CUARTUL - efecte asupra sanatatii

CUARTUL

Notiuni fundamentale

Generalitati

Cuartul este un mineral cristalin compus din bioxid de siliciu, SiO₂. Este incolor spre alb, dar cantitati mici de impuritati ii pot da o alta culoare, de ex. cuartul fumuriu (brun, cafeniu) si ametistul (violet). Cuartul are densitatea de 2,65 x 10³ kg/m ³.

Cuartul este unul dintre mineralele cele mai des intalnite in natura. Intra in compozitia rocilor de granit si gnais, intr-un procent destul de insemnat, 15 - 35%.

Daca este incalzit pana la 870°C cuartul se transforma in tridimita iar daca este incalzit pana la 1470°C se transforma in cristobalit, amandoua reprezentand modificari ale structurii bioxidului de siliciu liber cristalin. In cazul adaugarii de fondanti transformarile pot avea loc chiar la temperaturi mai scazute. Transformarile sunt reversibile dar mai mult sau mai putin lente, motiv pentru care mai multe forme de bioxid de siliciu liber cristalin pot aparea concomitent la temperatura camerei. Chiar si bioxidul de siliciu amorf, existand printre altele sub forma de diatomit, se poate transforma prin incalzire in tridimita sau cristobalit. O astfel de transformare se poate declansa incepand cu temperaturi de aprox. 400°C.

Intrucat cuartul este un mineral care intra in componenta multor roci, salariatii din sectorul minier si cei care lucreaza in exploatarile in cariera, precum si cei care se ocupa cu concasarea pietrei de cariera sau cu concasarea si sortarea materialelor din carierele de pietris pot fi expusi cu usurinta pulberilor cu continut de cuart. In metalurgie materialele cu continut de cuart sunt utilizate printre altele in captuseala cuptoarelor si a oalelor de turnare sau ca material de formare in turnatorii.

Alte sectoare de activitate in care sunt folosite materialele cu continut de cuart sunt fabricile de portelan si industria ceramica in general, industria sticlei si a materialelor abrazive, industria materialelor de constructii, laboratoarele de tehnica dentara precum si anumite ramuri din industria chimica, precum ar fi fabricarea de mase plastice, vopsele sau adezivi. In constructiile civile si industriale pulberile cu continut de cuart apar printre altele la excavarea de tuneluri, finisarea betonului, foraj si sapaturi. Chiar si angajatii care se ocupa de manipularea cartofilor sau de maturatul strazilor pot fi expusi la pulberi cu continut de cuart.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Efecte asupra sanatatii

In cazul inhalarii de pulberi cu continut de bioxid de siliciu liber cristalin apare riscul imbolnavirii de silicoza. Pentru ca pulberile sa cauzeze silicoza acestea trebuie sa treaca prin cele mai fine ramificatii ale bronhiilor, pentru a ajunge in alveole. Se considera ca doar particulele mai mici de 5 µm (0,005 mm) pot patrunde atat de adanc. Astfel de particule nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Daca pulberile de cuart au patruns profund in plamani, organismul are mici posibilitati de a le elimina. Chiar daca o parte sunt eliminate prin expiratie si o alta prin reteaua limfatica, aportul continuu determina o acumulare crescanda de pulberi in tesutul pulmonar, conducand la declansarea silicozei. Boala, care este incurabila, conduce in stadiu avansat la scaderea functiei pulmonare si la suprasolicitarea aparatului cardio-vascular.

Silicoza se declanseaza de regula dupa 10-30 de ani de la inceperea expunerii la pulberi cu continut de cuart.

Anumite studii arata ca pulberile inhalabile de tridimita si cristobalit au un efect de declansare a silicozei mai puternic decat cuartul. De aceea la aprecierea riscurilor este important sa se cunoasca in ce proportii se gasesc diferitele forme de bioxid de siliciu liber cristalin la acel loc de munca.

Agentia Internationala de Cercetari privind Cancerul a clasificat cuartul liber cristalin ca posibil cancerigen (2A).

Chiar si bioxidul de siliciu amorf reprezinta un factor de agresiune pentru plamani si potrivit anumitor studii poate cauza modificari pulmonare.