Clasificarea antigenelor

1. Dupa structura chimica

Imunogene incomplete - Haptene:

- compusi organici simpli

- dizaharide

- lipopolizaharide

- lipide

- acizi nucleici

Imunogene complete             - polizaharide

- lipopolizaharide

- nucleoproteine

- proteine

2. Dupa origine - naturale

- artificiale

3. Dupa diferentele genetice intre imunogen si gazda

- xenogene - alta specie

- allogene - alt individ, aceesi specie

- antigene

Conditiile din partea organismului:

reactivitatea imuna = capacitatea de a raspunde la un antigen "responder' sau de a nu raspunde la acel antigen 'non responder';

modalitatea antigenului de a intra in mediul intern;

capacitatea macrofagului de a metaboliza, antigenul.

Reactivitatea este controlata genetic prin mai multe sisteme care predetermina nivelul general al capacitatii de a forma factor ligant, raspunsul imun specific, cooperarea macrofag-Th si Th-LB etc.

Modalitatea antigenului de a intra in mediul intern influenteaza imunogenitatea in functie de:

poarta de intrare: orala, parenterala;

- cantitatea de antigen la locul de patrundere:

- administrarea concomitenta a antigenului cu o substanta cu actiune adjuvanta (gelul de hidroxidd de aluminiu, endotoxine bacteriene, vitamina. A., bentonita, adjuvantul FREUD-emulsie de ulei in apa, antigenul fiind incorporat in faza apoasa).

Referitor la capacitatea de metabolizare a macrofagului, s-a demonstrat ca moleculele care nu sint metabolizate de macrofag, sau metabolizate incomplet, au o capacitate redusa de a induce un raspuns imun.

Preluarea si procesarea antigenului de celulele prezentatoare de antigen.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Exista un numar mare de celule care intrunesc calitatile de celule prezentatoare de antigen (APC). Ele au ca proprietati comune capacitatea de fagocitare si contactul intim cu mediul intern. Printre acestea se numara: macrofagul, celula Kupffer, limfocitul B. Aceste celule capteaza antigenul, il metabolizeaza, il digera prin anumite echipamente enzimatice, il proceseaza astfel incit din substanta sa devina informatie, si il expune la nivelul membranei sale ca semnal, care sa fie receptionat de etapa centrala.

Prezentarea antigenului se face concomitent cu unele proteine codificate in complexul major de histocompatibilitate M.H.C. Acesta se gaseste pe bratul scurt al cromozomului 6 si codifica trei grupe de glicoproteine ce contin fiecare cite un domeniu citoplasmatic si transmembranar.

Proteinele de clasa 1, formeaza sistemele clasice de transplantare, numite H.L.A. (human leucocyte antigen), A.B.C. si sunt exprimate pe membrana tuturor celulelor organismului.

Proteinele de clasa a II-a determina modalitatea de raspuns imun la antigen (imunogenitate), adica tipul "'responder' sau 'non responder'. Ele sunt condificate in H.L.A.-D sau D.R. si sunt exprimate numai pe anumite celule, si anume celulele cu functie de transmitere a informatie catre celulele reglatoare.

Proteinele de clasa a III-a apartin complementului, sunt de fapt codificatoare pentru componentele C2, C4a, FB.

Prin urmare prezentarea antigenului pentru etapa a II-a este conditionata genetic prin M.H.C. si mai este conditionata de secretia de I.L.1 de catre macrofag, proteina cu rol de semnal nespecific pentru Th/Ts.

La nivelul etapei central "se decid" tipuI si cantitatea in care vor fi elaborati sau nu efectorii imuni. Decizia se ia in functie de raportul functional intre activitati helper si supresor, adica intre cele doua clone in balanta Th/Ts. Ts limiteaza activitatea efectorilor, mai ales cand este indreptata spre antigenul self; Th stimuleaza activitatea efectorilor si actioneaza mai ales impotriva antigenului non self.­

Linia helper are capacitatea de a influenta celulele efectoare, in special pe cele de tip B, Tc citotoxice si Td celule implicate in asa-numita imunitate de tip intarziat. Activitatea ei se realizeaza prin elibierarea de mediatori moleculari numiti limfochine si prin contact direct (cell to cell).

Limfokine, in numar de peste 50, incomplet sau deloc definite biochimic, sint decelate in supernatantul culturilor de limfocite stimulate si sint definite in functie de activitatea lor biologica (MMIF macrophage migration inhibition factor; LHIF leucocite migration inhition factor; NMIF neutrophile migration inhibitor factor; MAF macrophage activator factor; CFH = chemotactic macrophage factor; IL2 interleukine 2, interferon etc).

O astfel de proteina cu rol important in activitatea limfocitara, atat in etapa integratoare cat si in cea efectoare este IL-2.

Linia supresor poate fi activata prin doua mecanisme:

dependent de celulele helper, in cadrul circuitului helper-supresor;

independent de celulele helper, prin activare directa de catre APC, in contextul proteinelor de clasa a II-a MHC.

Celulele supresoare elibereaza numai cate un singur mediator pentru fiecare din cele trei tipuri cunoscute:

Ts1 numita si celula inductoare. Nu produce supresie, dar sintetizeaza si elibereaza in mediu un factor de supresie Ts1F care activeaza tipul Ts2.

Ts2 - elaboreaza Ts2F, care are doua actiuni:

a.     activeaza a doua clona de celule supresoare "celule supresoare auxiliare';

b.     favorizeaza actiunea antigenelor asupra celulelor helper sau efectoare Td.

T-auxiliar - par a fi celule cu efect supresor propriu-zis. Ele elaboreaza Ts3F, care actioneaza nespecific, inhibind         activitataea oricarei celule limfocitare din raza sa de actiune.

Alti factori descrisi experimental:

SIF soluble inhibitory factor;

LSP lipid supresor substance.

Etapa de iesire sau eferenta (efectoare) se caracterizeaza prin capacitatea SI de a produce efectori umorali si celulari capabili de a reactiona eu antigenul. In desfasurarea evenimentelor se descriu doua subetape:

a. subetapa specifica, in care are loc formarea de factori moleculari si celulari, cu actiune de ligand specific (anticorpi, Tc, K, NK etc);

b. subetapa nespecifica, in care participa, de asemenea, factori efectori celulari si umorali (PMN, complement, interferon).

In subetapa specifica, actiunea se realizeaza in sistemul B, prin intermediul moleculelor de imunglobuline si in sistemul T, prin intermediul celulelor.

Celulele B sint activate de celulele Th, prin BCGF (B cell growth factor); BCDF (factorul de diferentiere al celulelor), sufera un proces de transformare blastica si se metamorfozeaza in plasmocit. Plasmocitul este o celula terminala cu viata scurta, care elaboreaza imunglobuline (anticorpi).

O parte din celulele proliferate, ramin in stadiul morfolcigic de celula B, dar cu particularitatea ca prezinta pe membrana IgG si posibil si IgD si poarta numele de celule cu memorie. Ele sint raspunzatoare de raspunsul imunitar secundar. Dupa reexpunerea la antigen au capacitatea de a genera un raspuns imun secundar. Activarea celulelor se face prin intermediul IL2, secretata de Th