Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Oxigenul - poate fi administrat sub forma de injectii, insa calea principala de administrare ramane cea fiziologica calea respiratorie.

Oxigenul din sursa centrala a spitalului, rezervorul de otel sau din balon poate fi administrat bolnavului dupa metode diferite:

Aspirarea directa a oxigenului din balon - de robinetul balonului se racordeaza un tub de cauciuc, care se termina printr-o piesa tubulara de ebonit. Capatul liber al acestui tub se introduce in gura bolnavului sau intr-una din nari, se deschide robinetul si se comprima usor balonul. Aceasta metoda nu da rezultate suficiente si nu poate fi aplicata pentru un tratament de durata, deoarece balonul contine o cantitate prea mica de oxigen, care se consuma repede.

Administrarea intranazala prin sonda Nelaton - se poate face prin balonul de oxigen sau din bomba. Se introduce intr-una din narile bolnavului o sonda fiarta, pana la o adancime de 6-8cm, pana cand varful sondei apare in faringe. Daca bolnavul prezinta semne de intoleranta se vor anestezia cavitatea nazala si faringele prin badijonare cu solutie de cocaina 2%. Sonda se fixeaza cu leucoplast si se racordeaza la sursa de oxigen.

Ochelarii de oxigen - reprezinta un dispozitiv format din 2 tuburi subtiri de cauciuc, prevazute cu cate o oliva de sticla sau ebonit la capete, care se introduce in vestibulul foselor nazale. Tuburile sunt alimentate prin reductorul de presiune si umidificator cu ajutorul unei conducte de distributie in forma de Y. Aparatul are un suport de metal, care se fixeaza pe fata bolnavului ca niste ochelari.

Masca de oxigen - realizeaza inhalarea gazului in cantitate de 100%.Masca este de tip inspirator-expirator, care printr-un sistem de ventile asigura, pentru aerul expirat, o alta cale decat pentru cel inspirat. Masca este confectionata din material plastic si asigura o inchidere ermetica a cailor respiratorii. Alimentatia cu oxigen se face din reteaua centrala sau dintr-o bomba de oxigen. Dupa ce gazul a fost umidificat prin barbotar patrunde in masca, de unde este inspirat de bolnav. Aparatul trebuie reglat foarte bine, sub controlul permanent al manometrelor.

Administrarea oxigenului prin palnie - in lipsa aparaturii adecvate oxigenul poate fi administrat si cu ajutorul unei palnii de sticla sau de carton improvizat astfel incat sa acopere gura si nasul si se izoleaza pe margini cu ajutorul unui prosop. Tubul subtire al palniei se racordeaza prin intermediul umidificatorului cu o conducta de cauciuc la reductorul de presiune al bombei de oxigen, iar partea lata se aplica pe fata bolnavului.

Cortul de oxigen - este format dintr-un material plastic transparent, care acopera patul in intregime sau eventual numai extremitatea cefalica a bolnavului, fiind sustinut de un suport metalic. Bolnavul inspira si expira liber sub cort in acelasi mediu. Oxigenul ntrodus din sursa centrala de oxigen sau rezervor prin reductorul de presiune sub cort va fi trecut printr-un vas metalic umplut cu gheata, care il raceste inainte de a ajunge la bolnav. Vasul cu gheata este asezat sub cort.

Incovenientele cortului de oxigen pot fi in mare masura inlaturate prin utilizarea aparatelor cu sistemde conditionare a aerului.

Aparatele de oxigen, sonda Nelaton, ochelarii de oxigen, palnia, masca si intreaga suprafata a cortului trebuie bine curatite dupa fiecare bolnav, iar la nevoie ele vor fi dezinfectate cu vapori de formol sau prin spalare cu substante dezinfectante.

Bioxidul de carbon - se inhaleaza la fel ca si oxigenul, fie din bomba de otel prin reductorul de presiune, fie din baloane de panza cauciucata. Se administreaza in cazul pericolului de paralizie a centrului respirator in colaps periferic cu paralizia centrilor vasomotori, etc.

Substantele narcotice - eterul, cloroformul, clorura de etil se inhaleaza sub forma de vapori. Protoxidul de azot si ciclopropanul sunt introduse in caile respiratorii ale bolnavului printr-un sistem de tuburi si manometre din butelii speciale, unde se gasesc sub presiune. Se administreaza de catre medicul anestezist.

Unele substante antiasmatice - se introduc in organism prin inhalare. Pot fi utilizate si sub forma de tigari.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Numeroase substante medicamentoase se inhaleaza cu ajutorul vaporilor de apa cu scopul de a decongestiona mucoasele inflamate ale cailor respiratorii. Inhalarea vaporilor de apa nu se utiliza niciodata in stare pura, ci li se vor adauga uleiuri si esente aromatice antiseptice volatile, unele saruri minerale, substante alcaloide sau de alta natura.

Solutiile medicamentoase pot fi introduse in caile respiratorii prin inhalare in stare pulverizata. Pulverizarea poate fi facuta atat la cald cat ti la rece. Se utilizeaza inhalatorul de vapori pentru apa si solutii medicamentaose calde, iar pentru lichide reci pulverizatorul. Mai recent se utilizeaza inhalatoare sub presiune.

Inhalarea de aerosoli - prin aerosoli se intelege un amestec de gaz cu un medicament dispersat in particule sferice de ordinul micronilor, amestec cu proprietati fizico-chimice identice cu acelea ale sistemelor coloidale. Prin aerosoli se pot introduce in organism antibiotice, substante anesteziante, antialergice, bronhodilatatoare, hemostatice locale, vaccinuri, vitamine, fluidificante expectorante, etc., cu scopul de a actiona local sau dupa resorbtia lor, general.

Aparatele generatoare de aerosoli sunt construite dupa principii diferite, astfel deosebim:

aerosoli prin pulverizatie gazoasa sub presiune

aerosoli prin pulverizatie mecanica

aerosoli prin ultrasunete

Aparatele cel mai des folosite la noi utilizeaza pulverizatia gazoasa sub presiune. Ele se compun din urmatoarele piese:

generatorul de particule dispersat

sistemul de incalzire

selectorul

sursa de presiune

amboul de utilizare sau racordul la bolnav

Tratamentul cu aerosoli nu necesita pregatirea prealabila a bolnavului. Se umple rezervorul generatorului cu medicamentul dizolvat in apa distilata, se regleaza aparatul de incalzire la temperatura dorita si se aplica amboul pe fata bolnavului. Bolnavul va fi asezat in pozitie sezand sau semisezand. Generatorul de presiune va fi reglat la presiune corespunzatoare, in functie de marimea particulelor si viteza de dispersare dorita. Printr-un adaos de glicerina, dispersarea medicamentului va fi si mai fina, ajungand intr-o concentratie mai mare la alveole.

Instilatia intratraheala - reprezinta introducerea medicamentelor lichide in caile respiratorii cu ajutorul unei seringi laringiene. Scopul este acelasi ca si in cazul aerosolilor.

Injectia intratraheala - se face cu ajutorul unei seringi inarmate cu un ac subtire, dar rezistent cu care medicul patrunde prin ligamentul tirocricoidian in hipofaringe.

Injectia intratraheala nu este o injectie adevarata deoarece medicamentul administrat nu patrunde printre tesuturi, ci intr-o cavitate naturala a organismului. Tehnica ei apartine mai mult punctiilor.

Sondajul traheo-bronsic - introducerea medicamentului se face direct in focarele supurative (se executa dupa tehnica descrisa anterior).

Aspirarea prafurilor solide - se face cu ajutorul unor tuburi incurbate in forma se S la ambele extremitati. Tubul se introduce prin cavitatea bucala pana la peretele posterior al faringelui, se fixeaza pe fata dorsala a limbii si se trage inainte tubul, pana cand curbura interna se adapteaza la baza limbii.  Bolnavul inchide gura, fixeaza ermetic buzele pe tub, inspirand brusc prin tub.

Aspirarea prafurilor utilizate pentru anestezierea laringelui dureros se face cu praf de cocaina, inglobat in zahar lactic sau guma arabica. Aspirarea prafului produce un acces usor de tuse, care elimina cantitatea de medicament in plus.