Biologia albinelor pentru apiterapeuti

Biologia albinelor pentru apiterapeuti

Generalitati:

Albinele care produc miere s-au dezvoltat din familia insectelor ce cuprinde furnicile, albinele si viespile. O specie de albine mai mica traieste in Asia, in timp ce albina "noastra", albina vestica, este originara din Europa si Africa si s-a raspandit peste tot in lume, acolo unde se practica agricultura. Hrana albinelor provine din doua tipuri de materii prime: nectarul si polenul florilor. Albinele reprezinta o complexitate sociala. Fiecare cuib (colonie) are in general o singura femela care se reproduce (regina), mii de albine lucratoare pentru intretinerea cuibului si aducerea hranei, si cateva sute de masculi (trantori) fara ace. Coloniile de albine au dezvoltat capacitatea de a supravietui perioade de timp in absenta hranei, prin crearea unor rezerve mari de hrana cand aceasta este abundenta. Albinele sunt vizibil diferite de viespi, avand perisori: perisorii de pe picioare le ajuta sa colecteze si sa pastreze polenul si sa-l transporte la cuib. Viespile care consuma carne nu au nevoie de aceasta functie de colectare a polenului si nu au acel vizibil aspect paros (pufos) al albinelor. Albinele sunt diferite de bondari si de multe specii de albine solitare prin aceea ca folosesc hrana depozitata si pastreaza cuibul lor cald tot timpul anului. Concentrarea energiei din cuibul lor face coloniile de albine vulnerabile in fata pradatorilor de la cei mai mici de dimensiunea unei bacterii si pana la cei mari precum ursii. Acestea sunt capabile sa supravietuiasca avand o serie de solutii pentru aceste amenintari: folosirea cavitatilor precum scorburile arborilor pentru un loc mai sigur, intepaturile care conving animalele mari ca aceasta hrana creeaza mai multe probleme decat merita, deprinderi igienice precum invelirea suprafetei cuibului cu o substanta decontaminanta pentru a reduce riscul deteriorarii hranei sau infectiilor, si pastrarea hranei intr-un mod care le permite sa o pastreze chiar ani de zile fara refrigerare.

Produsele stupului de albine:

Mierea: mierea isi are originea in nectarul de la baza petalelor florilor. Fiecare planta cu flori prezinta modalitati specifice de secretare a nectarului, dar in general nectarul este constituit din aproximativ jumatate apa, jumatate zahar. Nectarul poate sustine cresterea drojdiilor si altor microorganisme, deci el ramane proaspat doar cateva ore sau zile. Multe insecte si unele animale mari se hranesc cu nectar cand este disponibil, dar albinele aduna nectarul si il transforma in miere pentru o perioada mai lunga de pastrare. Albinele reduc continutul in apa la aproximativ 17% si adauga enzime care transforma zaharurile si previn deprecierea. Una dintre enzime produce automat o cantitate mica de peroxid de hidrogen pe masura ce mierea devine diluata. Peroxidul de hidrogen actioneaza impotriva oricaror microbi care ar putea fi prezenti. Aceeasi reactie care protejeaza mierea de la depreciere, poate fi baza unui excelent pansament pentru ranile oamenilor: mierea previne infectarea cu bacterii din mediul inconjurator sau care se gasesc pe piele si in acelasi timp hraneste celulele pielii si vindeca rana. Mierea este pastrata in celule si capacita cu ceara cand intruneste standardul albinelor. Surplusul de faguri cu miere poate fi scos din stup si dupa ce capacelele de ceara au fost indepartate, mierea iese din celule prin centrifugare. Dupa ce mierea este strecurata sau lasata sa se limpezeasca pentru indepartarea particulelor de ceara, si ambalata este gata pentru piata. In functie de sursa florala, mierea se pastreaza lichida sau cristalizeaza. Daca aceasta cristalizeaza repede, in special daca ea este agitata in timp ce cristalizeaza, va avea cristale fine si este numita "cremoasa" (pasta). Pentru a o face sa ramana in stare lichida pentru mai mult timp, unele mieri sunt incalzite pentru indepartarea tuturor cristalelor. Unele drojdii naturale care pot eventual produce fermentarea mierii pot fi de asemenea omorate prin incalzire, din acest motiv termenul "pasteurizata" este adesea intalnit, dar nu este echivalent cu termenul folosit pentru lactate. Anumite temperaturi crescute pot produce distrugerea unor enzime din miere.

Polenul. Mierea este un concentrat de carbohidrati sau hrana energetica cu multi constituenti minori care o fac potrivita pentru necesitatile energetice mari ale zborului si altor activitati ale albinelor adulte. Totusi, ea nu are toti nutrientii necesari cresterii unei albine. Albinele traiesc numai 6 saptamani vara, deci o colonie de 50.000 de lucratoare are nevoie sa inceapa cresterea a mai mult de 1000 de albine noi zilnic. Proteinele, vitaminele si grasimile necesare pentru producerea acestor noi albine sunt toate furnizate de polen. Albinele aduna polenul, adesea din aceleasi flori din care aduna si nectar, dar unele flori au doar una sau alta. Desi toate albinele lucratoare sunt capabile sa adune si sa transporte polen, unele albine devin specializate in culegerea de polen. Polenul este depozitat in cuib in aceleasi celule din ceara care sunt construite si folosite pentru pastrarea mierii. Polenul depozitat in celule este pastrat prin acoperirea cu un strat fin de miere. Apicultorii pot recolta polenul de la un stup, prin plasarea la intrare unei grile active ce are gauri suficient de largi cat sa poata trece fortat o albina. Albinele intra cu cocoloase mari de polen pe picioarele lor posterioare, la trecerea prin grila unele cocoloase de polen cad in tava colectoare. Fiecare cocolos de polen are o culoare distincta, a polenului florii din care este cules.

Propolisul: cuvantul inseamna "in fata cetatii", 'pentru cetate'.
Propolisul este un amestec din rezine vegetale adunate de albine de pe mugurii plantelor sau de pe scoartele copacilor, oriunde este disponibil pentru acoperirea nevoilor lor: un chit maleabil sau o 'spoiala' pe care albinele o intind peste tot in interiorul stupului. El este folosit ca un material de constructie utilizat pentru ajustarea marimii deschizaturilor (restrangerea urdinisului iarna), un strat acoperitor pentru fortificarea si impermeabilizarea cuibului, si ca o bariera chimica pentru stoparea invaziei microorganismelor in cuib. Propolisul este recoltat de apicultor de acolo de unde este depozitat in cantitati excesive, sau prin folosirea unei grile speciale care obliga albinele sa descarce incarcatura lor pentru acoperirea si netezirea suprafetei neregulate a grilei.

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

Pregatirea materialelor

- Pregatim pe o tava medicala; - stetoscop biauricular - tensiometru cu manseta adaptata varstei - comprese cu alcool medicinal - pix de culoare albastra - foaie de temperatura - caiet de adnotari

Pregatirea pacientului:

Psihica:

- Explicam pacientului procedura pentru a reduce teama si a obtine colaborarea

- Asiguram un repaus psihic de cel putin 5min

Fizica

- Asezam pacientul in pozitie confortabila

Efectuarea procedurii:

- Utilizam comprese cu alcool pentru a sterge olivele stetoscopului

- Selectam un tensiometru cu manseta potrivit varstei

- Alegem bratul potrivit pentru aplicarea mansetei

- Rugam pacientul sa adopte pozitia confortabila cu bratul sustinut la nivelul inimi si palma indreptata in sus

- Verificam daca manseta contine aer

- Scoatem aerul din manseta

- Inchidem ventilul de siguranta inainte de a umfla manseta

- Aplicam manseta circulara in jurul bratului la .2-5cm deasupra aplici cotului si o fixam

- Palpam artera brahiala

- Asezam membrana stetoscopului deasupra arterei reperate si introducem olivele in ureche

- Umflam manseta tensiometrului pompand aer cu para de cauciuc in timp ce privim acul manometrului

- Pompam aer pana cand presiunea se ridica astfel incat pulsul a disparut

- Decomprimam manseta, deschizand usor ventilul de siguranta si restabilim circulatia sanguina prin artere

- Inregistram prima bataie care reprezinta T.A max (sistolica) si ultima bataie T.A min (diastolica)

- Indepartam manseta, curatam si dezinfectam olivele stetoscopului

- Inregistram valorile masurate in carnetul personal, notam numele bolnavului si data inregistrarii

- Reprezentam grafic tensiunea arteriala in foaia de temperatura, valoarea fiind inregistrata printr-un dreptunghi de culoare albastra

Evaluarea eficacitatii:

- Rezultate asteptate:            - T.A a pacientului este in limite normale

- Pacientul nu acuza cefalie, tulburari de echilibru

- Rezultate nedorite:  - T.A sistolica sau diastolica este mai mare sau mai mica fata de valoarea normala

Masurarea si notarea pulsului:

Definitie:

Pulsul arterial este rezultatul undei determinat de distensia peretilor aortei, ca urmare a evacuarii bruste a sangelui la fiecare sistola a ventriculului stang.

Obiectivul procedurii:

- Determinarea numarului de batai cardiace pe minut, inaintea si dupa interventie.

- Obtinerea de informatii despre activitatea inimii

Pregatirea materialelor

- Pregatim pe o tavita medicala;

*ceas de mana cu secundar

*culoare rosie (pix, creion)

* carnet de adnotari personale

* foaia de temperatura

Pregatirea pacientului:

Psihica:

- Explicam pacientului procedura pentru a reduce emotiile, teama si a obtine colaborarea

- Asiguram un repaus psihic de 5min, inainte de masurare

Fizica:

- Asezam pacientul in pozitie confortabila in functie de starea

Generala:

*decubit dorsal cu membrul superior intins pe langa corp, articulatia mainii in extensie, mana In suprimare (palma orientate in sus)

*pozitie semisezanda, antebratul in unghi drept sprijinit pe suprafata patului

Efectuarea procedurii:

- Ne spalam pe maini

- Reperam artera radiala la extremitatea distala a antebratului, pe fata anterioara in santul radial aflat in continuarea policelui;

- Plasam degetele index, mediu, inelar, deasupra arterei reperate; - exercitam o presiune usoara asupra arterei, astfel incat sa percepem sub degete pulsatiile sangelui.

- Numaram timp de un minut pulsatiile

- Apreciem ritmul, amplitudinea si elasticitatea peretelui arterial inregistram frecventa pulsului in carnetul personal notand: numele pacientului, salonul, data inregistrarii - ne spalam pe maini;

Reprezentarea grafica

- Notam grafic valoarea inregistrata printr-un punct de culoare rosie asezat direct pe linia orizontala, din rubrica corespunzatoare pentru dimineata si seara, pentru valori care cresc din 4 in 4 si printr-un pune asezat in mijlocul patratului, pentru valori care cresc din 2 in 2

- Prin unirea punctelor obtinem curba pulsului

Evaluarea eficacitatii procedurii:

Rezultate asteptate:
- Pulsul este bine batut, regulat iar frecventa se inscrie in limite normale corespunzatoare varstei

- Pacientul este linistit

Rezultate nedorite:

- Pulsul radial nu este perceptibil

- Pacientul este palid, anxios, acuza palpitatii. Extrasistole

- Pulsul mai poate fi palpai, la nivelul:

- Arterei temporale - arterei carotida externa - artera pedioasa - artera femurala - apex (varful inimii) - artera poplitee - artera tibiala

Valorile normale ale pulsului la adult 60-100 batai/min (barbati 70batai/min, femei 78 batai/min)

Masurarea si notarea respiratiei:

Definitie

A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism si de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.

Obiectivul procedurii:

- Determinam rata respiratorie pentru a servii ca baza de comparare cu masuratorile ulterioare;

- Monitorizam efectele bolii

- Monitorizam inaintea si dupa interventia chirurgicala

Pregatirea materialelor:

- Pregatim pe o tavita medicala;

- Ceas cu secundar - culoare verde (creion, pix) - foaie de temperatura - carnet de adnotari personale

Pregatirea pacientului:

- Evitam pregatirea psihica a pacientului, intrucat acesta isi poate modifica ritmul obisnuit in momentul in care constientizeaza propria respiratie

- Asezam pacientul in decubit dorsal

Efectuarea procedurii:

- Plasam mana cu fata palmara pe suprafata toracelui sau urmarim direct si numaram inspiratiile sau expiratiile timp de un minut

Reprezentarea grafica:

- Consemnam valorile obtinute printr-un punct.. pe foaia de temperatura

- Unim cu o linie valorile prezente pentru a obtine curba - unim primul punct printr-o linie cu sageata de rubrica respiratie aflata in partea dreapta a sistemului de coordonare din foaia de temperatura

Evaluarea eficacitatii procedurii:

Rezultate asteptate:

- Rata respiratiei, in repaus, este in limitele normale caracteristice varstei

- Respiratia se face pe nas, este linistita fara zgomote, fara efort.

Rezultate nedorite:

- Rata respiratorie este mai mica sau mai mare fata de valorile normale caracteristice varstei;

- Pacientul trece printr-o detresa respiratorie manifestata prin zgomote respiratorii anormale, piele palida sau cianoza, pierdere de cunostinta.

Respiratia normala:

Adult; 16-18 respiratii/min

Copil mare; 15-25 respiratii/min

Copil mic; 20-40 respiratii/min

Nou-nascut; 30-80 respiratii/min

Masurarea si notarea temperaturii corpului

"Viata este ansamblul functiilor care rezista mortii "

(BICHAT)

Definitie:

Temperatura corpului uman reprezinta caldura rezultata din procesele oxidative prin care se dezintegreaza alimentele energetice introduse in organism.

Obiectivul procedurii:

- Determinam nivelul curent a caldurii corpului - evaluam refacerea pacientului dupa boala - evaluam caldura interna inainte si dupa interventie

Pregatirea materialelor:

In functie de calea aleasa pentru masurare, pregatim pe o tava medicala;

- Termometru din sticla uzual pentru axila, oral sau rectal

- Lubrifiant daca se foloseste calea rectala

- Manusi de unica folosinta (optional), comprese de tifon;

- Culoare albastra, (creion, pix);

- Foaie de temperatura

- Recipient cu solutie de cloramina 1%;

Pregatirea pacientului:

Psihica:

- Explicam procedura pentru a obtine colaborarea

Fizica:

- Asezam pacientul in pozitia cea mai adecvata caii utilizate pentru masurarea temperaturii corporale

Efectuarea procedurii:

1) metoda orala

- Ne spalam pe maini

- Clatim termometru cu apa rece daca a fost tinut in solutie dezinfectanta

- Stergem termometrul cu o compresa de tifon pentru a indeparta urmele solutiei

- Prindem termometrul in mana, si scuturam printr-o miscare din articulatie, pana la coborarea mercurului sub 36 grade

- Plasam termometrul in cavitatea bucala sublingual

- Instruim pacientul sa inchida gura - mentinem termometru timp de 3min

- Indepartam termometru

- Citim gradatia de pe scala termometrului inregistram temperatura in carnetul personal spalam termometru cu apa calda si detergent

- Introducem in solutie dezinfectanta, (solutia se schimba la 12 ore)

2) metoda axilara

- In cadrul acestei metode, termometrul se plaseaza in axila. - Se apropie bratul pacientului de trunchi si se flecteaza antebratul pe torace

- Termometrul se mentine 10 min;

- Se indeparteaza termometrul si se citeste gradatia

- Inregistram valoarea

- Spalam si introducem termometrul in solutie dezinfectanta ne spalam pe maini

3. Metoda rectala:

- Ne spalam pe maini

- Stergem, scuturam si citim gradatia termometrului - punem manusi de unica folosinta

- Lubrifiem bulbul termometrului

- Asiguram intimitatea pacientului

- Asezam pacientul in decubit lateral si descoperim regiunea fesiera

- Mentinem termometrul timp de 3min

- Indepartam si stergem cu o compresa de tifon

- Citim gradatia termometrului

- Spalam termometrul si introducem in solutie dezinfectanta

- Inregistram temperatura in carnetul de adnotari

Reprezentarea grafica

- Notam grafic valoarea inregistrata printr-un punct de culoare albastra

- Unind punctele obtinem curba termica

Evaluarea eficacitatii procedurii:

Rezultate asteptate:

- Temperatura inregistrata este in limite normale varstei

Rezultate nedorite:

- Pacientul prezinta disconfort, frison, iritatie

Valorile temperaturii normale;

- Temperatura normala 36-37 grade

- Subfebrilitate:37-38 grade

- Febra moderata:38-39 grade

- Febra ridicata:39-40 grade

- Hiperpirexie peste 40 grade

Tehnica recoltarii urinei pentru determinarea diurezei

Definitie:

Diureza reprezinta procesul de formare si eliminare al urinei din organism in 24 de ore.

Obiectivul procedurii:

- Obtinem date asupra starii aparatului urinar - stabilim volumul urinar Pregatirea materialelor;

- Tava medicala

- Recipient curat pentru colectarea diurezei manusi pentru manipularea urinei - sonda urinara daca situatia o impune - seringa

Pregatirea pacientului

Psihica:

- Informam pacientul

- Obtinem colaborare

- Explicam procedura

Fizica:

- Educam pacientul pentru toaleta regiunii genitale

Efectuarea procedurii:

- Imbarcam manusi

- Pregatim vasele de colectare, acestea trebuiesc pastrate acoperite

- Le etichetam cu numele si prenumele pacientului, nr salonului si al patului

- Transportam urina la laborator

- Notam gradatia in foaia de temperatura

Notarea grafica:

- Notarea in foaia de temperatura se face prin hasurarea patratelelor

- Linia orizontala hasurata mai intens corespunde cu 500ml urina

- Fiecare linie orizontala in plus sau in minus echivaleaza cu l00 ml

- Notam diureza intotdeauna, dimineata dupa trecerea celor 24 ore

Evaluarea eficacitatii procedurii

Rezultate asteptate:

- Urina nu contine albumina sau glucoza

nu este contaminate cu scurgere vaginala

Rezultate nedorite:

- Monstra de urina este contaminata cu scurgere vaginala sau cu sange menstrual

Observarea tranzitului intestinal:

In cazul ocluziei intestinale tranzitul intestinal este intrerupt.

Inainte de interventia chirurgicala asistenta medicala monteaza o sonda nazo - gastrica ce se mentine postoperator pana la reluarea tranzitului digestiv.

Aspiratia gastrica

Definitie: golirea stomacului de continut prin intermediul unui tub introdus in stomac si mentinerea stomacului gol prin efectuarea unor manevre de aspiratie.

Echipamentul necesar:

- Carucior;

- Sonda nazo - gastrica;

- Materiale pentru protectia pacientului si a patului;

- Recipient pentru proteza dentara (daca este cazul);

- Lubrifiant - hidrosolubil;

- Seringa de 20 ml;

- Recipient pentru lichidul de aspiratie;

- Pensa hemostatica (la nevoie);

- Pompa de aspiratie.

Efectuarea manevrei:

Inainte de toate asistenta medicala:

- Explica pacientului scopul tubajului;

- Explica manevra, castiga consimtamantul si cooperarea;

- Asigura izolarea pacientului si -1 aseaza intr-o pozitie confortabila si relaxanta.

- Il informeaza asupra duratei interventiei

- Indeparteaza proteza dentara (daca exista)

- Ajuta pacientul sa-si sufle nasul

- Masoara distanta de la nari la stomac si noteaza pe tubul nazo - gastric. Se introduce sonda in stomac, dupa ce a fost lubrifiata

Asistenta medicala verifica daca sonda a ajuns in stomac astfel:

- Aspira continutul gastric, printr-o aspiratie continua sau intermediara, in functie de

Recomandarile medicului.

- Introduce 20ml de aer in stomac cu ajutorul unei seringi, zgomotul va fi ascultat cu ajutorul unui stetoscop

Se va securiza sonda la nas sau fata cu banda adeziva. Dupa suprimarea aspiratiei gastrice asistenta medicala: Se asigura ca, dupa manevra, pacientul sta confortabil; indeparteaza materialele folosite; inregistreaza tehnica efectuata;

Monitorizeaza pacientul pentru orice efecte post manevra si le raporteaza medicului.

SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE

Reprezinta ansamblu de masuri si interventii efectuate pentru tratarea pacientului pana la vindecarea definitiva.

Planul de interventii postoperatorii cuprinde:

- Preluarea pacientului

- Supravegherea pacientului

- Ingrijirea postoperatorie

Preluarea pacientului;

Pacientul este preluat de anestezist si asistenta medicala dupa terminarea protocolul izooperator in serviciul de reanimare sau sala de supraveghere, care sunt amplasate in apropierea salii ele operatie.

Pregatirea salonului si a patului:

Ceara de albine: principalul material de constructie a cuibului albinelor. Lucratoarele tinere secreta fulgi de ceara in glandele de pe abdomen. Ele mesteca acesti fulgi intr-o forma modelabila, si construiesc o dispunere de celule tubulare hexagonale care formeaza fagurele. Cuibul albinelor este construit din cativa faguri paraleli, toti construiti intr-un mod mai mult sau mai putin regulat, de obicei in interiorul unei cavitati. Apicultorii ofera albinelor cutii si rame din lemn pentru a permite fagurilor sa fie usor mutati pentru examinare. Partea inferioara a cuibului este folosita pentru producerea albinelor tinere si pastrarea polenului si a unor cantitati de miere, in timp ce partea superioara, magazinele "superioare" cu faguri sunt folosite pentru depozitarea surplusului de miere. Albinele de obicei aduna mai multa miere decat au nevoie pentru iarna, deci mierea din magazine poate fi recoltata fara sa produca rau coloniei. Un bun apicultor tine evidenta despre cum este si ce face colonia, adauga doar cantitatile necesare de faguri pentru depozitare, si suplimenteaza hrana pentru albine doar pentru a mari numarul albinelor in perioada culesului, care este unica pentru fiecare localitate.

Laptisorul de matca: tinerele albine lucratoare consuma polen si il digera. La o anumita varsta, glandele din zona capului produc o substanta care aduce ca aspect cu cea a iaurtului, asa ca aceste albine doici hranesc larvele foarte tinere. Toate larvele sunt hranite cu aceasta hrana timp de trei zile. Dupa aceea larvele care vor deveni albine lucratoare sunt hranite cu un amestec de polen si miere. Cateva larve care devin matci, in celule speciale, continua sa fie hranite cu hrana glandulara sau laptisor de matca. Larvele sunt aprovizionate cu mult mai mult decat pot manca. Acestea cresc mai repede si urmeaza sa devina o albina care traieste cativa ani (fata de maxim cateva luni cat traiesc albinele lucratoare). Prin aprovizionarea unui stup care are o multime de albine doici, cu extra-celule care mimeaza celulele de matci, apicultorul poate obtine un stup pentru producerea unor duzine de celule pline cu laptisor de matca (in total cateva linguri). Producerea laptisorului de matca necesita multa grija si atentie pentru a mentine colonia de albine puternica si sanatoasa.

Veninul de albine: acul de albina s-a dezvoltat dintr-o structura echivalenta cu cea folosita de unele viespi solitare pentru depunerea oualor (deci numai femelele de albine: reginele si lucratoarele, au ac). Un ac de albina este in realitate o structura extraordinara (o calitate adesea trecuta cu vederea de catre oamenii intepati de albine). El are un stilet rigid, ascutit, care strapunge pielea si doua lantete ca niste ghimpi, cu muschi atasati la baza, care produc inteparea; in apropiere se afla structuri cu perisori fini pentru miscarea alternativa si impingerea acului in piele. Stiletul si cele doua lantete impreuna formeaza un tub care poarta veninul dinspre sac spre varful acului. Intreaga structura a acului este in principal ascunsa intr-o punga in varful abdomenului albinei, dar este slab atasata corpului albinei. Deci cand varful acului este ancorat in pielea animalelor intepate, daca albina zboara, acul se desprinde usor de albina. Albinele nu doresc sa se autoraneasca, dar ele vor muri in mai putin de o ora. Veninul de albina are multe componente si normal produce o durere ascutita imediata si importanta cu cresterea fluxului sangvin, urmata de o senzatie de fierbinteala si mancarime la unii oameni, o mica suprafata alba si cresterea sensibilitatii la atingere in zona din apropiere, iar umflatura poate dispare in minute sau cel mai tarziu in cateva zile.