Diabetul

DIABETUL

Este o stare cronica in care corpul nu poate asimila o parte a hranei absorbite, in special zaharurile si fainurile. In tarile occidentale, diabetul ocupa locul sapte pe lista bolilor care pot provoca moartea. Insulina si pilulele antidiabetice au fost salutate ca salvatoare ale diabeticilor. Sunt ele, oare, asa ceva?

Nu sunt de acord. Insulina este o substanta toxica cu efecte nocive asupra vaselor sanguine. Intrebuintarea ei indelungata este raspunzatoa-re pentru diferite tipuri de boli arteriale. O observatie atenta arata ca or-ganismul uman poate suporta aceasta injectie de otrava maxim 25 ani, dupa care arterele se dezagrega si urmeaza sfarsitul. In cazul diabeticilor exista intotdeauna un fundal toxicitar si glanda tiroida este prea stimu-lata. Insulina franeaza activitatea tiroidei. Efectul pilulelor antidiabetice este mai periculos ca insulina si nu merita riscul de a fi intrebuintate.

Ingrijind diabetici adulti, am putut asigura controlul zaharului in urina numai prin regim. In cazul copiilor, am putut cel mult sa reduc do-zele de insulina fara a putea insa sa le suprim total.

Cea mai buna dieta pentru diabetici este un regim compus din le-gume - nefainoase fierte si supe de legume. Scopul meu este sa ajut pancreasul epuizat, al carui principal element chimic este un compus de potasiu, astfel ca sunt recomandabile legumele bogate in potasiu. Daca se poate reconstitui nivelul potasiului, este revigorat nu numai pancrea-sul, ci este neutralizata si o mare parte a aciditatii, mereu prezenta in diabet.

Am invatat ca cea mai buna maniera de a trata un diabetic este sa-i suprimi insulina si sa-l pui la pat. Daca pacientul nu vrea sa accepte aceste lucruri, ca si o dieta mai riguroasa, nu pot face nimic pentru el. Regimul este alcatuit din legume nefainoase fierte putin: telina, patrun-jel, dovlecel si fasole verde pasate si servite ca o supa-crema. Pacientul trebuie sa mentina aceasta dieta pana cand nu mai exista zahar in urina. Trebuie sa stea la pat pentru a da ficatului si pancreasului cea mai buna sansa de a-si face datoria fara a fi atacati de acizii datorati eforturilor si oboselii fizice. Pentru a elimina zaharul din sange, este nevoie de 1 - 4 zile cateodata, respectand insa un regim stabilit cu grija. Bolnavul rama-ne sub supraveghere pentru a se putea determina in cat timp zaharul isi face din nou aparitia. Cand acest lucru s-a produs, va fi din nou pus la pat sa posteasca cu supa de legume. De aceasta data, va fi nevoie de mai putin de jumatate din timpul scurs prima oara pentru eliminarea zaharu-lui. Munca mea consta in elaborarea unui regim real, aplicabil in cazul lui special, care sa-l mentina fara zahar, dar, in acelasi timp, sa-i furni-zeze energia care sa-i permita sa munceasca rezonabil. Un diabet serios este o boala grava, indiferent daca zaharul este sau nu prezent. El impli-ca dezordini la nivelul pancreasului si la nivelul ficatului. Nu ne putem astepta sa vedem un diabetic traind normal. Intr-un caz benign insa, pacientul va putea reactiona favorabil la un regim fara zahar si faina, ca-re il va face sa slabeasca si ii va permite sa stabileasca conditii de viata satisfacatoare.

TEHNICA MASURARII VALORILOR

TENSIUNII ARTERIALE

Trebuie sa fie cunoscta de asistenta medicala . Inregistrarea acestora pe foaia de temperatua a bolnavului , la intervale stabilite de medic , cade in sarcina ei .

TA poate fi apreciata dupa tensiunea pulsului care este in functie de TA . Pentru aceasta se vor aplica degetele index , mediu si inelar de la mana dreapta pe artera radiala , la nivelul santului pulsului , in asa fel ca inelarul sa aiba o pozitie periferica . Cu acesta se va exercita o presiune mai mare asupra arterei , pentru a impiedica reflexul sangelui de la periferic spre centru . Se va exercita apoi cu indexul o presiune crescanda asupra arterei , pana ce unda pulsatila dispare de sub degetul mediu care palpeaza foarte fin artera . Presiunea digitala a indexului exercita in momentul disparitiei undei pulsatile de sub degetul mediu echivaleaza aproximativ cu valoarea tensiunii arteriale de la nivelul arterei radiale .

Acest procedeu necesita o experienta indelungata din partea examinatorului si cu toate acestea , aprecierea ramane pur subiectiva , din acest motiv nu serveste decat pentru o orientare aproximativa . Determinarea exacta , stiintifica a TA se face cu manometre speciale , denumit tonometre si sfigmomanometre .

In practica curenta masurarea TA se face dupa metoda indirecta . In loc sa se determine direct tensiunea sangelui din artera , se va determina in mod indirect forta necesarea pentru comprimarea completa a unei artere , care practic echivaleaza cu valoarea tensiunii din artera . In acest scop se comprima cu o manseta pneumatica legata la un manometru segmentul membrului la nivelul caruia se face determinarea , pama ce dispar complet pulsatiile arterei de sub nivelul compresiei . se decomprima apoi treptat pesiune din  manseta , pana ce apare prima unda pulsatila .

Presiunea existenta in manseta in acest moment echivaleaza cu presiunea maxima a sangelui din artera comprimata , valoarea ei se poate citi pe tonometrul legat cu circuitul mansetei .

Tensiometrul este format dintr-o manseta pneumatica in continuare cu o para de cauciuc . Lumentul mansetei este in legatura cu monometrul cu mercur gradat pana la 300 mm . Aparatul este prvazut cu o supapa reglabila de la para de cauciuc , prin care continutul de aer al mansetei pneumatice poate fi evacuat .

Pentru determinarea TA bolnavul va fi asezat culcat sau sezand intr-un fotoliu , rezemandu-si bratele . Manometrul , daca nu este fixat pe manseta se fixeaza langa bolnav . Se fixeaza bratul de langa manometru in extensie si se aplica manseta . Cu ajutorul parei de cauciuc se introduce aer in manseta pneumatica iar cu celalta mana exminatorul palpeaza pulsul radial al bolnavului de la acleasi membru . Prin introducerea aerului in manseta , aceasta se umfla si comprima in mod circular bratul , din ce in ce mai mult , pana ce inchide complet lumenul arterei , cand dispare pulsul . Din acest moment , cu ajutorul ventilului , se face decomprimarea aerului din manseta . In momentul in care trece prima unda pulsatila se noteaza valoarea tensionala de pe manometrul cu mercur , acesta echivaland cu tensiune maxima . Continuand decomprimarea mansetei unda sanguina sistolica destinde peretii arteriali din ce in ce mai mult dand nastere la oscilatii din ce in ce mai ample . In momentul cand presiunea din manseta a devenit egala cu cea din timpul diastoliei , artera isi recapata calibrul ei normal si in diastola si astfel miscarile pertiilor devin brusc mai reduse , ceea ce se inregistreaza la acul indicator prin scaderea brusca a amplitudinii oscilatiilor . Prin deschiderea butonului se va masura presiunea din manseta , in acest moment care echivaleaza cu presiunea intraarteriala din timpul distolei , adica cu tensiunea minima . Valoarea tensiunii din manseta , in momentul cand amplitudinea oscilatiilor scade brusc , reprezinta valoarea tensinii minime , diastolice .

Reducand mai departe presiunea din manseta sub nivelul tensiunii minime , vom constata prezenta unor oscilatii determinate de expansiunea sistolica obijnuita a peretilor arteriali . Aceste oscilatii determinante poarta numele de inflaminimale .

Valorile tensinii maxime si minime vor fi inregistrate pe foaia de observatie iar TA va fi luata in timpul spitalizarii ori de cate ori medicul sau situatia o cere iar la internare si externare este obligatorie .

Tehnica de luare a TA este acceasi indiferent daca aceasta se va face cu