Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Conceptul modern de recuperare medicala si integrare sociala



Conceptul modern de recuperare medicala si integrare sociala


Conceptul modern de recuperare medicala si integrare sociala


Recuperarea cunoscuta si sub numele de rebilitare, reeducare, readaptare, reinsertie sociala, are un continut medico-social, poli si interdisciplinar care in prezent este bine definit.

La Geneva in 1968 expertii OMS au adoptat urmatoarea definitie: 'reabilitarea inseamna folosirea combinata si coordonata a unor masuri sociale, educationale si vocationale pentru instruirea persoanelor, in vederea obtinerii unei capacitati functionale maxime posibile.

Dupa obiectivul spre care se tinde sau care poate fi atins, vorbim de:

A. Recuperare partiala cand se realizeaza numai reeducarea capacitatii de autoservire sau reeducarea partiala a capacitatii de munca.



B. Recuperarea totala cand se realizeaza recastigarea totala a capacitatii de munca si incadrarea sau reincadrarea persoanei in activitatea cu program normal.

Sub aspectul desfasurarii sale practice, recuperarea este o activitate unitara si continua, careia, din motive didactice si de sistematizare i se delimiteaza trei laturi:

  • Latura medicala a recuperarii (Medical rehabilitation);
  • Latura educativ-profesionala a recuperarii (Vocational Rehabilitation);
  • Latura sociala a recuperarii (Social rehabilitation);

In activitatea practica, acestea nu urmeaza intotdeauna, obligatoriu dupa succesiunea: medicala, vocationala, socio-profsionala - nici nu sunt toate laturile obligatorii la fiecare caz, deficient - ci se individualizeaza si se aplica in functie de etapa evolutiva a afectiunii.

Dupa unii autori francezi, intreaga activitate de recuperare medicala se reduce numai la kinetoterapie si terapie ocupationala. Activitatea pura de recuperare poate fi ierarhizata in trei etape:

a. Recuperarea primara care cuprinde actiuni ce se adreseaza afectiunilor ce pot determina deficiente morfofunctionale cu caracter invalidant, inainte ca acestea sa se fi constituit. Se asigura:

  • Repausul total sau partial;
  • Posturarea corecta;
  • Relaxarea generala si speciala;
  • Profilaxia primara;

Se combat in timp util bolile, afectiunile cu potential de cronicizare sau care pot evolua spre sechele invalidante: postimobilizare si/sau postchirurgicale.


b. Recuperarea secundara se adreseaza deficentelor morfofunctionale deja invalidate, dar care se afla intr-o stare reversibila inca a acestora. Se efectueaza balneo-fizio-kinetoterapie, terapie ocupationala, ergoterapie, orientarea, selectionarea si indrumarea profesionala.

c. Recuperarea tertiara se adreseaza persoanelor cu invaliditati partial reversibile sau ireversibile. Urmareste reeducarea (chiar educarea la noua stare functionala), cresterea restantului functional si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii si de adaptare, morfo functionale care sa asigure posibilitatea de autoservire, activitate gestuala, independenta motrica. Conceputa si realizata in acest fel,activitatea de recuperare este o activitate de echipa (team work).

Recuperarea este un domeniu de activitate complexa, medicala si socioprofesionala, prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii pierdute de un individ in urma unei boli sau traumatisme, precum si dezvoltarea unor macanisme compensatorii, care sa-i asigure posibilitatea de munca sau autoservire, respectiv o viata activa si independenta economica si sociala. Terapia prin miscare sau kinetoterapia este o denumire, putin prea restrictiva pentru a continua intreaga asistenta medicala prin miscare, prin ezercitiu fizic aplicat in scop medical.

S-a dovedit ca aplicarea consecutiva a unui program de gimnastica medicala poate ameliora starea functionala a soldului, crescand amplitudinea de miscare si forta de contractie a musculaturii stabilizatoare, kinetoterapia insa nu poate opriprocesul de degradare condrala si subcondrala articulara.

Orientarea, ca si eficienta programului de kinetoterapie se face in stadiul clinico-anatomico-functional al bolii, ceea ce implica necesitatea testarii functionale articulare (mobilitate si forta musculara), precum si radigrafia bazinului cu vizualizarea ambelor articulatii coxofemurale. Desigur ca analiza stadiului clinico-functional o face medicul specialist recuperator si tot el alcatueste pe aceasta baza programul de recuperare madicala din care face parte ca element principal kinetoterapia.

Recuperarea medicala se bazeaza pe concepte terapeutice moderne eficienta ei fiind direct proportionata cu scurtarea duratei de timp necesara vindecarii sau in cazul unor leziuni morfologice sau functionale definitive, cu durata de timp necesara formarii unor mecanisme compensatorii convenabile.

Eficienta recuperarii depinde de o serie de factori:

Cooperarea pacientului;

O buna relaxare a musculaturii;

Conditii optime pentru activitatea functionala a segmentelor afectate sau a intregului corp;

Evitarea instalarii durerii;

Urmarirea efectelor maxime asupra diferitelor sisteme (sistemul cardio vascular, sistemul respirator, sistemul digestiv, sistemul osos, sistemul locomotor).



Recuperarea medicala ca activitate de echipa

Din formularea sarcinilor activitatii de recuperare rezulta ca aceasta se efectueaza in cadrul unei echipe complexe, unitara ca obiective, inter si pluridisciplinara la care participa cadre din domeniul medical de diferite specialitati: medici specialisti(ortopezi, chirurgi), medici balneologi, specialisti in evaluarea capacitatii de munca, kinetoterapeuti, maseuri, tehnicieni de ortezare-protezare, psihologi, asistenti sociali.

Pentru a fi eficiente tehnicile, procedurile recuperatorii -indiferent de deficienta si cadru nosologic- trbuie sa se respecte o anumita metodologie care incepe cu:

Monitorizarea bolnavului;

Stabilirea diagnosticului clinic si functional;

Explorari morfofunctionale;

Interventii ortopedico-chirurgicale;

Prrecizia gradului deficientei functionale dupa perioada de imobilizare;

Aprecierea prognosticului afectiuniisi a sechelelor aferente;

Etapele, stadiile de recuperare;

Analiza locului e munca;

Teste profesionale;

Evaluarea capacitatii de munca.

Stabilirea si urmarirea indeplinirii intregului demers de reabilitare (planuri si programe).





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

sanatate

Medicina



Farmacologie

Referate pe aceeasi tema


Ureter
Hialinizare
ARTRO-AKTIV - supliment alimentar pentru articulatii, cartilagii, oase
Ingrijiri primare de sanatate (ips)
Increngatura heterokontae (alge verzi - galbui)
Menopauza
Chisturile aeriene pulmonare
Bronsiectaziile
Angiocolitele
Gripa porcina - ah1n1



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.