.

- camere pentru oxigenoterapie - camerele Barach , camere transportabile, sunt reactualizate datorita metodei hiperbare.

Atitudini si interventii

Oxigenoterapia depinde de :

varsta;

temperatura corpului;

echilibru acido-bazic;

tensiunea dioxidului de carbon in sange si tesuturi;

activitatea sistemului limfatic.

Asiguram pregatirea pacientului si mentinem masuri generale de supraveghere :

administrarea de oxigen si efectueaza la indicatia medicului in mod continuu sau discontinuu;

asiguram pregatirea psihica a pacientului;

asezam pacientul corespunzator si daca este posibil si diagnosticul permite, asiguram pozitia semisezanda pentru favorizarea expansiunii pulmonare(presarcina este scazuta);

fixam sonda, cateterul sau masca si urmarim reactia pacientului;

supraveghem debitul de oxigen pentru a preveni fluctuatiile acestuia;

in caz de terapie indelungata, alternam sonda cateterul de la o nara la alta pentru a nu provoca leziuni de decubit ale mucoasei nazale;

cateterul si sonsa se introduc pana in caverne .

Observam starea generala a pcientului su supraveghem functiile vitale

-Anuntam de urgenta medicul daca pacientul este :

alert, confuz, somnolent, dispneic,cianotic, anxios,nu raspunde la stimuli.

-Observam si controlam caile aeriene, deoarece oxigenoterapia nu poate fi eficienta decat daca acestea sunt libere.

-Recunoastem efectele oxigenoterapiei prelungite si in concentratii mari:

scaderea hemoglobinei; induce hipotensiune arteriala, colaps.

-In cazul folosirii mastilor, evitam fixarea incomoda pentru a nu incomoda si agita pacientul.

-Atunci cand pacientul varsa si are masca de oxigen, instituim de urgenta masurile pentru a preveni regurgitarea.

-In cazul corturilor de oxigen, vom ridica cortul la un interval regulat de timp pentru a mentine contactul cu pacientul (orice deschidere a cortului duce la scaderea concentratiei de oxigen si controlam debitmetrul pentru realizarea concentratiilor de gaz dirite).

-Nu confundam afectiunile abdominale insotite de dispnee cu insuficienta respiratorie acuta.

-Instituim masuri de ordin general, atunci cand este cazul:

- repaus obligatoriu la pat, regim alimentar;

- cantarind zilnic pacientul, efectuam balanta volumica.

-Cunoastem ca o buna oxigenare este demonstrata clinic de coloritul rozat al tegumentelor care devin uscate si calde.

Complicatii posibile

introducerea sondei si cateterului profund (in faringe) ca si administrarea unui debit mare duce la patrunderea oxigenului on esofag, chiar stomac si intestin;

rezulta distentia abdominala care creste rapid cu mari dificultati de eliminare a gazului si disconfort exacerbat, durere pentru pacient;

in acest caz, introducem urgant tub de gaz si sonda gastrica pentru golirea stomacului;

in caz de fisura a mucoasei nazale la administrarea de oxigen, acesta patrunde si se infiltreaza la baza gatului, rezultand emfizemul subcutanat , iar pacientul se sufoca;

intrerupem imediat oxigenoterapia si cautam a elimina partial gazul din tesuturile infiltrate;

oxigenoterapia prezinta si efecte toxice, pulmonare si nervoase;

Vitiligo ascunde tulburarile de metabolism

Procesele care se petrec in organism se compenseaza unele pe altele, astfel incit omul nu isi da seama adesea de problemele sale. La bolnavii de vitiligo procesul compensatiei este insuficient. Si chiar daca ei nu se vaita de nimic altceva in afara petelor, cu ajutorul unei examinari atente se observa unele tulburari metabolice.

Vitiligo in stare pura practic nu exista. Asemenea tulburari de metabolism pot aparea sub forma unei alergodermatoze, a unor afectiuni cronice ale sistemului digestiv, a diverselor pneumopatii sau pot aparea la suprafata sub forma miopiei progresive, a alopeciei, a psoriazisului, a disbacteriozei intestinale, a diverselor tulburari ale sistemului nervos central.

Tulburari ale sistemului nervos central se observa practic la fiecare bolnav de vitiligo. Acidul glutaminic actioneaza ca un excitant pe care organismul il produce in cantitati mari pentru compensarea otravirii cu amoniac a sistemului nervos central. In mod corespunzator cresterii intoxicatiei se accentueaza excitarea nervoasa. Bolnavului i se pare de foarte multe ori ca este oprimat, chiar si cele mai neinsemnate evenimente ii pot provoca o reactie nepotrivita sau, dimpotriva, o depresie.

In prim-plan - tratarea cosmetica

Incercind sa compenseze senzatiile neplacute si, mai ales, durerea provocata de tulburarile digestive, de spasmele vasculare, organismul creste cu foarte mare atentie producerea de substante calmante asemanatoare morfinei - enkefalina si endorfina. In cazul unei asemenea anestezii deosebite, pe bolnavul de vitiligo fie nu il doare nimic, fie senzatia de durere scade in intensitate. De aceea, el cauta ajutorul medicului nu imediat ce a aparut afectiunea de baza, ci numai atunci cind incepe sa fie nelinistit de manifestarea exterioara, cosmetica a bolii, sub forma unor pete.

Tratarea acestei afectiuni urmareste in special scopuri cosmetice. Petele mici pot fi mascate cu o crema sau cu o lotiune care imita bronzul, care sa nu pateze hainele si care sa reziste pe piele citeva zile. Trebuie sa va folositi de unele mijloace de protectie solara (indicele de protectie sa fie egal cu 15). In majoritatea cazurilor bolnavii sint multumiti atunci cind produsele cosmetice isi ating scopul.

Tratarea trebuie indreptata catre afectiunea de baza, incluzind aici si o dieta corespunzatoare.