Confidentialitatea in jurnalism

Confidentialitatea in jurnalism

O regula fundamentala in jurnalism spune ca un text de informare nu poate fi complet in absenta atribuirii informatiei.

Daca, in general, mentionarea sursei nu reprezinta nici o problema, in particular, exista suficiente cazuri in care citarea sursei se face cu dificultate. In consecinta, exista situatii cand datele de identificare ale sursei nu pot fi mentionate, adica sursa furnizeaza informatii sub conditia anonimatului sau confidentialitatii.

Distingem mai multe variante ale confidentialitatii, ca de exemplu „off the record”, „fara atribuire”, „on backround” sau „on deep background”. Din pacate nu toti jurnalisii inteleg acelasi lucru cand folosesc acesti termeni, iar multe surse pot fi confuze in privinta utilizarii acestora.

1.     „Off the record”, semnifica faptul ca sursa nu doreste sa fie citata ori identificata si nu doreste ca informatia sa fie publicata in nici un fel. De obicei, informatia pe care o furnizeaza astfel sursa este o pista, un indiciu pentru jurnalist. Deoarece informatia „off the record” trebuie pastrata secreta, multi reporteri refuza sa primeasca astfel de informatii. Alti reporteri au observat ca, de multe ori, o astfel de informatie ii poate impiedica sa dea la tipar un articol gresit sau incomplet. De cele mai multe ori, jurnalistii accepta informatiile „off the record” sperand ca vor gasi o alta sursa dispusa sa vorbeasca „on the record”. Jurnalistii au descoperit ca daca sunt suficienti de convingatori pot determina sursele, care initial nu doresc sa vorbeasca decat „off the record”, sa accepte sa fie citate, pentru ca, in majoritatea situatiilor, ele doresc ca acele informatii sa devina publice[1].

2.     Daca sursele nu pot fi convinse sa vorbeasca „on the record”, jurnalistii incearca sa le convinga sa le permita sa utilizeze informatia fara a le mentiona numele. Aceasta intelegere poarta numele de informatie „fara atribuire”.

3.     Sintagma „on background” se utilizeaza atunci cand sursa doreste ca informatia sa circule, dar  nu doreste sa fie identificata. Aceste informatii il pot ajuta pe jurnalist sa inteleaga mai bine anumite evenimente mai complicate. Jurnalistul poate cita informatia folosind una din urmatoarele atribuiri: “din surse apropiate”, “din sursa bine informata”, “din sursa sigura” etc.

4.     „On deep background” se utilizeaza atunci cand reporterii consimt sa nu citeze informatia si sa nu identifice sursa. In aceste cazuri, jurnalistii utilizeaza sursa doar pentru a le confirma informatiile pe care le detin. Acest termen a fost inventat de jurnalistii Woodward si Bernstein in timpul investigatiilor facute in cazul scandalului Watergate. Celebra lor sursa „Deep Throat” era o sursa „on deep background”.

Pro si contra confidentialitatii

Numerosi autori considera ca exista mai multe pericole legate de utilizarea frecventa a surselor anonime si de furnizarea de informatii confidentiale. „Folosirea si atribuirea de informatii confidentiale unor surse anonime tradeaza sau chiar incurajeaza un jurnalism neglijent, de proasta calitate”[2]. Este mult mai usor sa prezinti informatii si afirmatii fara a mentiona sursa, decat sa cauti persoane dispuse sa fie citate cu mentionarea identitatii si sa verifici informatiile prin incrucisarea surselor.

In plus, exista riscul ca sursele sa-si urmareasca propriile interese. Jurnalistilor care trateaza subiecte politice li s-a intamplat ca politicieni sau purtatori de cuvant sa le ofere informatii „suculente”, cu conditia pastrarii anonimitatii. Adevaratul scop, in aceste cazuri, nu este sprijinirea demersului jurnalistului in aflarea adevarului, ci slujirea intereselor personale sau politice ale celor implicati. Deoarece nu exista nici un risc potential pentru sursa anonima, acesta poate lansa cu usurinta informatii false, denaturari, afirmatii nefondate[3].

Un astfel de caz este cel in care, cu o saptamana inainte de alegerile pentru postul de guvernator al statului Minnesota din 1982, directorul agentiei de publicitate care s-a ocupat de campania electorala a candidatului Partidului Republican Independent, Dan Cohen, a primit niste documente care aratau ca Marlene Johnson, candidata Partidului Democrat al Fermierilor si Muncitorilor, fusese arestata si condamnata pentru ca furase 6 dolari cu 13 ani in urma.

Dan Cohen a contactat patru jurnalisti: unul de la ziarul Star Tribune, unul de la ziarul Dispatch, unul de la Associated Press si unul de la un post de televiziune (WCCO Television).

Cei patru ziaristi i-au promis lui Cohen confidentialitatea, ca va fi tratat ca o sursa anonima, iar numele lui nu va aparea in nici un material legat de acele documente.

Ziaristului de la Star Tribune i s-a cerut de catre editorul responsabil cu decizia finala sa afle daca Cohen va permite ziarului sa anuleze promisiunea de a pastra anonimatul sursei. Cohen nu a fost de acord, iar ziaristul, pentru a nu-si incalca promisiunea facuta, a refuzat sa semneze articolul. Cu toate acestea, ziarul a publicat articolul mentionandu-l pe Cohen ca sursa. A fost pentru prima oara cand Star Tribune a incalcat angajamentul unui reporter de a pastra confidentialitatea sursei.

Si Dispatch a publicat un articol asemanator cu cel din Tribune. Associated Press si-a tinut promisiunea de confidentialitate si a afirmat ca documentele „au fost inmanate pe furis reporterilor”. Postul de televiziune a decis sa nu transmita nimic despre acest subiect.

La patru zile dupa alegeri, Cohen a intentat proces ziarelor Tribune si Dispatch, invocand incalcarea angajamentului de confidentialitate. Juriul i-a acordat lui Cohen 200.000 de dolari despagubiri reale si 500.000 de dolari despagubiri punitive, costurile fiind impartite in mod egal intre cele doua ziare.

Ca raspuns la procesul intentat de Cohen, Star Tribune a intocmit un set de reguli referitoare la utilizarea surselor care dosesc sa-si pastreze anonimatul. Politica ziarului stabileste ca sursele nu vor fi dezvaluite cu trei exceptii: daca ziarul descopera, ulterior, ca sursa a mintit sau ca a oferit, fara intentie, informatii eronate; daca se va ajunge la o situatie pe viata si pe moarte, viata va fi protejata sau daca o curte judecatoreasca i-ar da ordin sa-si dezvaluie sursa, ziarul se va supune[4].

Exista unele voci care condamna categoric practica folosirii surselor anonime. Aceasta practica permite unei persoane, ca sub protectia anonimatului, sa faca afirmatii nefondate sau sa-si atace, in mod nejustificat, colegii, oponentii sau adversarii in afaceri. Daca aceste afirmatii sunt fondate sau daca atacurile sunt justificate, atunci sursa nu ar trebui sa-si ascunda identitatea, deoarece legea le protejeaza impotriva concedierilor, intimidarilor sau vatamarilor. Aceasta intepretare este insa destul de naiva. „Faptul ca legea interzice razbunarea de care o sursa s-ar putea, pe buna dreptate, teme nu inseamna ca aceasta nu va exista. Pentru cei care sunt intimidati la locul de munca, batuti sau a caror viata este amenintata nu este tocmai o consolare faptul ca toate acestea sunt ilegale”[5].

Fara promisiunea confidentialitatii si increderea sursei in respectarea intelegerii numeroase abuzuri, infractiuni sau incalcari ale legii nu ar fi fost dezvaluite. Nu ne putem astepta ca oamenii sa-si asume riscuri precum pierderea locului de munca sau punerea in pericol a lor si a familiei pentru a dezvalui astfel de fapte. Dar daca li se promite confidentialitatea, sub protectia anonimatului, acestia pot sa dezvaluie informatii referitoare la activitati ilegale ori imorale.

Chiar daca anonimatul si confidentialitatea surselor sunt justificabile moral, o astfel de practica nu trebuie sa fie prea des si prea usor folosita.”Acolo unde informatiile facute nu sunt nicidecum de prima importanta pentru interesul public, ci implica, de exemplu, atribuirea unui caracter scandalos, garantarea confidentialitatii este gratuita si nu serveste decat intereselor de cautare a senzationalului sau motivatiilor politice ori financiare a celor care fac aceste afirmatii”[6].