Articulatiile coloanei vertebrale, toracelui si ligamentelor

Articulatiile coloanei vertebrale

Piesele componente ale coloanei vertebrale (vertebrele) se pot articula unele cu altele si atunci se numesc articulatii intrinseci ale coloanei vertebrale si se pot articula cu oase care nu apartin coloanei vertebrale: oasele craniului(occiputul), coastele, oasele coxale formand articulatiile extrinseci ale coloanei vertebrale.

Articulatiile vertebrelor adevarate

Dupa Papilian, cele 24 de vertebre adevarate se articuleaza intre ele prin intermediul a doua tipuri de articulatii: articulatii adevarate si articulatii false. Doua vertebre adevarate se pot articula direct prin intermediul apofizelor (proceselor) articulare si corpurilor vertebrale - numite si articulatii adevarate sau la distanta prin intermediul ligamentelor la nivelul apofizelor (proceselor) spinoase, transverse sau lamelor vertebrale - numite si articulatii false.

Articulatiile corpurilor vertebrale (articulatii discovertebrale)

Tipul articulatiei: simfiza.

Suprafete articulare  - Cele doua suprafete articulare sunt reprezentate de fata superioara a corpului vertebrei de dedesubt si fata inferioara a corpului vertebrei de deasupra.

Mijloace de unire:

1. Discul intervertebral (fig. 23) este o structura fibrocartilaginoasa care se repeta de 23 de ori intre vertebrele coloanei, pe care le leaga sincondrotic. In structura discului intra doua elemente:

• Inelul fibros, format din lame concentrice de fibre de colagen, asezate spiralat, oblic la 60 ⁰. Inelul este mai gros anterior unde are mai multe lame concentrice. Posterior, numarul de lame este mai mic, inelul este mai subtire, explicand vulnerabilitatea acestei zone in hernia de disc.
• Nucleul pulpos, constituit dintr-o masa de tesut gelatinos situata intr-o cavitate. Celulele nucleului sunt de tip condrocitar, cuprinse intr-o retea de proteoglicani care inglobeaza o mare cantitate de apa avand rolul unei perne pneumatice intre corpii vertebrali.

2. Ligamentul longitudinal anterior leaga fetele anterioare ale corpurilor si discurilor vertebrale. Are originea pe baza occipitalului, coboara pe fata anterioara a coloanei terminandu-se pe fata pelvina a sacrului. Este alcatuit din fibre superficiale lungi (care conecteaza 3-4 vertebre); fibre mijlocii si fibre profunde scurte (conecteaza 2 vertebre adiacente). Acesta limiteaza miscarea de extensie a coloanei vertebrale.

3. Ligamentul longitudinal posterior leaga fetele posterioare ale corpurilor si discurilor intervertebrale. Are originea pe fata posterioara a corpului axis-ului. Este abila cu o panglica lunga alba-sidefie, aplicata pe fata posterioara a corpurilor vertebrale, dar in interiorul canalului rahidian, inaintea maduvei spinarii si a durei mater. La nivelul discurilor vertebrale catre gaura de conjugare, banda este mai lata cu rol in prevenirea hernierii laterale a nucleului pulpos. Acesta limiteaza miscarea de flexie a coloanei vertebrale.

Miscarile articulatiei discovertebrale

Articulatiile dintre corpii vertebrali participa la toate miscarile posibile la nivelul coloanei vertebrale si anume:

- miscari de flexie - extensie in jurul unui ax transversal;

miscari de inclinare laterala, in jurul unui ax transversal;

miscari de rotatie, in jurul unui ax vertical;

Referat: BEREA - temperatura de baut perfecta a berii Document online: Gin - bautura spirtoasa ticsit cu ienupar

miscari de alunecare in jurul unor axe paralele ale corpurilor vertebrale; 

- miscari de indepartare si apropiere intre doua vertebre, datorita elasticitatii discului.

Articulatiile proceselor articulare ( articulatii unciforme)

Tipul articulatiei - zigapofizare (zigapophysale).

Suprafete articulare

Sunt reprezentate de perechi de apofize (procese) articulare - inferioare ale vertebrei de deasupra si superioare ale vertebrei de dedesubt. Au suprafete cu directie orizontala la nivel cervical, suprafete e cu directie oblica la nivel toracic si suprafete arcuate formand articulatii trohoide in regiunea lombara. Suprafetele articulare prezinta un strat fin de cartilaj hialin. Fiecare vertebra prezinta 4 articulatii intre apofizele articulare, doua superioare si doua inferioare.

Mijloace de unire

Prezinta capsula articulara fibroasa care se insera la periferia suprafetelor articulare. In functie de mobilitartea zonei, capsula articulatiilor dintre apofizele articulare ale vertebrelor cervicale este mai laxa, ale celor dorsale si lombare mai fibroasa si ingrosata. Nu prezinta ligamente proprii.      

Unirea lamelor vertebrale

Tipul articulatiei - sindesmoza (articulatie falsa).

Mijloace de unire

Ligamentele galbene - Au forma dreptunghiulara. Ocupa spatiul care se intinde de la procesul articular, la baza procesului spinos (apofiza spinoasa). Aceste ligamente inchid canalul rahidian in partea posterioara. Rolul lor este multiplu:

- readucerea elastica a coloanei in pozitia normala, dupa ce ea a fost flectata;

limitarea flexiei exagerate sau bruste a coloanei vertebrale. In acest fel discurile vertebrale sunt protejate contra leziunilor;

contribuie la mentinerea in pozitie verticala a coloanei vertebrale.

limiteaza miscarea de flexie a coloanei vertebrale, precum si cea de rotatie axiala si inclinare laterala de partea opusa.

Unirea proceselor spinoase

Tipul articulatiei - sindesmoza (articulatie falsa).

Mijloace de unire- Se realizeaza prin doua feluri de ligamente:

-ligamente interspinoase leaga intre ele procesele spinoase alaturate, de la baza pana la varf. Se continua anterior cu ligamentele galbene, iar posterior, cu ligamentele supraspinoase. Grosimea si rezistenta lor creste progresiv, de sus in jos. Limiteaza miscarea de flexie si rotatie a coloanei vertebrale.

- ligamentele supraspinoase sunt benzi de tesut fibros care conecteaza varfurile proceselor spinoase de la C₇ la sacru. Unele sunt superficiale, mai lungi si leaga 3-4 vertebre, altele sunt mai scurte si profunde, conectand vertebrele alaturate. Limiteaza miscarea de flexie si rotatie a coloanei vertebrale.

Ligamentul nucal este situat la nivelul coloanei cervicale fiind omologul ligamentelor inter si supraspinoase de la nivelele inferioare. Se intinde de la protuberanta si creasta occipitala externa, pana la procesul spinos al vertebrei C₇. Constituie un suport pentru insertia muschilor extensori ai coloanei cervicale. Ligamentul nucal limiteaza miscarea de flexie si rotatie a coloanei vertebrale cervicale.

Unirea proceselor transverse

Tipul articulatiei sindesmoza (articulatie falsa).

Mijloace de unire - se realizeaza prin ligamentele intertransversale (intertransverse). In regiunea cervicala sunt foarte putin reprezentate, fiind inlocuite de muschii echivalenti. In regiunea toracica apar ca perechi de cordoane bine delimitate. In regiunea lombara sunt subtiri, cu aspect membranos. Ligamentele intertransversare limiteaza miscarile de rotatie si inclinare laterala de partea opusa.

Articulatiile vertebrelor false

Sunt urmatoarele:

- articulatia lombosacrala: uneste sacrul cu vertebra a V-a lombara. Aceasta unire se face dupa tipul articulatiilor vertebrelor adevarate (disc intervertebral, capsula pentru articulatia proceselor articulare, partea inferioara a ligamentelor vertebrale longitudinale anterior si posterior, ligamentele galbene ligamentele supraspinos si interspinos);

- articulatia sacrococcigiana este o simfiza, care permite mobilizarea pasiva, inapoi,  a varfului coccisului, in timpul nasterii, ducand la o crestere a stramtorii inferioare a bazinului. Odata cu inaintarea in varsta, aceasta articulatie devine o sinostoza (se osifica). Articulatia este fixata cu ajutorul unor ligamente (sacrococcigiene si un ligament interosos, cu valoarea unui disc intervertebral;

- articulatia mediococcigiana este o articulatie frecventa la femeie, intre prima vertebra coccigiana si restul coccisului. La copil, toate vertebrele coccigiene sunt independente si sunt unite intre ele prin discuri intervertebrale.

Miscarile colonei vertebrale

Acestea sunt: flexia, extensia, inclinatia laterala, circumductia si rotatia. Fiecare articulatie intervertebrala are miscarile ei proprii care sunt reduse. Miscarile coloanei, in intregime, sunt rezultanta miscarilor ei partiale.

Flexia este aplecarea inainte. Discurile vertebrale sufera o apasare mai mare in partea lor anterioara in timp ce ele se inalta posterior. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este relaxat, celelalte, dimpotriva sunt intinse, solicitate.

Extensia este aplecarea inapoi. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este intins, iar celelalte, relaxate.

Inclinarea laterala, in partea dreapta sau stanga, turteste discul de aceeasi parte.

Circumductia este miscarea rezultata din executarea alternativa miscarilor precedente.

Rotatia spre dreapta sau spre stanga se executa in jurul unui ax vertical care trece prin centrul discurilor.

Mobilitatea coloanei vertebrale difera in raport cu regiunea considerata: este maxima in regiunea cervicala, mai mica in regiunea lombara si mult mai redusa in cea toracica (pe de o parte din cauza dimensiunilor reduse ale discurilor intervertebrale de aici, pe de alta parte din cauza suprapunerii atat de accentuate a lamelor vertebrale si proceselor articulare).