Abcesul pulmonar

ABCESUL PULMONAR

1.    abcesele pulmonare primitive, numite si pneumonii necrotice specifice, calea de infectie este de obicei aeriana, iar supuratia se produce intr-un parenchim aparent sanatos anterior si se datoreaza florei microbiene care se gaseste in stare saprofita in caile respiratorii, dar care datorita unor factori favorizanti sau predispozanti (frig, boli intercurente, diabet, deficit imunitar) devine patogena;

2.    abcesele pulmonare secundare, ce reprezinta 50% din cazuri, se impart in abcese pulmonare secundare de cauze pulmonare si extrapulmonare:

* supuratiile de origine pulmonara apar ca o afectiune secundara unei pneumopatii, pe fondul careia se grefeaza factorul supurativ (pneumonie, bronho-pneumonie, silicoza, obstructie bronsica cu atelectazie secundara, neoplasm pulmonar, infarct pulmonar) sau se dezvolta intr-o cavitate preexistenta ce se infecteaza (chist hidatic, bula de emfizem, chist aerian, sechestru pulmonar, bronsiectazie); 

             * supuratiile de origine extrapulmonara pot fi determinate de :

aspiratia materialului septic si invadare pulmonara dupa amigdalectomii, operatii pe abdomen sau ficat, sub anestezie generala.

aspiratul de continut alimentar gastric sau esofagian adauga la obstructie si infectie si iritatia chimica;

propagarea de la o boala de vecinatate (focare supurative subdiafragmatice, esofagiene, mediastinale);

diseminare pe cale sanguina (metastaze septice), in cursul diferitelor boli septice (osteomielita, apendicita, colecistita, infectii puerperale, endocardite) sau in cursul unei septicopioemii;

In cazul unui apendice inflamat, pe sectiunea transversala ecografica, va apare un aspect de "cocarda", cu centru hipoecogen- dat de lumenul destins prin lichid inflamator, inconjurat de inelul hiperecogen - dat de submucoasa, iar la exterior, de inca un inel hipoecogen - de data aceasta cel al muscularei.

Peretele apendicular poate fi, in cazuri mai complicate, mult ingrosat (peste 5-7 mm), cu disparitia uneori a diferentierii dintre straturi.

Sunt autori , Goudet P., Michelin T., ce folosesc criterii diagnostice ecografice pentru apendicita acuta, pe care le impart in majore si minore.

Criteriile majore ecografice de apendicita acuta sunt:

diametrul apendicular mai mare sau egal cu 8 mm;

imaginea apendiculara "in cocarda" pe sectiune transversala;

abcesul apendicular;

prezenta ecografica a stercolitilor apendiculari.

Criteriile minore ecografice de apendicita acuta sunt:

vizualizarea straturilor peretelui in sectiune longitudinala;

lichid intraluminial;

epansament periapendicular.[8]

Grupul lui Goudet considera ca diagnosticul de apendicita acuta poate fi pus atunci cand exista cel putin un criteriu major sau cel putin doua criterii minore.[7]

B. METODE RADIOLOGICE :

1.Radiografia abdominala pe gol:

Segmentele tubului digestiv nu pot fi explorate radiologic direct, datorita faptului ca ele nu determina un contrast natural cu organele din jur, avand aproximativ acelasi coeficient de absorbtie cu ele. Totusi orice examen radiologic al tubului digestiv debuteaza printr-o explorare a abdomenului fara substanta de contrast, acest procedeu fiind cunoscut sub denumirea de radiografie abdominala pe gol. Explorarea radiologica abdominala fara substanta de contrast se practica de obicei in ortostatism.

Desi parte integranta din protocolul de investigatii al pacientilor cu apendicita acuta, radiografia abdominala pe gol, este rar utila in diagnosticul apendicitei acute. Ea poate aduce insa beneficii semnificative in excluderea unei patologii aditionale.

Printre scopurile examinarii abdominale fara substanta de contrast se numara si acela de a pune in evidenta uneori anumite transparente patologice cum este cazul pneumoperitoneului sau prezenta nivelelor hidroaerice in situatia complicarii apendicitei acute cu perforatie apendiculara sau respectiv cu fenomene ocluzive la nivel intestinal. Alteori poate fi vizualizata doar o distensie gazoasa intestinala, care nu reprezinta un semn specific diagnostic.

2. Pasajul baritat

Irigografia utilizand ca substanta de contrast sulfatul de bariu chimic pur, este utilizat cu scopul de a evalua efectul de masa realizat de catre procesul inflamator apendicular asupra cecului, precum si neumplerea cu substanta de contrast a lumenului apendicular in caz de obstacol intraluminal sau anomalii morfologice al apendicelui responsabile de un posibil tablou clinic de apendicita acuta. Se poate observa in figura cazul unui apendice foarte lung extins in pelvis si vizualizat cu ajutorul tranzitului baritat.

Fig.11. - Tranzit baritat evidentiind un apendice anormal de lung, extins pana in pelvis.

Aceasta tehnica se asociaza cu o rata de acuratete diagnostica de 50 - 84 %. Pe de alta parte, intrucat

Radiologic

• opacitate rotunjita, cu contur in general imprecis, fara adenopatie satelita, omogena, cu mici opacitati nodulare in jur.
• opacitate sistematizata cu topografie segmentara, de forma triunghiulara; de intensitate costala;

            In stadiul de supuratie colectata, dupa comunicarea cu arborele bronsic si dupa vomica, apare o imagine hidroaerica situata oriunde la nivelul campurilor pulmonare.

Diagnosticul diferential

             -  opacitati de tip pneumonic.

 - imagini hidroaerice: caverna TBC cu lichid, chisturi hidatice partial excavate, bronsiectazii, hidropneumotorax, pleurezii interlobare punctionate, hidropericard punctionat, hernii diafragmatice, megaesofagul, stafilococia pulmonara, caverne micotice suprainfectate, gome luetice escavate, chiste congenitale inflamate, cancer pulmonar primar escavat, metastaze pulmonare escavate