CEMENTUL - structura histologica a cementului, varietati de cement

CEMENTUL

Cementul are origine mezemchimatoasa, fiind o varietate de tesut conjunctiv dur, avascular, care acopera dentina, la nivelul radacinii.

In jurul coletului este mai subtire, se ingroasa spre apexul radacinii.

Are actiune protectoare asupra dintelui. Serveste ca baza de insertie pentru ligamente. Compenseaza scurtarea dintelui, prin formarea sa permanenta.

Exista doua tipuri de cement, in functie de prezenta sau absenta celulelor in matrice si in functie de originea fibrelor colagene.

Jonctiunea smalt- cement

La nivelul coletului, la 30% din oameni smaltul si cementul se termina cap la cap. Cele doua structuri se termina la distanta in 10% din cazuri, lasand dentina neacoperita, ceea ce favorizeaza aparitia cariilor. Cementul acopera smaltul in procent de 60%.

Cementogeneza

Este procesul de formare a cementului. In cadrul acestui proces se disting:

Stadiul prefunctional, desfasurat in timpul formarii radacinii

Stadiul functional, inceput in momentul in care dintii sunt in ocluzie. Acest stadiu dureaza toata viata.

Formarea cementului incepe de-a lungul intregii radacini.

Sub actiunea stimulatoare a tecii epiteliale Hertwig, are loc tranformarea celulelor mezenchimale in odontoblaste si producerea predentinei radiculare. Ulterior teaca epiteliala se fragmenteaza, iar celulele mezenchimale de la nivelul sacului dentar, vin in contact cu predentina. Aceste celule se transforma in cementotoblaste.

Acest proces de aparitie al cementoblastelor nu este pe deplin elucidat.

Exista teorii care sustin rolul inductor al tecii epiteliale in aparitia acestor celule.

Alti autori considera ca celulele tecii Hertwig sunt cele care se transforma in cementoblaste. Aceasta teorie a fost infirmata de studii, care arata ca celulele tecii epiteliale sufera fenomenul de apoptoza si se resorb. Exista posibilitatea ca resorbtia sa fie incompleta, celulele epiteliale persista, sunt inconjurate de o membrana bazala si formeaza structurile numite resturi epiteliale Malassez. Actualmente se considera ca atat cementoblastele, cat si fibroblastele din substanta interligamentara au originea in celulele mezenchimale din foliculul dentar. Aceste celule se vor diferentia sub influenta factorilor de mediu.

Studii actuale de imunohistochimie sustin posibilitatea ca o parte dintre cementoblaste sa provina totusi din celulele tecii epiteliale Hertwig. Aceste afirmatii se bazeaza pe observatia ca celulele organului adamantin sunt capabile sa secrete si colagen tip I, osteopontina si sialoproteina.

Exista doua tipuri de cement:

Cementul acelular, care asigura legarea de dinte

Cementul celular, al carui rol este de a permite miscarile dintelui. Acest cement participa la procesele de reparare si regenerare a tesuturilor periodontale.

Cele doua tipuri de cement pot fi produse de tipuri celulare distincte, ceea ce ar explica si diferentele histologice intre aceste doua tipuri de cement.

Compozitie chimica

Este similara osului. Nu au fost descrise inca proteine specifice cementului. Au fost izolate doua molecule de adeziune( proteina de legatura pentru cement si un factor de crestere). Aceste molecule se pare ca sunt specifice cementului.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Cementul contine:

- 45-50% componenta anorganica, reprezentata de saruri minerale ( cristale de hidroxiapatita )

- 50-55% componenta organica, reprezentata de colagen si matrice proteica noncolagena. Colagenul tip I este componenta predominanta, reprezentand aproximativ 90% din componenta organica. Exista si colagen tip III, V, XII si XIV. Aceste tipuri de colagen se pare ca sunt sintetizate de fibroblastele din substanta interligamentara si se leaga de colagenul tip I. Proteinele noncolagene sunt reprezentate de sialoproteina osoasa, fibronectina, osteocalcina, osteonectina, osteopontina, proteoglicani, vitronectina, fosfataza alcalina si factori de crestere.

Fosfataza alcalina detine un rol major in controlul sintezei cementului.

Proteinele morfogenetice osoase, fac parte din categoria factorilor de crestere. Aceste molecule semnal au rol in initierea formarii radacinii dentare. Au fost utilizate cu succes, in studii de sinteza a cementoblastelor si de regenerare a tesuturilor periodontale.

Factorii epiteliali sunt inplicati in dezvoltarea coroanei dentare, dar si a radacinii.

Structura histologica a cementului

Varietate de tesutul conjunctiv, cementul este format din:

- Substanta fundamentala-impregnata cu saruri minerale.

- Celule

- Cementoblaste, cementocite.

- Cementoclaste.

- Fibre colagene

Cementoblastele sunt celule rotunde, cu citoplasma bazofila si nucleu hipocrom. In faza de repaus, nucleul este hipercrom si citoplasma redusa. Elaboreaza cementul acelular si se retrag in afara matricei pe care au elaborat-o. In continuare elaboreaza si cementul celular, apoi raman incluse in lacune, transformandu-se in cementocite.

Cementocitele sunt celule de forma stelata, cu prelungiri, care patrund in canaliculele ce leaga cementoplastele. Spre dentina comunica cu canaliculele dentinare, iar spre periodont se deschid si asigura schimburile nutritive intre parodontiu-dentina-pulpa.

Fibrele colagene sunt fibre extrinseci, reprezentate de fibre conjunctive ligamentare periodontale, incorporate in cement. Sunt numite fibre Sharpezy Fibrele intrinseci, se formeaza in urma activitatii cementoblastelor.

In cementul acelular predomina fibrele extrinseci, care sunt complet mineralizate.

Cementul celular are predominant fibre intrinseci si mai putine fibre Sharpey.

Varietati de cement

Cementul acelular

Este cementul primar, care contine fibre colagene extrinseci. In timpul dezvoltarii radacinii dentare, cementoblastele se dispun la suprafata predentinei. Aceste celule sunt asemanatoare fibroblastelor, prelungirile lor, patrund in dentina inca nemineralizata si depun colagen in interiorul acesteia, astfel incat fibrele celor doua strcturi se imbina. Ulterior are loc mineralizarea dentinei manta, care apare pe fata interna, fara a cuprinde zona unede fibrele s-au intrepatruns. Urmeaza mineralizarea cementului, sub influenta proteinelor matriciale noncolagene si stabilirea jonctiunii dentina-cement. Acest tip de cement se sintetizeaza lent, pe parcursul eruptiei dentare si este acelular, deoarece cementoblastele vor migra la suprafata acestei structuri si vor continua sa depuna colagen si proteine matriciale noncolagene. Fibrele colagene extrinseci sunt perpendiculare pe suprafata dentinei. In microscopie oprica pot fi evidentiate si fibre colagene cu traiect paralel cu suprafata dentinei. Aceste fibre ar putea fi considerate intrinseci. La suprafata cemetului acelular nu se evidentiaza cementoid, ceea ce a dus la ipoteza, ca acest tip de cement ar putea reprezenta mineralizarea substantei interligamentare, formata din fascicule de fibre colagene si proteine matriciale noncolagene.

Cementul celular

Este cementul secundar, care contine fibre intrinseci. Dupa eruptia dentara apare cementul celular. Este o varietate de cement mai slab mineralizata. Cementoblastele trimit prelungiri la nivelul dentinei nemineralizate si depun fibre colagene, care se vor imbina cu cele din dentina. Pe masura ce se depune cement, cementoblastele se inconjoara de matricea secretata, isi reduc activitatea secretorie si se transforma in cementocite. Cementocitele vor fi situate in cavitati numite cementoplaste. Cementoplastele comunica printr-un sistem canalicular, in care patrund prelungirile cementocitelor, dar aceste nu se interconecteaza pentru a forma un sincitiu, ca in cazul osului. Nutritia acestor celule se realizeaza prin difuziune, astfel incat, cementocitele din straturile profunde, datorita deficitului de substante nutritive isi pot pierde vitalitatea. Fibrele colagene depuse sunt orientate paralel cu suprafata dentinei. Cementul continua sa se depuna in jurul fasciculelor colagene care vor forma ligamentele dentare. Aceste vor fi astfel ancorate in cement si partial mineralizate. Cementul secundar se depune in doua etape:

Initial se depune un strat nemineralizat, numit cementoid

Cementoidul se mineralizeaza si formeaza cementul propriu-zis.

Cementul acelular si afibrilar

Reprezinta cementul in care nu se evidentiaza nici celule, nici colagen. Acest tip de cement nu intervine in fixarea dintelui. Este constituit dintr-o matrice mineralizata. Se poate evidentia acoperind smaltul si dentina, la nivelul jonctiunii smalt- cement. Nu se cunoaste tipul de celula care produce acest cement. Multa vreme s-a crezut ca acest tip de cement reprezinta o anomalie de dezvoltare, format ca urmare a distrugetii stratului epitelial si a contactului celulelor foliculare cu smaltul.

Distributia varietatilor de cement la nivelul radacinii

Cementul acelular si afibrilar se gaseste la nivelul jonctiunii smalt-cement.

Cementul acelular, principalul tesut de fixare al dintelui, porneste din regiunea cervicala si acopera 1/3 sau chiar mai mult din radacina. La nivelul incisivilor si caninilor poate fi singura forma de cemnt intalnita.

Cementul celular este localizat in 1/3 inferioara a radacinii si in zonele interardiculare la premolari si molari. Absenta cementului celular la dintii uniradiculari, arata ca acest tip de cemnt nu este esential in fixarea dintelui.

In timpul formarii dintelui, cementul se caracterizeaza prin depunere si resorbtie.

Cresterea in grosime a cementului se realizeaza prin apozitie, toata viata.

Cementul se resoarbe mai greu decat osul alveolar. In cazul unei compresiuni reciproce, osul se resoarbe, iar cementul continua sa se formeze. Acest fapt este utilizat in clinica pentru corectarea viciilor de implantare.

Nutritia cementului se realizeaza prin difuziunea substantelor nutritive, din spatiul periodontal spre cement si dentina.