Diferentierea tesuturilor dentare

Diferentierea tesuturilor dentare

Se realizeaza astfel

▪ Ameloblastele sunt primele celule diferentiate si maturate Acestea vor determina diferentierea si maturarea odontoblastelor.

▪ Odontoblastele sunt primele celule care isi indeplinesc functia, secretand dentina coronara. Ulterior, ameloblastele vor secreta smaltul.

▪ Mineralizarea smaltului va fi urmata de aparitia dentinei radiculare, apoi de sinteza cementului si desmodontului.

▪ In momentul in care coroana dintelui este complet formata, incepe formarea radacinii. Cand radacina incepe sa se formeze, depunerea smaltului inceteaza. Un rol important in formarea radacinii dintelui il au celulele care formeaza teaca epiteliala Hertwig. Acestea initiaza transformarea celulelor conjunctive din vecinatate in odontoblaste radiculare, care vor depune dentina. Pe masura ce dentina radiculara se depune celulele epiteliale se resorb. Uneori resorbtia este incompleta, persistand insule de celule epiteliale, numite insulele Malassez.

Unele saruri anorganice se folosesc ca diluanti: carbonatul de calciu, fosfatul dicalcic, fosfatul tricalcic, carbonatul de magneziu, clorura de sodiu. O utilizare mai frecventa o are fosfatul dicalcic dihidratat, insolubil, cu o curgere si stabilitate buna, dar cu caracteristici slabe de comprimare. Este usor alcalin. In unele sortimente exista asocieri?: Emcompress A(fosfat dicalcic 80-95%, asociat cu amidon, stearat de magneziu, celuloza microcristalina si Primojel-amindonglicolat de sodiu) pentru a imbunatati comprimarea si dezagregarea.

Excipientii solubili precum si triturariile unor substante medicamentoase cu acestia ( digoxina cu lactoza) cresc viteza de dizolvare a substantei medicamentoase greu solubile.

Lianti

Excipientii lianti sau aglutinanti se folosesc pentru a mari coeziunea particulelor pulberii in vederea formularii granulelor si pentru a creste coeziunea particulelor in timpul comprimarii. Alegerea liantului se face in functie de compatibilitaea cu componentii formulei, capacitatea de legare, fara a intarzia prea mult dezagregarea. In granularea umeda se folosesc sub forma dispersiilor lor in apa (mucilagii).

Guma arabica in solutii apoase de 10-25% este bun liant, dar confera rezistenta mecanica crescuta comprimatelor si poate prelungii dezagregarea dupa pastrarea comprimatelor un timp.

Tragacanta se poate asocia sub forma de pulbere, iar umectare se face cu apa.

Zaharul se foloseste ca sirop in concentratie de 50-65%. Comprimatele au rezistenta mecanica buna, dar sunt friabile.

Gelatina este un liant corespunzator. Se foloseste sub forma de solutii apoase calde spre a preveni gelificarea la rece. Prepararea mucilagiului se poate face usor, iar rezistenta mecanica pe care o confera comprimatelor este buna, fara a intarzia dezagregarea in timp. In concentratii mari, creste rezistenta mecanica si timpul de dezagregare. Se pot folosi si solutii (alcoolice de gelatina cu pH=2 sau pH=11 dar procedeul de preparare este mai complicat.

Coca de amidon are capacitate coeziva redusa, ceea ce face ca dezagregarea comprimatelor sa fie rapida. Se poate folosi amidonul sub forma de pulbere, legarea fiind asigurata de adaugarea de apa calda sau vapori de apa, dar formarea granulelor este mai dificila in acest mod. Asocierea mucilagiului de gelatina la coca de amidon creste capacitatea de coeziune a particulelor si rezistenta mecanica a comprimatelor.

Derivatiii de celuloza : metilceluloza, carboximetilceluloza sodica si mai ales hidroxipropilmetilceluloza sunt polimeri hidrosolubili care au o buna capacitate de legare a pulberilor in granule. Sunt preferabili derivatii lor naturali. Este necesara cunoasterea tip[ului, a gradului de polimerizare, deoarece vascozitatea sortimentelor difera. Hidroxipropilmetilceluloza se dizolva in clorura de metilen sau amestecuri hidroalcoolice. Etilceluloza se foloseste ca solutie alcoolica 0,5-2%.

Polivinilpirolidona este utilizata atat ca solutie apoasa cat si ca solutie alcoolica. Solutiile alcoolice se folosesc la granularea substantelor sensibile la umiditate. Granularea se face usor, uscarea este rapida iar comprimarea usoara. Rezistenta mecanica a comprimatelor este insa destul de mica.

Dezagreganti

Dezagregantii au rolul de a invinge forta de coeziune a materialului conferita prin comprimare si prin prezenta excipientilor lianti, in scopul eliberarii continutului medicamentos in stomac dupa inghitirea comprimatului, sau in apa inaintea administrarii. Dezagregantii se adauga amestecului de pulberi inainte de granulare (intragranular) sau granulelor inainte de comprimare( intergranular)sau in ambele faze. Dupa mecanismul prin care actioneaza se disting cateva categorii de dezagreganti:accentuarea fortelor capilare de incorporare a apei in comprimat, umflare in contact cu apa, eliberare de gaze, topire la temperatura corpului, actiunea unor enzime. Dezagregantii care actioneaza prin favorizarea efectelor capilare dizolva puntile agentului liant din reteaua capilara dintre granulele comprimatului si reduc tensiunea superficiala. In acest fel favorizeaza patrunderea apei in in structura poroasa a comprimatului, prin forte capilare, care determina dezagregarea acestuia. Cei mai utilizati  dezagreganti de acest tip sunt amidonurile. Adaugarea amidonului se face in proportie de 5-20% din masa comprimatului. Este avantajos pentru grabirea dezagregarii, ca din cantitatea totala sa se adauge 25-30% intragranular. Amidonul intragranular asigura dezagregarea comprimatului, iar cel intragranular asigura dezagregarea granulelor eliberand particulele substantei medicamentoase. Imbibarea amidonului la temperatura corpului are un rol minor in dezagregare, intrucat umflarea amidonului incepe la temperaturi peste 40^oC. amidonul formeaza cu apa legat

▪ Dentina radiculara va determina diferentierea celulelor conjunctive din sacul dentar si aparitia cementoblastelor, care vor elabora cementul.

▪ Ulterior, se va forma desmodontul. Fibrele conjunctive de pe fata externa a sacului dentar vor forma ligamentele dentare. Formarea definitiva a desmodontului se realizeaza dupa eruptia dintelui, cand fibrele ligamentare capata orientari functionale Formarea osului alveolar este dependenta de dezvoltarea maxilarului. Structura devine definitiva dupa eruptia dentara.