Controlul hipotalamic al hormonilor adenohipofizari

Controlul hipotalamic al hormonilor adenohipofizari

Hormonii hipofizei anterioare sunt controlati de hipotalamus prin intermediul hormonilor activatori (liberine ) numiti si Realeasing Hormones (RH) sau a hormonilor inhibitori, Inhibiting Hormones (IH), care dupa secretie sunt condusi catre hipofiza anterioara prin vase mici de sange denumite vasele hipotalamo-hipofizare (sistemul port hipotalamo-hipofizar). In hipofiza anterioara acesti hormoni eliberatori si inhibitori actioneaza asupra celulelor glandulare si le controleaza secretia.

Hipotalamusul primeste semnale de la aproape toate sursele posibile din sistemul nervos; este un centru de colectare a informatiilor in legatura cu starea homeostazica a organismului iar aceste informatii la randul lor sunt utilizate in controlul secretiei glandulare hipofizare.

Hipofiza este o glanda bogat vascularizata cu sinusuri capilare care se extind printre celulele glandulare. Aproape tot sangele care patrunde in aceste sinusuri trece mai intai printr-un pat capilar din tesutul hipotalamusului inferior si apoi prin vasele mici portale hipotalamo-hipofizare trece in jos de-alungul tijei hipofizare si patrunde in hipofiza anterioara.

Neuroni speciali din hipotalamus sintetizeaza si secreta hormonii hipotalamici de eliberare sau inhibare. Acesti neuroni se gasesc in diferite portiuni ale hipotalamusului si isi trimit fibrele in eminenta mediana. Terminatiile acestor fibre sunt diferite de majoritatea terminatiilor din sistemul nervoa central prin aceea ca functia lor nu este de a transmite semnale de la un neuron la altul ci de a secreta hormonii de eliberare si cei inhibitori in lichidele tisulare. Acesti hormoni sunt imediat absorbiti in capilarele hipotalamo-hipofizare si transportati direct la sinusurile glandei adenohipofizare.

rolul hormonilor de eliberare si de inhibare este de a controla secretia hormonilor hipofizei anterioare. Pentru fiecare tip de hormon hipofizar anterior exista de obicei un hormon de eliberare corespunzator; pentru unii dintre hormonii hipofizei anterioare exista un hormon inhibitor hipotalamic corespunzator. Pentru majoritatea hormonilor hipofizari anteriori, hormonii hipotalamici de eliberare joaca rolul cel mai important; numai pentru prolactina se pare ca hormonul inhibitor este cel care exercita controlul major. Cei mai importanti hormoni hipotalamici de eliberare si inhibitori de sunt: Hormonul de eliberare a tireotropinei (TRH); Hormonul de eliberare a corticotropinei (CRH); Hormonul de eliberare a hormonului de crestere (GHRH); Hormonul de eliberare a gonadotropinei (GnRH); hormonul inhibitor al prolactinei (PIH).

Controlul exertitat de acesti hormoni se bazeaza pe bucle de feed-back, in functie de nivelul circulant al hormonilor controlati sau de modificarea unor constante ale homeostaziei.

In afara neurohormonilor hipozizotropi mentionati, hipotalamusul influenteaza in sens activator sau inhibitor secretiile hormonale adenohipofizare si prin intermediuzl mediatorilor chimici ( noradrenalina, dopamina, serotonina, acetilcolina, acidul glutamic, acidul gama-aminobutiric, substanta P, neurotensina, glicina) sau a neuromodulatorilor locali numiti cibernine (endorfine, enkefaline, substanta P, neurotensina, angiotensina, VIP, somatostatina).

Toti hormonii hipofizei anterioare, cu exceptia hormonului de crestere isi indeplinesc rolurile lor specifice prin stimularea unor "glande tinta", tiroida, corticosuprarenala, ovarele, testiculele, glandele mamare. Hormonul de crestere nu actioneaza prin intermediul unei glande tinta, dar in schimb isi exercita efectul aproape asupra tuturor tesuturilor din organism.

Relatii cu opioidele endogene

Opioidele endogene sunt peptide asemanatoare cu actiunea farmacologica a morfinei. Ele interactioneaza cu receptori sensibili la morfina si devin inactive in prezenta blocantilor specifici ai acelorasi receptori (naloxonul).

In SNC sinteza lor pleaca de la molecule precursoare mari, ce sunt procesate diferit in diverse sedii celulare, pentru a da nastere unor peptice ce intervin in sistemul de traductori neuro-endocrini, functionand ca neuro-mediatori, modulatori sau hormoni.

Principalele opioide endogene sunt endorfinele si enkefalinele.

Endorfinele-provin dintr-un precursor glicoproteic cu GM=31000, proopiomelanocortina (POMC), a carui sinteza a fost demonstrata in hipofiza anterioara, hipotalamus, dar si in tractul digestiv sau plaman.

Din POMC deriva- ACTH, MSH, Endorfinele (a, b, g), Lipotropinele.

In SNC endorfinele induc analgezie, sedare, depresie respiratorie, stimularea ariei hipofiziotrope hipotalamice, producand cresterea secretiei de STH, PL, ACTH, ADH.

Enkefalinele- au o structura de pentapeptide, se sintetizeaza in diferite parti ale SNC, nu provin din POMC ci dintr-un precursor numit proenkefalina A.

Actioneaza ca neurotransmitatori sau neuromodulatori inducand la nivel spinal analgezie si la nivelul trunchiului cerebral stimularea centrului vomei si inhibarea centrului tusei.

Actioneaza si asupra unor structuri din sistemul limbic, nucleii amigdalieni, regland echilibrul psiho-afectiv; in ecces pot determina o stare de euforie.