Adenoidita acuta, subacuta si cronica

ADENOIDITA ACUTA, SUBACUTA SI CRONICA

Amigdala faringiana (Luschka) este o masa de tesut limfatic care captuseste, in mod normal, peretele posterior al regiunii superioare a faringelui (rinofaringe, cavum) avand o grosime de 2-3 mm. Afectiunile amigdalei faringiene sunt, de obicei, infectiose avand o evolutie acuta (adenoiditele acute si cele din cursul rujeolei si tusei convulsive), subacuta, recidivanta sau cronica (hipertrofia amigdalei faringiene prin infectie cronica sau vegetatii adenoide). Aparitia acestor afectiuni este favorizata de climat (umed si rece) si de teren (diateza limfatica).

Adenoidita acuta

Debutul este brusc, cu febra (38-39 ⁰C), neregulata, cu un "clasic" varf matinal (febra de tip invers). Alteori ascensiunile termice sunt trecatoare, dar ridicate, durand cateva ore. Starea generala este variabila, fara ca relatia cu febra sa fie intotdeauna directa. Sugarul este agitat si polipneic.

Obstructia nazala este al doilea semn important, antrenand dificultatea respiratorie. Copilul tine gura deschisa, deoarece numai respiratia bucala este posibila (obstructie nazala completa). Alteori obstructia este intermitenta, dar respiratia este zgomotoasa, in special in timpul somnului. Adaptarea dificila la respiratia bucala impiedica alimentatia sau suptul (sugarul "lasa din gura" sanul sau tetina, pentru a putea respira).

Al treilea semn este rinoreea purulenta. Cand este anterioara, poate fi observata usor, dar rinoreea posterioara este vizibila numai la examenul fundului de gat ("scurgerea" albicioasa care se prelinge pe peretele posterior al faringelui). La aceste trei semne esentiale se adauga uneori altele, care semnifica fie interesarea starii generale, fie complicatiile regionale ale imbolnavirii: otitele medii (congestiva, exudativa sau supurata), rinobronsitele (tuse persistenta predominant nocturna, antrenand varsaturi gleroase, raluri bronsice mari, umede, diseminate bilateral); laringitele (acuta, banala subglotica, striduloasa, etc.); adenoiditele regionale (cervicale), adenoflegmoanele cervicale si abcesul retrofaringian (mai rar); tulburarile digestive (dificultate la supt, anorexie, varsaturi, diaree parenterala).

Adenoiditele subacute

Una din cele mai izbitoare particularitati a adenoiditei acute este repetabilitatea (caracterul trenant, subacut sau recidivant). Febra persista 2-3 saptamani si apare in puseuri, dar poate lua aspect de subfebrilitate sau febra continua prelungita (in acest caz trebuie facut diagnosticul diferential cu alte stari febrile prelungite ca: primoinfectia tuberculoasa, infectia urinara, etc.). Febra este tenace si refractara la tratament. Caracterul invers, cu ascensiuni matinale este si mai net ca in formele acute (in timpul noptii se acumuleaza secretii mucopurulente). Infectia prelungita, dificultatile in alimentatie, anorexia, varsaturile si eventualele puseuri diareice, cu restrictiile de aport pe care le antreneaza, pot avea consecinte serioase: curba ponderala stagneaza sau scade si se instaleaza malnutritia. Hipoacuzia si otalgia tranzitorie apar la copiii mai mari, fiind greu de demonstrat la sugari.

Complicatiile sunt similare formei acute, cu aceeasi tendinta de repetabilitate si/sau de evolutie prelungita.

Adenoidita cronica (vegetatiile adenoide)

Vegetatiile adenoide sunt produse prin hipertrofia cronica a amigdalei faringiene. Grosimea lor depaseste 4-6 mm si hipertrofierea este favorizata de statusul "limfatic" (regresand spontan catre pubertate). Dupa ablatia chirurgicala, vegetatiile se pot reface si pot determina instalarea insuficientei respiratorii cronice manifestata prin cianoza perioronazala discreta, dar permanenta. Copilul tine gura intredeschisa, mai ales in timpul somnului, iar respiratia este zgomotoasa. Frecventa infectiilor de vecinatate este notorie.

In evolutie, respiratia dificila va duce la aparitia unor tulburari de dezvoltare: facies adenoidian (gura deschisa, buze rasfrante, aspect "naucit"), torace insuficient dezvoltat (adenoidita cronica se asociaza cu semne de rahitism), intarziere in dezvoltarea staturoponderala (la care contribuie si anorexia si infectiile si /sau episoadele diareice repetate).

Eseu: Lista completa a E-urilor si alimentele in care se gasesc Eseu: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica

Tratament. In formele acute sau in puseurile acute tratamentul este medical conservator, asemanator cu cel al rinofaringitei acute. Antibioticele (penicilina, amoxicilina, augmentin) pot fi indicate chiar in cazurile cu stare generala satisfacatoare, posibilitatea aparitiei complicatiilor fiind frecventa. Complicatiile otice pot fi mascate de administrarea antibioticelor, de aceea se impune examenul otoscopic repetat. Daca au aparut deja complicatii, antibioticoterapia va fi energica si prelungita. Un rol deosebit il are dezobstructia nazala prin aspirare sau instilatii cu ser fiziologic efedrinat 0,5% de maximum 5-6 ori pe zi, de preferinta cu 10 minute inainte de masa. Daca rinoreea este purulenta, folosirea unei solutii compuse din Negamicina 0,1g, ser fiziologic efedrinat 0,5% ad 20ml (eventual cu adaos de hidrocortizon) pare avantajoasa, desi exista riscul sensibilizarii. Cand componenta alergica, edematoasa este intensa, adaugarea hidrocortizonului in solutia de instilat are efect benefic. In rest, tratamentul este similar oricarei infectii a cailor aeriene superioare (antitermice; sedative - fenobarbital 0,015g , 1-2 tb pe zi; revulsie toracica cu faina de mustar, vitamina C , etc.). in formele subacute si cronice se pune problema adenoidectomiei (vezi indicatiile si contraindicatie adenodectomiei).

INDICATIILE ADENOIDECTOMIEI Obstructia nazala persistenta cu respiratie stertoroasa in scopul prevenirii producerii faciesului adenoidian si vorbirii "nazonate". Ablatia poate fi precedata de tratament oral cu penicilina timp de 2 saptamani. Indicatia ramane valabila daca obstructia nazala persistenta, manifestata prin respiratie stertoroasa sau orala, se insoteste sau nu de episoade obstructive de tip "sleep apneea" si voce nazonata, daca exista dovada radiologica de hipertrofie adenoidiana si daca, aparent, tulburarea nu este de natura alergica. Sforaitul permanent nocturn sau chiar diurn (respiratie stertoroasa). Otita medie recurenta supurata sau nu (indicatie controversata; acordul este deplin daca miringotomia si inserarea tubului de timpanotomie, efectuate cel putin o data, nu au dat rezultatele scontate). Sinuzita sau rinofaringita cronica, sau alte infectii de vecinatate cu caracter recurent, daca se insotesc de semne clinice si radiologice de hipertrofie adenoidiana daca nu sunt produse - aparent - de alergie, persistand in ciuda unui tratament antimicrobian adecvat si/sau prin alte metode.