Dietoterapia si tratamentul obezitatii

Dietoterapia si tratamentul obezitatii

Dietoterapia este prima componenta a tratamentului pacientului obez.Elaborarea unui program nutritional se bazeaza pe faptul ca fiecare individ este unic(bagaj genetic, istoric medical,mod de viata)si de aceea dieta trebuie sa fie personalizata si sa furnizeze alimente echilibrate nutritional.

Nutrientele sunt compusi chimici ce intra in compozitia alimentelor,care sunt absorbiti si folositi in scop sanogen. Unele substante nutritive sunt esentiale pentru ca nu pot fi sintetizate in organism si deci trebuie furnizate de diete.

Grupa nutrientilor esentiale cuprinde vitamine ,minerale, aminoacizi, acizi grasi si unii carbohidrati ca sursa de energie.

Nutrimentele neesentiale sunt acelea pe care organismul nu le poate sintetiza din alti compusi,desi pot avea originea si in dieta.Nutrientii se impart in general in macronutrienti si micronutienti.

Macronutrientii reprezinta principalul constituent al alimentatiei si furnizeaza atat energia, cat si elementele necesare cresterii si intretinerii organismului. Macronutrientii sunt reprezentati prin proteine, lipide (inclusiv acizii grasi esentiali), glucide ,minerale si apa. Acesti macronutrienti sunt surse de energie interschimbabile; lipidele furnizeaza 9 kcal/gr.; proteinele si glucidele furnizeaza 4 kcal/gr. Etanolul, desi nu este considerat in mod obisnuit nutriment furnizeaza 7 kcal/gr.

Micronutrientii sunt reprezentati prin vitaminele lipo si hidrosolubile si mineralele ce se gasesc in cantitati infime in organism.

Caloria reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui litru de apa cu un grad, intre 0 si 100⁰ C.

Ratia alimentara reprezinta cantitatea de alimente ingerata care satisface calitativ si cantitativ toate nevoile nutritive ale individului in 24 de ore.

Nevoile energetice bazale sau metabolismul bazal reprezinta energia necesara unui individ, aflat in stare de veghe, in repaus fizic si psihic, la cel putin 14 ore dupa ultima masa si la cel putin 24 de ore dupa ultima ingestie de proteine, in conditii de neutralitate termica (20-21⁰C).

Metabolismul bazal scade o data cu varsta ceea ce favorizeaza in conditiile pastrarii aceluiasi aport alimentar aparitia excesului ponderal.Valoarea sa este de 10% din totalul caloriilor consumate.Exista date care sustin ca unele forme de obezitate se insotesc de o actiune specifica scazuta, ceea ce creeaza premisele stocarii calorice sub forma de grasimi.

Termogeneza adaptiva este reprezentata de consumul energetic adaptarii la stresurile din mediul ambiant (modificarea temperaturii inconjuratoare,

ingestia alimentara, stresul emotional etc). Se pare ca

scaderea sa are o pondere importanta in instalarea obezitatii. Efectul termic al efortului fizic este reprezentant de consumul energetic necesar desfasurarii activitatii fizice. In conditiile de activitate fizica normala, el reprezinta 30% din cheltuielile energetice ale organismului. Prezenta sedentarismului explica posibilitatea aparitiei obezitatii.

In prezent este unanim acceptata ideea ca reducerea ponderala nu se poate obtine,indiferent de cauza obezitatii, decat printr-o dieta hipocalo-rica.Prescriptia acesteia trebuie sa satisfaca anumite cerinte sa asigure principiile nutritive necesare mentinerii starii de sanatate in conditiile mentinerii unei balante energetice negative; sa fie variata, sa tina seama de preferintele culinare ale obezului; consumul alimentar hipocaloric trebuie prezentat bolnavului ca fiind necesar pentru o lunga perioada de timp si nu doar pentru un timp limitat.

Problema tratamentului dietetic al obezitatii este rezolvata atunci cand, dupa o anumita perioada de instruire medicala, pacientul este capabil sa-si regleze el insusi regimul, sa-l adapteze particularitatilor sale constitutionale.

Pentru ca un obez sa poata slabi, alimentatia trebuie sa furnizeze mai putine calorii decat nevoile energetice zilnice ale organismului. Pentru a obtine acest lucru, este necesara estimarea cuantumul caloric de care subiectul are nevoie in conditii ideale pentru desfasurarea activitatii cotidiene. Gradul de restrictie calorica depinde de o seama de factori, dintre care cei mai importanti sunt: obiceiurile alimentare, motivatia necesitatii reducerii ponderale, alicarea dietei in conditii de spitalizare sau in ambulator, vointa pacientului si prezenta unor boli asociate. Reducerea aportului energetic se face treptat, cu cate 200-300 cal/zi, la 2-3 saptamani, pana se ajunge la o valoare calorica totala de 1000 calorii, care poate fi urmata o lunga perioada de timp.

De o deosebita importanta pentru tratamentul obezitatii este aspectul calitativ al ratiei. Pentru dieta obezului nu este acelasi lucru, daca aceeasi cantitate de calorii provine din glucide, proteine sau lipide. Un regim hipocaloric de 1000 cal. administrat obezilor da rezultate diferite, in functie de compozitia acestuia. Astfel, daca din 1000 cal, 900 sunt date sub forma de glucide, se obtine o crestere ponderala de 50-100 gr/zi; daca cele 1000 cal. provin din lipide, ele duc la pierderea a 300-400 gr/zi, iar daca provin din proteine,la 100-200 gr./zi.

Alimentatia glucidica ,mai ales cand este vorba de dulciuri sau zaharuri concentrate, duce la declansarea apetitului prin modificari neurohormonale pe care le genereaza.Apetitul exagerat produs de ingestia de zahar este pus pe seama cresterii secretiei de insulina, urmata de manifestari hipoglicemice precoce sau tardive cu crize de bulimie.

O alta modalitate de interventie a glucidelor in sporirea excesului ponderal o constitue legatura acestora cu metabolismul hidro-electrolitic.Este dovedit faptul ca glucidele cresc retentia de apa.

Niciun regim nu va fi eficient daca nu se elimina cu desavarsire dulciurile concentrate si daca nu se limiteaza cu strictete fainoasele si painea.

In metabolismul individual, in general, si al obezului, in special, proteinele ocupa un loc deosebit de important.Dat fiind rolul lor structural al proteinelor in organism, situatia acestui principiu alimentar trebuie avuta in vedere cu precadere in cursul tratamentul dietetic al obezitatii.In afara celor mentionate, proteinele cresc la 30% piederile calorice survenite in timpul digestiei, absortiei, transportului si metabolizarii alimentelor digerate, reducand din valoarea energetica ce rezulta in final pentru economia organismului.In plus proteinele au un efect de satietate, combat starea de astenie, cresc rezistenta la toxice, infectii sau agresiuni diverse, mentin tonusul normal al organismului.

Avand in vedere rolul deosebit al proteinelor, nu se poate concepe absenta lor, mai ales intr-un regim de durata, practic nelimitat in timp, cum este acela al obezitatii.In cazul postului absolut pierderile azotate raman normale in obezitate si obezul prezinta o pierdere protoplasmatica importanta atunci cand ingestia proteica scade sub 50 g./zi. Balanta azotata se negativeaza la obezi in postul absolut, pierderea proteica zilnica fiind apreciata la 23-30g.-cantitate importanta, chiar daca ea pare sa scada in curele de post succesive.De asemenea, in postul absolut, 20% din scaderea in greutate se datoreste pierderii de grasime, 35% pierderii de proteine intracelulare si restul, pierderii de apa - intra si extracelulara.Se apreciaza ca intre pierderile de protoplasma si grasimi in cursul postului absolut ar exista un raport de 7:1. Adaugarea de 40 g. proteine /zi (albus de ou ) modifica in sens favorabil acest raport la 1:4, fara a influenta ritmul scaderii ponderale.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Deficitul proteic in post trebuie avut in vedere,deoarece s-a pus in vedere o semnificativa tendinta de scadere a concentratiei proteinelor plasmatice. Se considera deci ca ratia proteica in dieta obezilor trebuie sa fie superioara ratiei azotate minime fiziologice de 1g/ kg.corp/zi, si anume, in cantitatebde pana la 1,5g/kg.corp/zi greutate ideala (teoretica).In coditii de spitalizare, sub stricta supraveghere medicala, ratia proteica poate fi scazuta, pentru perioade scurte de timp. Astfel, obezul este capabil sa ramana la un regim de 600 cal, care includ 50 g. proteine zilnic, timp de 3 luni, in acest timp folosind in scopori energetice predominant grasimile corporale. Se vor administra proteine de origine animala cu valoare biologica crescuta cuprinzand: 55g proteina sub forma cazeica, corespunzand la 8,8g. azot si 220 cal.

In regimurile hipocalorice de durata, pentru a evita folosirea proteinelor in scopuri energetice, este nevoie de o ratie minima de glucide - cel putin 2 g. glucide pentru 1g.proteine.

Pare surprinzator faptul ca un consum crescut numai de lipide nu provoaca o crestere a acumularii de tesut adipos in organism,asa cum se intampla dupa administrarea unei ratii similare de glucide. Dietele hiperlipidice sunt greu tolerate si pot fi chiar nocive pentru varsnici, aterosclerotici, renali, colecistopati etc. Se mai poate adauga faptul, deloc neglijabil, ca lipidele aduc un aport caloric mare (9 cal/g), ceea ce, la un moment dat, poate compromite cura de slabire. Lipidele trebuie introduse in dieta obezului dar retinandu-se ca o ratie lipidica mai crescuta nu inseamna implicit o crestere in greutate, mai ales in conditiile unei activitati fizice importante.

In dieta obezului se va permite o ratie lipidica de 0,7-0,8g/kg greutate ideala - in medie 40-50 g lipide-,cantitate care include si grasimile "invizibile", adica cele care intra in compozitia diferitelor alimente.

Aceasta ratie trebuie sa cuprinda, in masura egala, lipide animale si vegetale, pentru a fi asigurate vitaminele liposolubile si acizii grasi esentiali.Cu aceasta ratie de lipide exista posibilitatea sa se diversifice regimul alimentar al obezului, sa se sporeasca posibilitatea unor alimente (in special al salatelor) si uneori, sa obtinem chiar senzatia de satietate mai precoce. Pe de alta parte prin incetinirea evacuarii gastrice, lipidele dau bolnavului senzatia de satietate, limitandu-i astfel dorinta de a ingera cantitati suplimentare de alimente.

Nu trebuie uitat in dieta obezului acoperirea pierderilor vitaminice.In general regimul hipocaloric cu proteine suficiente si bogate in legume verzi si fructe acopera nevoile de vitamine hidrosolubile ale obezului.Cantitatea redusa de lipide admisa in ratie, inclusiv o mica cantitate de unt proaspat, asigura acoperirea nevoilor de vitamine liposolubile.

In perioadele cu un regim restrictiv sau in postul absolut se pune problema suplimentarii ratiei de vitamine, pentru a se evita fenomenele de carenta si aceasta cu atat mai mult cu cat mobilizarea grasimilor din depozite solicita sisteme enzimatice ce au cofactori vitaminele din grupul B, in special vitaminele PP,B₁si B₂. Se recomanda la regimul de 220 calorii cu 55g proteine, adaosul de vitamine din grupul B.si anume: 30 mg riboflavina (B₂), 30 mg tiamina (B₁), 100 mg niacina (PP), 50 mg acid pantotenic (B₅) ti 20 mg piridoxina (B₆).

Substantele minerale necesare organismului sunt furnizate, in cantitate suficienta, de catre regimul hipocaloric cu proteine suficiente.

Reducerea consumului de sare este recomandata atat pentru scaderea apetitului, cat si pentru diminuarea riscului de retentie hidrica.Restrangerea consumului de sare este si mai categorica in momentul aparitiei complicatiilor cardiovasculare.Se recomanda sa se asigure cel putin 15-30 mEq sodiu.

In situatia aplicarii dietei cu 220 cal, provenite din 55g proteine, alaturi de suplimentul vitaminic, se recomanda administrarea a 20-40 mEq clorura de potasiu zilnic.Potasiu se recomanda si in cazul administrarii diureticelor tiazidice.Apa si lichidele, in general, nu trebuie reduse, mai ales cand consumul de sare este minim. Consumul de apa ca atare este bine sa se faca in afara meselor, intrucat un pranz uscat da mai repede senzatia de satietate.

Consumul de alcool este interzis din cauza aportului caloric (7cal/g) si faptului ca alcoolul stimuleaza apetitul mai alesla inceput, in faza de constituire a obezitatii. In plus, reduce mobilizarea grasimilor din depozite, favorizand stocarea acestora.De asemenea, prin alterarea functiilor ficatului se perturba sinteza proteica, ceea ce accentueaza tulburarile intervenite in metabolismul azotat.

O importanta benefica o au fibrele alimentare: deoarece la acelasi volum, dietele bogate in fibre vegetale sunt mai reduse caloric decat cele sarace in fibre( utilizarea zilnica a 10 g de celuloza reduce aportul caloric cu 10%), imbogatirea continutului dietei in fibre alimentare creste timpul de masticatie, impiedicand ingurgitarea rapida a produselor nutritive si, implicit, a unor cantitati suplimentare de alimente pana la atingerea senzatiei de satietate; asigurarea unei respectari mai corecte a prescriptiilor dietetice, intrucat prin crearea rapida a satietatii (fibrele alimentare produc in timp scurt distensia gastrica) .

Fibrele scad absortia intestinala a principiilor nutritive calorigene cu 2-4%, reducand pe aceasta cale aportul caloric al obezului.

Una dintre cele mai frecvente greseli care se comit in alimentatie si care conduce la aparitia si agravarea obezitatii este reducerea numarului de mese la una sau doua pe zi. S-a observat ca persoanele supraponderale mananca la ore neregulate, omitand de obicei micul dejun si masa de pranz, consumand in schimb mari cantitati de preparate nutritive in a doua jumatate a zilei, in special seara.In limitele caloriilor prescrise nu le este permisa o data pe zi o masa copioasa ci mese mici si dese. In plus ei constata ca in ciuda efortului de a rabda in cursul zilei tentatiilor culinare din dorinta de a slabi, consumul alimentar la o singura masa, seara, nu ii ajuta deloc sa-si reduca greutatea corporala, ba, din contra, in unele cazuri ii ingrasa mai mult.Acest lucru ii deprima, facandu-i sa dispere in incercarea lor de redresare ponderala, iar uneori chiar sa abandoneze orice initiativa, pentru ca li se pare inutil.

S-a constatat ca incidenta obezitatii, a hipercolesterolemiei si a cardiopatiei ischemice a fost mai semnificativa in randul celor care consumau trei mese pe zi sau mai putine, decat in randul celor care iau 5-6 mese pe zi.

Se poate produce slabirea mai evidenta a obezilor supusi dietei de 1000cal /zi, a caror reducerea ponderala este foarte lenta, deci ratia este repartizata in cinci mese, in loc de doua sau trei - cum obisnuiau acestia anterior.O masa unica creste senzatia de foame, care de multe ori devine impetioasa, obligand la ingestia unor cantitati mari, necontrolate, de hrana.In afara de aceasta, se mareste absortia principiilor nutritive si se stimuleaza eliberarea unor cantitati crescute de insulina, ceea ce faciliteaza depunerea aportului caloric in depozitele grasoase ale tesutului adipos. Pe de alta parte, in timpul meselor se consuma o importanta cantitate de energie pentru digestia si absortia hranei, care este cu atat mai mare cu cat numarul de prize alimentare este mai ridicat. In felul acesta, o parte considerabila din aportul caloric este consumata in etapele premargatoare procesului de stocare energetica.

Un alt argument in favoarea meselor multiple este acela ca ele potolesc mai usor senzatia de foame si incita mai putin bolnavul la consum suplimentar de hrana.

In concluzie, atat profilaxia, cat si tratamentul obezitatii trebuie sa prevada divizarea alimentelor consumate in 4-5 mese pe zi, indiferent de gradul de restrictie calorica. Desigur, cu cat numarul de calorii permise este mai mic, cu atat dificultatea practica de a alcatui meniurile este mai mare.

Reducerea aportului alimentar prin mijloace medicamentoase produc ca efect secundar, anorexie. Majoritatea medicamentelor anorexigene au in compozitia lor amfetamina care poseda, pe langa efectul de suprimare a apetitului si o puternica actiune de stimulare a sistemului nervos central, a activitatii cardiovasculare, precum si de modificare a dispozitiei psihice.Insa datorita efectelor ei secundare si dependentei pe care o produce medicamentele care contin amfetamine nu au ce cauta in tratamentul obezitatii.

Preparate cu compusi analogi amfetaminei si care au atat efect atat anorexigen cat si pe cel stimulant asupra SNC sunt: Silutin, Regenon-retard, Tenuante, Tepanil, Magrene, Natorexic. Un medicament interzis in ultimul timp dar recomandat mult timp este Sibutramina, acesta actioneaza asupra creierului reducand apetitul si induce rapid senzatia de satietate.

Aceste medicamente care actioneza pe sistemul adrenergic se vor administra conform recomandarilor medicului.

Medicamentele anorexigene care actioneaza pe sisteme serotonergice cum ar fi :Poderax, Ponderal, Pondimin desi se aseamana ca structura chimica cu amfetamina, mecanismul de actiunii este diferit.Aceste medicamente nu modifica nici concentratia de adrenalina, nici pe cea de dopamina din creier, dar are in schimb, un efect clar si prelungit de scadere a serotoninei si al acidului 5 hidroxi-indolacetic care stimuleaza centrul satietatii.

Un alt tip de medicamente actioneaza la nivelul tubului digestiv.Acest grup de substante au fost definite drept" anorexigene periferice", deoarece efectul lor exercita la nivelul tubului digestiv, spre deosebire de preparatele care au actiune centrala asupra SNC. Aceste preparate au in comun hidratarea(distensia) la nivelul stomacului, mecanism prin care favorizeaza senzatia de satietate.

Orlistat este un medicament care nu reduce apetitul ci este un inhibitor potent, specific si de durata lunga de actiune a lipazei gastro-intestinale.Enzimele inactivate nu pot hidroliza grasimile alimentare,fiind astfel posibil ca aproximativ 30% din grasimile consumate la o masa sa treaca prin intestin nedigerate.

Gastrofibran, Fucapan, Nestagel sunt medicamente care au in compozitia lor fibrina de bou, celuloza, faina de roscove sau extract de alge.

Folosirea laxativelor pentru a diminua aportul alimentar printr-un tranzit intestinal accelerat, duce la impiedicarea digestiei si resorbtiei. Metoda trebuie insa vehement combatuta din cauza efectelor secundare,uneori grave, cauzate de utilizarea indelungata a laxativelor. Desigur ca, in prezenta constipatiei, care mascheaza scadera ponderala obtinuta prin regim alimentar, laxativele neiritante (ulei de ricin, parafina) se vor folosi intermitent.

Biguamidele sau medicamentele antidiabetice orale, folosite de peste 20 de ani in tratamentul diabetului zaharat de tip2 cu obezitate.Efectul favorabil se explica prin diminuarea apetitului, probabil datorita intarzierii evacuarii gastrice si a scaderii absortiei intestinale a glucozei, ceea ce diminua hiperinsulinismul post-stimulativ.Diareea, efectul secundar cel mai frecvent, in special la derivatii dimetilbiguanide-Meguan-contribuie la diminuarea aportului alimentar prin perturbarea resorbtiei intestinale.

Pericolul acidozei lactice, cu atat mai mare cu cat regimul este mai restrictiv si la doza de biguamide mai mare,restrange utilizarea acestor preparate la cazurile de obezitate cu diabet zaharat, care nu se echilibreaza numai prin regim alimentar.

Un alt tip de tratament in obezitate este psihoterapia. Prezenta unor tulburari psihice in obezitate este aproape unanim acceptata.Factorii psihici intervin atat in patogenia bolii, cat si in obtinerea rezultatelor terapeutice.Psihoterapia in obezitate se desfasoara in patru etape:

-cunoasterea comportamentului alimentar;

-inlaturarea cauzelor care au condus la modificarea obiceiurilor alimentare;

-influentarea actului alimentar propriu-zis;

-combaterea consecintelor supraalimentatiei.

Tratamentul chirurgical al obezitatii este indicat atunci cand IMC depaseste 40 sau este mai mare de 35 cu comorbiditati asociate.

Tratamentul chirurgical care vizeaza reducerea energiei de aport alimentar.Interventia chirurgicala se va face prin scurtarea intestinului subtire, care prin scurtarea (by-pass), produce un sindrom de malab-sortie.Obezul ramane cu placerea de a manca,dar o parte din sub-stantele ingerate nu se absorb.Complicatiile grave postoperatorii, cauzate de excluderea in totalitate a ileonului, au determinat abandonarea acestui procedeu si inlocuirea lui cu anastomoza jejuno-ileala.

Obsevatia ca bolnavii cu rezectie gastrica pentru ulcer peptic sau neoplasm scad in greutate,a facut ca sa se realizeze" stomacul mic" in tratamentul obezitatii monstruoase.

Tehnica de a reduce aportul de calorii prin diminuarea volumului gastric are avantajele serioase fata de by-passul jejuno-ileal.Ea actioneza asupra senzatiei de satietate, spre deosebire de by-passul intestinal care nu modifica comportamentul alimentar.

Lipectomia este o metoda de inlaturare a unei parti din tesutul gras. Interventia se practica in scop estetic, la nivelul abdomenului,la brate,coapse si sani. Indepartarea a 4-6 kg de tesut gras diminueaza consistent rezervele de energie.

Cresterea energiei de consum trebuie sa aiba in vedere cele patru componente ale metabolismului energetic:energia metabolica de repaus, efectul termic al efortului, efectul termic al alimentelor si termogeneza adaptiva.

Cheltuiala energetica, peste cea bazala, necesara digestiei, absortiei si metabolizarii principiilor alimentare este redusa in unele forme de obezitate. Teoretic, cresterea acestei fractii ar ajuta la consumarea caloriilor ingerate.Regimul alimentar al obezului este prin reducerea lipidelor si glucidelor, un regim hiperproteic iar metabolizarea proteinelor necesita o cantitate mare de energie decat cea a lipidelor si a glucidelor.

Cresterea termogenezei adaptive este posibila in prezent intr-o masura mai mica. Administrarea unui regim hipocaloric se insoteste de scaderea necesarului de energie printr-un mecanism de adaptare care implica in principal sistemul simpatic.Acest fenomen,impune regimuri alimentare restrictive.

Cresterea energiei metabolice de repaus a constituit de mult timp un punct de atractie in tratamentul obezitatii.Chiar daca nu exista dovezi ca scaderea metabolismului de repaus este un element patogenic in obezitate, cresterea necesarului energetic pentru mentinerea activitatii bazale a organismului ar aduce beneficii importante.Faptul ca rata metabolica de repaus reprezinta 60-70% din cheltuielile energetice zilnice face ca o crestere cat de neinsemnata sa contribuie substantial la consumul de calorii.

Deoarece hormonii tiroidieni influenteaza intr-o masura impor-tanta atat nivelul energiei de repaus, cat si termogeneza adaptiva ei au fost utilizati de mai multi ani in tratamentul obezitatii, in ciuda faptului ca nu s-a reusit sa se dovedeasca existenta unui hipotiroism in forma comuna de boala.

Efortul fizic constituie o parte importanta a cheltuielii energetice zilnice. Aproximativ 30% din totalul consumului zilnic de energie se datoreaza efectului, dar marimea sa este extrem de variabila de la o zi la alta si de la un individ la altul. Scaderea acestei fractii, determinata de sedentarism, reprezinta una din cauzele principale ale pozitivarii balantei energetice a obezului.

Utilizarea efortului fizic in obezitate determina o serie de modificari hormonale si biochimice cu efect favorabil imediat si la distanta.

Concentatia de triodotironina si sensibilitatea periferica la acest hormon creste,in special dupa 24 de ore de la un efort intens, fenomen mult mai atenuat la un exces ponderal mare si la o varsta mai inaintata.

Insulinemia scade, atat cea bazala cat si valorile poststimulative; la fel scade si secretia de cortisol.

Pentru persoanele expuse la risc,in cazul unui efort fizic mai mare, se vor recomanda exercitii fizice usoare ca mersul pe jos, miscari simple de gimnastica etc.

Pentru o persoana consumul energetic este:

-in timpul somnului 1,2 kcal/min

-in repaus 1,3 kcal/min

-in timpul spalatului si imbracatului 2,4 kcal/min

-in timpul activitatilor casnice (ex. calcatul rufelor) 2,9 kcal/min

-efort fizic usor (plimbare) 3,1 kcal/min

-plimbare 4kcal/min

-jogging 12 kcal/min

-fuga, inot 16 kcal/min

-urcatul scarilor 14,6 kcal/min

Rezulta din aceste date ca din mersul pe jos, cea mai la indemana forma de efort fizic, consuma energie diferentiat, in functie de ritm de mers.

In orice tip de efort fizic, eficienta se traduce prin accelerarea ritmului cardiac, ceea ce asigura o utilizare calorica maxima.