DENTINA - structura histologica a dentinei circumpulpale

DENTINA

Dentina este un tesut dur, de origine mezemchimala, puternic mineralizat( mai putin mineralizat decat smaltul, dar mai mineralizat decat tesutul osos sau cementul), care formeaza corpul dintelui.

Se dispune in jurul camerei pulpare si a canalului radicular. Constituie un suport pentru smalt si cement. O importanta proprietate a dentinei este elasticitatea, care determina flexibilitatea dintelui si previne fracturile smaltului.   

Culoarea este alb-galbuie.

Dentina, ca si osul, este formata dintr-o matrice organica, in care se depun fibre colagene si saruri minerale. Compozitia chimica este:

70% substante anorganice- in special fosfat tricalcic sub forma cristalelor de hidroxiapatita

20% substante organice - colagen tip.I, cantitati reduse de colagen tip III si V, proteine matriciale noncolagene. Aceste proteine se dispun intre fibrele colagene si la periferia canaliculelor dentinare. Sunt reprezentate de urmatoarele tipuri de proteine: dentin fosfoproteina, dentin sialoproteina, proteina matricei dentinei, osteonectina, osteocalcina, sialoproteina osoasa, osteopontina, proteoglicani, proteine serice. Odontoblastele mature pot produce pentru perioade scurte de timp amelogenine. Aceste proteine matriciale controleaza depunerea si distributia cristalelor minerale. Dentin fosfoproteina si dentin sialoproteina se afla in concetratie crescuta in dentina si au rolul de a supraveghea depunerea minerala. In predentina predomina proteoglicanii, care au rolul de a preveni mineralizarea prematura a matricei organice.

10% apa.

Dentina este produsa de odontoblaste si este primul tesut dur, care ia nastere in decursul dezvoltarii dintelui. Pe masura ce depun dentina, odontoblastele se retrag, astfel incat aceasta contine numai prelungirile acestor celule, fibrele Tomes.

Limita intre dentina si smalt, se numeste jonctiune smalt- dentina. Poate fi vizualizata microscopic, ca o linie ondulata, bine conturata. Caracterul ondulat al joctiunii determina cresterea coeziunii intre cele doua structuri.

Dentina este primara, secundara si tertiara, in functie de momentul formarii si de caracteristicile histologice ale tesutului.

Dentina primara reprezinta componenta majora a coroanei si radacinii. Este formata din doua componente:

Dentina manta

Dentina circumpulpala

Dentina manta este prima structura sintetizata. Se depune in vecinatatea jonctiunii dentina- smalt si are o grosime de aproximativ 150 μm. Are traiect festonat, asigura o coeziune crescuta cu smaltul la nivelul coroanei. La nivelul radacinii are aspect rectiliniu, jonctiunea cement-dentina, fiind slab marcata. Este atubulara, ceea ce sugereaza ca se formeaza anterior diferentierii odontoblastelor.

Intre cele doua tipuri de dentina primara exista deosebiri privind dimensiunea fibrelor colagene( mai mari in dentina manta), gradul de mineralizare, precum si interrelatiile intre fibrele colagene si proteinele matriciale noncolagene..

Zona de trecere intre dentina manta si dentina circumpulpala se numeste dentina interglobulara. Este o zona de slaba mineralizare.

Dentina primara se formeaza pana in momentul eruptiei dentare. Dupa ce dintii devin functionali, incepe producerea dentinei secundare.

Dentina secundara se secreta dupa ce radacina a fost complet formata. Odontoblastele vor secreta dentina intr-un ritm mult mai lent. Dentina secundara are o structura tubulara, dar mai putin ordonata. In cea mai mare parte, canaliculele dentinare se vor continua cu cele din dentina primara. Raportul intre componenta organica si cea minerala este similar cu cel din dentina primara. Cea mai mare cantitate de dentina secundara se depune inegal, ceea ce determina modificari ale formei si dimensiunilor camerei pulpare, aspect ce poate fi evidentiat in radiografiile dentare. Canaliculele dentinare din dentina secundara se calcifica mai repede decat cele din dentina primara. Acest proces reduce permeabilitatea dentinei.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Cand apar carii sau traumatisme mecanice care afecteaza pulpa dentara, dentina sintetizata se numeste dentina reparatorie sau tertiara. Aceasta dentina este sintetizata pentru a proteja pulpa dentara.

Spre deosebire de dentina primara si secundara, care se depun de-a lungul intregii camere pulpare( cea secundara neuniform), dentina tertiara este produsa doar de acele celule care sunt supuse diferitilor stimuli, deci se va forma numai limitat. Arhitectura si cantitatea de dentina tertiara depusa este in relatie directa cu intensitatea si durata stimulilor. Cu cat stimulul este mai puternic, cu atat se va depune mai rapid dentina tertiara, iar structura va fi mai haotica. Dentina tertiara poate prezenta canalicule, in continuarea celor secundare, sau poate avea o strctura fara canalicule. Uneori celulele care produc dentina tertiara, pot fi incluse in aceasta, fenomen numit osteodentina.

In vecinatatea camerei pulpare se gaseste un strat de dentina nemineralizata, numita predentina.

Structura histologica a dentinei circumpulpale

Dentina este formata din:

Un sistem de canalicule, canaliculele dentinare.

Substanta intercanaliculara, matricea dentinei.

Canaliculele dentinare se dispun de la suprafata pulpei pana la jonctiunile dentina-smalt, respectiv dentina-cement. Au dispozitie radiara, oblica si longitudinala la nivelul coroanei si orizontala la nivelul radacinii. Canaliculele principale se anastomozeaza prin canaliculele secundare determinand formarea unei retele canaliculare, care asigura difuziunea substantelor nutritive in intrega dentina. Dentina, tesut dur, beneficiaza de un grad crecut de permeabilitate. Numarul canaliculelor secundare este mai mare la nivelul radacinii dintelui.

Canaliculele dentinare au un traiect sinuos, de forma literei "S", cu o curbura primara cu convexitatea spre radacina si o curbura secundara, cu convexitate spre coroana. Numarul canaliculelor este mai mare la nivelul coroanei, la premolari si molari fiind de 59 000- 76 000/ mm².

Calibrul unui canalicul, este de aproximativ 2,5 μm in vecinatatea pulpei dentare, 1,2 μm portiunea mijlocie a dentinei si 900 nm in vecinatatea jonctiunii dentina- smalt. Diametrul canaliculelor scade deci, progresiv dinspre pulpa spre smalt. Variatiile de numar si calibru sunt in raport cu varsta si dentinogeneza.

In canalicule se gasesc:

o      Fibrele Tomes

o      Fibre nervoase amielinice

o      Limfa dentara.

O fibra Tomes este formata din membrana plasmatica si citoplasma odontoblastelor. Citoplasma contine mitocondrii, microfilamente si microtubuli.

In jurul fibrelor Tomes, in canalicule se gaseste un gel format din proteoglicani, fibronectina, albumine, transferine, care favorizeaza procesul de difuziune.

In jurul canaliculelor se dispun fibre colagene subtiri, care formeaza o teaca peritubulara.

Degenerescenta sau moartea odontoblastelor, concomitenta cu a prelungirilor lor, cauzeaza aparitia in dentina a unor " zone moarte", lipsite de sensibilitate si canaliculi.

Dentina sclerotica este termenul care defineste obstruarea canaliculelor dentinare cu material cacificat. Cand acest fenomen apare la mai multe canalicule dintr-o zona a dentinei, aceasta devine transparenta, sticloasa. Cantitatea de dentina sclerotica creste cu inaintarea in varsta si este mai frecventa in treimea apicala a radacinii si in portiunea mijlocie a coroanei. Obstruarea canaliculelor cu substante minerale poate incepe dupa varsta de 18 ani, la nivelul premolarilor. Deoarece procesul de scleroza reduce permeabilitatea dentinei, este posibil ca acest fenomen sa prelungeasca vitalitatea pulpei dentare.

Matricea dentinei

Dentina pericanaliculara este cu 40% mai mineralizata decat dentina intertubulara.

Dentina intertubulara( intercanaliculara) este dentina localizata intre canaliculele dentinare. Este formata dintr-o retea de fibre de colagen tip I si substanta fundamentala cu proteine noncolagen si proteine plasmatice.

Substanta fundamentala contine glicozominoglicani si proteine, componenta majora fiind reprezentata de condroitin 4 sulfat. Aceasta substanta fundamentala este impregnata cu saruri minerale, sub forma cristalelor de hidroxiapatita. Mineralizarea cuprinde numai substanta fundamentala. Elementele fibrilare colagene si prelungirile Tomes raman necalcificate.

Fibrele colagene sunt bine reprezentate in dentina intercanaliculara. Sunt reprezentate de:

Fibrele Korff.

Sunt paralele cu prelungirile Tomes

Sunt provenite din pulpa

La limita pulpa-dentina, aceste fibre formeaza o retea densa in jurul odontoblastelor, constituind membrana pulpo-dentinala.

Fibrele Ebner

Sunt paralele cu suprafata dentinei

Sunt perpendiculare pe prelungirile Tomes.

Substanta fundamentala, impreuna cu fibrele formeaza predentina; aceasta prin impregnare cu saruri minerale formeaza dentina.

Procesul de mineralizare incepe de la periferie spre centru, astfel ca in apropierea pulpei ramane o zona de dentina, nemineralizata, predentina sau dentinoidul.

Predentina contine 2 proteine specifice:

Dentin fosfoproteina - bogata in acid aspartic si fosfoserina. Leaga cantitati mari de Ca. Este implicata in initierea si controlul mineralizarii.

Dentin sialoproteina - bogata in acid aspartic, acid glutanic, glicina. Intervine in mineralizare.

Mineralizarea substantei fundamentale se face in doua moduri:

Liniar; cristalele se depun paralel cu fibrele.

Globular; microcristalele se dispun in jurul unui punct central, fara legatura cu fibrele, formand agregate sferice, numite calcosferite. Intre calcosferite apar zone insuficient sau deloc calcificate, de forme si marimi diferite. In dentina coronara, aceste spatii formeaza spatiile interglobulare Czermak. Acestea sunt ocupate de substante organice. Sunt mai numeroase in dentina circumpulpala, in vecinatatea dentinei manta. In dentina radiculara, aceste spatii sunt mici, sunt dispuse pe mai multe randuri, la suprafata dentinei radiculare, formand stratul granulos Tomes. Actualmente se considera ca in aceasta zona exista o dispunere particulara a colagenului si a matricei proteice.

Procesul de mineralizare al dentinei, are loc ritmic, in etape succesive, determinand aparitia unor zone de slaba mineralizare, numite liniile de contur Owen si von Ebner, dispuse concentric cu camera pulpara si perpendicular pe canaliculele dentinare.

Dentina este elaborata tot timpul vietii. Producerea ei este inegala, dar continua. Lezarile limitate ale dentinei, determina formarea dentinei reparatorii ( tertiara )

Modificari legate de varsta. Depozitarea continua a dentinei, determina la batrani ingustarea sau chiar obliterarea canaliculelor dentinare. Ingustarea canaliculelor se datoreaza depunerii de dentina in interiorul canaliculelor. Mai recent se propune termenul de dentina intratubulara. Inca nu este clarificat modul de formare al acestei dentine.

Simultan cu procesul de ingustare al canaliculelor, poate apare fibrozarea pulpei dentare si disparitia odontoblastelor.

Nutritia dentinei Desi varietate de tesut conjunctiv, dentina nu are vascularizatie proprie. Nutritia este realizata prin limfa dentara, continuta in canaliculele dentinare. Cu varsta permeabilitatea scade, datorita calcifierii canaliculelor.

Sensibilitatea dentinei Dentina are sensibilitate proprie. Daca nu este protejata de smalt, ea prezinta o mare sensibilitate dureroasa, la:

Diferente de temperatura

La aplicarea de solutii acide sau dulci, hipo sau hipertonie

La presiuni externe aplicate pe dentina

La presiuni interne determinate de procese inflamatorii pulpare.

Indiferent de stimul, senzatia ce ia nastere la nivelul dentinei este dureroasa

● PULPA DENTARA

Este un tesut conjunctiv bine vascularizat si inervat. Este situata in camera pulpara si canalul radicular. La nivelul apexului, prin orificiile dentar, comunica cu tesutul conjunctiv periodontal.

Din punct de vedere topografic si morfologic prezinta 3 zone:     

o      Pulpa coronara

o      Pulpa radiculara

o      Pulpa apicala.