Neoplazia gastrointestinala la pisici

Neoplazia gastrointestinala este cancerul localizat oriunde de-a lungul tractului gastrointestinal, incluzand cavitatea bucala (gura), esofagul, stomacul, intestinul subtire, intestinul gros si rectul.

Prezentare generala

 
Neoplazia cu localizare gastrointestinala apare destul de rar la pisici, in comparatie cu neoplaziile situate in alte regiuni ale corpului. Neoplazia gastrointestinala poate fi primara, ceea ce inseamna ca ea are origine la nivelul tractului gastrointestinal, sau metastatica, fapt ce sugereaza ca ea s-a raspandit dintr-o alta regiune. Peste doua treimi dintre neoplaziile gastrointestinale la pisica sunt maligne – sunt agresive si adesea disemineaza local sau in alte ograne si sisteme ale pisicii. Cele mai frecvente tipuri de tumori gastrointestinale intalnite sunt adenocarcinoamele, limfomul, leiomiosarcomul, leiomul, carcinomul scvamocelular, fibrosarcomul, plasmocitomul si mastocitomul.
Nu au fost identificate cauzele specifice ale cancerului primar, desi el a fost asociat cu cateva tulburari. Inflamatia cronica sau iritatia se pare ca ar fi un factor ce contribuie la aparitia neoplaziei gastrointestinale primare la anumiti indivizi.
Cancerul de regula apare la pisicile de varsta mijlocie sau la cele varstnice. In functie de tipul si localizarea tumorii, diferitele specii, rase si categorii de varsta pot fi afectate. In prima faza a bolii, multe dintre animalutele afectate sunt asimptomatice, ceea ce inseamna ca nu prezinta niciun semn clinic. O alta parte a pacientilor afectati de tumorile gastrointestinale poate avea nevoie imediata de terapie intensiva si de spitalizare. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca exista o multitudine de alte boli si afectiuni care pot determina semne clinice similare cu cele intalnite la pacientii cu neoplazie gastrointestinala.

Neoplazia esofagiana

Cancerul esofagian este cel mai rar intalnit dintre tipurile de cancere ale tractului gastrointestinal. Cele mai frecvent intalnite tumori esofagiene sunt reprezentate de carcinomul scvamocelular, fibrosarcomul si sarcomul.
Megaesofagul, care reprezinta un esofag destins si/sau slab functional, este o afectiune mult mai frecvent intalnita la pisici, iar semnele clinice asociate acestei stari (regurgitare, salivatie excesiva si disfagie) adesea mimeaza neoplazia esofagiana. In consecinta, acesta trebuie luat in considerare si trebuie diferentiat de procesul tumoral.

Exista multe boli sau afectiuni asociate megaesofagului:

• Formatiunile/excrescentele intratoracice pot pune presiune pe esofag din exterior, creand un blocaj.
• Anomalia inelului vascular reprezinta o strangulare a esofagului realizata de mai multe structuri vasculare (arcul aortic), determinand un megaesofag partial.
• Bolile neuromusculare reprezentate de miastenia gravis, polimiozita, lupusul eritematos sistemic, poliradiculoneurita, botulismul, tetanosul si disautonomia.
• Bolile sistemului nervos central includ afectiunile infectioase, inflamatorii, neoplazice (canceroase) si traumatice.
• Alte afectiuni ce includ bolile endocrine (hipotiroidismul, hipoadrenocorticismul), anumite stari toxice (plumb, taliu, acetilcolinesteraza) si timoamele, care sunt tumori care apar dintr-un organ ce se gaseste in cavitatea toracica (timusul).
• Esofagita este inflamatia esofagului si trebuie sa fie diferentiata.
• Corpii straini esofagieni sunt reprezentati de diferite obiecte situate la nivel esofagian si induc simptome similare neoplaziei esofagiene.
• Strictura esofagiana este o ingustare anormala a esofagului si ar trebui exclusa.
• Diverticulul esofagian este reprezentat de dilatatii ale peretelui esofagian de tipul saculetilor si va trebui exclus.
• Fistula esofagiana este reprezentata de o cale anormala de comunicare dintre esofag si o alta structura.
• Hernia hiatala este o anomalie a diafragmului ce permite deplasarea unei parti a stomacului in cavitatea toracica.

Neoplazia gastrica si a intestinului subtire

Limfosarcomul este cea mai frecvent intalnita tumora gastrica si a intestinului subtire la pisici. In general, cele mai frecvent intalnite tumori observate la nivelul stomacului si al intestinului subtire la pisica sunt adenocarcinomul, limfosarcomul, leiomiosarcomul, leiomiomul, fibrosarcomul, carcinomul scvamocelular, plasmocitomul si mastocitomul.

Multe boli sau afectiuni induc semne clinice similare celor intalnite la pacientii cu neoplazie gastrica si a intestinului subtire, cum ar fi voma (cu sau fara sange), diaree, melena (fecale negricioase de culoarea smoalei), inapetenta si pierderea in greutate, boli ce trebuie luate in considerare si diferentiate.

• Ingestia anumitor medicamente poate produce ulceratie gastrointestinala, vomitare (cu sau fara sange) si inapetenta.
• Tulburarile metabolice (insuficienta renala, boala hepatica, hipoadrenocorticismul) sunt adesea asociate cu semne clinice gastrointestinale.
• Stresul, durerea, frica si/sau bolile majore medicale care includ socul, hipotensiunea (presiune sangvina scazuta), traumatismul, precum si interventiile chirurgicale majore, toate se pot asocia cu semne gastrointestinale.
• Pancreatita este o inflamatie a pancresului si, in anumite cazuri, poate pune in pericol viata individului afectat. Semnele clinice cel mai frecvent intalnite in pancreatite sunt voma si inapetenta.
• Obstructia/blocajul intestinal secundar ingestiei de corpi straini trebuie diferentiat de tumorile gastrointestinale.
• Mastocitoamele, cancerul hepatic si tumorile secretoare de gastrina (gastrinoame) ale pancreasului trebuie luate in considerare.
• Bolile infiltrative, care sunt boli microscopice care penetreaza si se extind, ale tractului gastrointestinal (boala inflamatorie a intestinului) vor trebui excluse.
• Tulburarile de coagulare, cum ar fi trombocitopenia (diminuarea numarul de plachete sangvine) sau intoxicatia cu warfarina (otrava de sobolan), pot evolua cu melena (fecale negricioase de culoarea smoalei), diaree sangvinolenta sau varsaturi.
• Anumite toxice (cum ar fi plumbul) pot provoca simptome gastrointestinale severe.

Neoplazia intestinului gros si rectala

Document online: Apilarnil – contraindicatii, reactii adverse, limite Document online: Rujeola

Limfosarcomul este cea mai comuna tumora a colonului la pisici. In general, tumorile cel mai frecvent intalnite la nivelul colonului sau al rectului sunt adenocarcinomul, limfosarcomul si plasmocitomul. Exista multe boli sau afectiuni care induc semne clinice similare celor sesizate la pacientii cu neoplazii ale intestinului gros sau ale rectului,  incluzand tenesme (dificultatea de a defeca) si hematochezie (sange nedigerat, deschis la culoare in fecale), iar acestea vor trebui luate in considerare si diferentiate.

Tulburarile colonice/rectale includ:
• Agentii infectiosi (bacterieni, virali sau parazitari) adesea produc aparitia sangelui si/sau a mucusului in fecale.
• Constipatia determina defecarea cu dificultate si va trebui diferentiata de cancerul colonic/rectal.
• Colita/proctita (inflamatia colonului/rectului) se remarca prin aparitia tensemelor si a sangelui in fecale.
• Corpii straini prezenti la nivelul colonului sau al rectului pot mima neoplazia.
• Stricturile (ingustarile) colonului sau ale rectului adesea produc tenesme si aparitia sangelui in fecale.

Tulburarile perineale/perianale (din jurul anusului) includ:
• Abcesele sau neoplazia sacilor anali determina aparitia sangelui in fecale si a tenesmelor.
• Hernia perineala reprezinta o laxitate a tesutului muscular ce inconjoara portiunea interna a anusului, determinand formarea unui sac la exterior si asociindu-se cu defecarea dificila.
• Fistula perianala (ulceratiile sau traiectele prezente in jurul anusului) poate produce durere, sangerare si defecare dificila.
• Pseudocoprostaza (parul din jurul anusului se incurca cu materii fecale) poate fi asociata cu defecarea dificila.

Afectiuni diverse

• Masele/excrescentele ale oricarui organ prezent in cavitatea abdominala pot compromite anumite zone ale tractului intestinal si provoaca semne asociate.
• Fracturile sau masele de la nivelul pelvisului pot produce defecarea dificila.
• Tulburarile prostatice (hipertrofia/marirea in volum, neoplazia, prostatita/inflamatia, abcesul) sunt adesea asociate cu defecarea dificila.
Ce ar trebui sa urmariti
In cazul cancerului gastrointestinal, semnele clinice depind in mare masura de localizarea cancerului, marimea formatiunii si pana la un anumit grad, de tipul specific al cancerului. Semnele generale dupa care ar trebui sa va uitati in functie de localizare sunt:
•  Orala. Urmariti daca apare halitoza (respiratia urat mirositoare), sangerarea de la nivelul gurii, hranirea cu dificultate si salivatia exagerata.
•  Esofagiana. Urmariti daca apare regurgitarea, salivatia excesiva si pierderea in greutate.
• Gastrica (de stomac). Urmariti daca apare vomitarea (cu sau fara sange), pierderea in greutate, inapetenta si fecalele negre ca smoala.
•  Intestinul subtire. Urmariti daca apare diareea, voma, pierderea in greutate, anorexia, fecalele negre ca smoala si flatulenta (emisia de gaze odorante).
•  De colon (intestin gros). Urmariti daca apare diareea (cu mucus sau sange) si defecarea dificila (tenesme).
•  Rectala. Urmariti daca apar tenesmele si sangele in fecale.

Diagnosticul

Diagnosticarea neoplaziei gastrointestinale poate fi facuta mult mai usor in unele cazuri in comparatie cu altele. Un diagnostic definitiv poate fi facut numai in urma evaluarii tesutului; de aceea, un examen biopsic este necesar pentru un diagnostic de confirmare a neoplaziei gastrointestinale si pentru a specifica tipul de tumora. Medicul vostru veterinar va poate recomanda urmatoarele teste de diagnostic:
• Testele uzuale (de rutina) ce includ hemoleucograma, profilul biochimic sangvin si analiza de urina. Hemoleucograma va evalua prezenta vreunei infectii, inflamatii si a anemiei, uneori asociate cu neoplazia gastrointestinala. Profilul biochimic sangvin evalueaza rinichii, ficatul, nivelul electrolitilor, al proteinei totale si al glucozei. Toti acesti parametri sunt esentiali pentru stabilizarea pacientului cu neoplazie gastrointestinala, dar la fel de bine modificarile acestora pot fi vazute asociate si cu alte afectiuni. Analiza de urina ajuta la evaluarea rinichilor si la evaluarea statusului de hidratare al pacientului.
• Examinarea fecalelor. Examinarile multiple ale fecalelor sunt importante pentru a exclude parazitozele gastrointestinale ca si factori determinanti al vomei, diareei sau ai altor simptome gastrointestinale.
•  Radiografiile abdominale evalueaza organele abdominale (rinichii, ficatul) si pot pune in evidenta eventualele tumori sau corpi straini.
•  Radiografiile toracice (de piept) vor trebui efectuate pentru evaluarea esofagului si pentru a stabili daca exista metastaze (diseminarea cancerului la nivel toracic).
•  Ecografia abdominala evalueaza organele abdominale si ajuta la evidentierea unor eventuale tumori intraabdominale. Din organe, limfonoduli si diferitele formatiuni prezente in cavitatea abdominala pot fi prelevate probe cu ajutorul unui ac sau a instrumentarului pentru biopsie, prin ghidaj ecografic. Aceasta procedura este relativ sigura, dar va necesita sedarea pacientului. De cele mai multe ori se recomanda ca aceasta procedura sa fie facuta de catre un specialist.

Medicul vostru veterinar va poate recomanda cateva teste suplimentare pentru a se asigura ca-i ofera pacientului o ingrijire medicala optima.
• O coagulograma (profilul coagularii sangelui) poate fi recomandata in cazurile cu hemoragii la nivel gastrointestinal pentru a exclude trombocitopenia (diminuarea numarului de plachete sangvine) sau anomaliile factorilor de coagulare.
• Un test de stimulare a ACTH-ului poate fi recomandat pentru a exclude hipoadrenocorticismul (boala Addison), care poate induce simptome gastrointestinale. Acest test include o combinatie de doua teste sangvine care evalueaza functia adrenala. Este o metoda de testare sigura si, de regula, poate fi efectuata la spitalul vostru veterinar local.
• Evaluarea acizilor biliari se face cu ajutorul testelor sangvine pereche obtinute inainte si dupa masa, avand rolul de a aprecia functia hepatica, deoarece anumite boli hepatice pot fi asociate cu semne gastrointestinale. Aceste teste sunt foarte sigure si pot fi efectuate cam in orice cabinet veterinar.
• Evaluarea nivelelor sangvine ale plumbului ar trebui efectuata la pacientii care au fost sau se presupune ca au fost expusi contactului cu plumbul.
• Un nivel al gastrinei ar trebui efectuat oricarui pacient cu ulcere multiple sau recurente. Nivelele ridicate sunt de regula observate la pacientii cu gastrinoame, care sunt tumori ce secreta gastrina, crescand productia de acid a stomacului si producand in consecinta ulceratii.
• Numararea reticulocitelor ar trebui efectuata la animalele anemice. Aceasta va determina daca tipul de anemie este in concordanta cu hemoragia gastrointestinala (secundara unei tumori) sau cu alta cauza.
• O aspiratie de maduva osoasa poate fi recomandata la unii pacienti cu anemie pentru a determina daca aceasta a aparut secundar unei hemoragii gastrointestinale sau primar datorita unei probleme de la nivelul maduvei osoase (asociate cancerului/limfosarcomului). Este un test relativ non-invaziv. Ea permite prelevarea unei probe de maduva (substanta de la interiorul oaselor), care este responsabila de producerea celulelor rosii si albe ale sangelui, precum si a plachetelor sangvine. Cu ajutorul anesteziei locale, un ac de dimensiune redusa este introdus in partea centrala a osului si o mica cantitate de maduva este extrasa si analizata. Acest test poate fi efectuat de catre medicul vostru veterinar, dar, in anumite cazuri, este de preferat ca el sa fie realizat intr-un spital de specialitate.
•  Radiografierea cu substanta de contrast (bariu) a segmentului anterior al tractului gastrointestinal poate fi folositoare in identificarea tumorilor. O substanta de contrast sigura este administrata pacientului pe cale orala si apoi este urmarita cum traverseaza de-a lungul tractului gastrointestinal. Este o metoda de diagnostic non-invaziva, care poate fi frecvent efectuata de catre medicul veterinar generalist, desi, in unele cazuri, poate necesita transferul intr-un spital de specialitate.
• Endoscopia portiunii superioare si inferioare a intestinului si biopsia. Gastroduodenoscopia (endoscopia gastrointestinala superioara) sau colonoscopia (endoscopia intestinului gros) pot fi folosite cu succes. Ele au rolul de a evalua segmentele mentionate, putand pune in evidenta eventualele excrescente sau modificari prezente, iar probele de tesut recoltate pot scoate la iveala un proces inflamator sau, dimpotriva, unul canceros. Spitalizarea este scurta, iar vindecarea este in general rapida si lipsita de complicatii. Cu toate acestea, endoscopia este o metoda de diagnostic care necesita anestezie generala si ca urmare este asociata cu riscuri minore.
•  Laparatomia exploratorie si biopsia ar trebui efectuate ca metode de diagnostic (si uneori terapeutice) la orice pacient care a fost supus unei largi palete de metode de diagnostic si tratament, cu rezultate reduse sau inexistente. Este o procedura invaziva, dar cu toate acestea, ea este necesara in tot mai multe cazuri ca metoda de diagnostic de certitudine.

Tratamentul 

Tratamentul neoplaziei gastrointestinale depinde in mare masura de excizia chirurgicala. Daca excizia totala a tumorii primare este imposibila sau daca metastazarea s-a produs, un alt tip de terapie trebuie incercat. Aceste tratamente pot reduce severitatea simptomelor sau ii pot ameliora starea animalutului afectat.
•  Spitalizarea si terapia de sustinere (terapie cu fluide sau transfuzii de sange) daca este necesar. Terapia cu fluide si electroliti poate fi necesara la anumiti pacienti cu neoplazie gastrointestinala si este directionata spre corectarea deshidratarii, echilibrului acido-bazic si tulburarilor electrolitice. In plus, transfuziile de sange pot fi indicate in cazul pacientilor cu anemie severa care au tumori sangerande.
•  Rezectia (inlaturarea) chirurgicala este preferata ca modalitate de tratament. In cazul majoritatii tumorilor solide, interventia chirurgicala este metoda de terapie indicata. Extirparea completa a unei tumori inainte ca aceasta sa metastazeze poate avea efect curativ in unele cazuri. Ocazional, exista restrictii in ceea ce priveste cat de mult tesut poate fi inlaturat pentru pastrarea functiei normale a tesutului respectiv, asa cum se intampla in cazul esofagului sau stomacului. In aceste cazuri, citoreductia chirurgicala poate fi efectuata cu succes, avand scopul de a rezecta o parte insemnata a tumorii si acordandu-i pacientului o perioada limitata de confort pana cand tumora creste la loc.
•  Citoreductia chirurgicala (inlaturarea unui volum cat mai mare cu putinta din masa tumorala) pentru a ajuta la ameliorarea simptomatologiei.
•  Chimioterapia s-a dovedit a avea succes de cele mai multe ori in cazurile de limfom. Exista o multitudine de protocoale de terapie disponibile. In functie de extinderea si localizarea limfomului, unii dintre acesti pacienti se simt mai bine pentru cateva luni.
•  Radioterapia poate fi utilizata ca modalitate unica de tratament sau in asociere cu tratamentul chirurgical. Numai anumite tipuri de tumori au raspuns la radioterapie.
• Regim alimentar. In functie de localizarea procesului tumoral, recomandarile privind regimul alimentar pot varia. Pacientii cu tumori esofagiene pot primi un terci sau mancare umeda (conserve). Cei cu limfom intestinal sau gastric vor beneficia de tainuri mici si dese. Hranirea parenterala (intravenoasa) sau tuburile de alimentare pot fi de ajutor in anumite cazuri.
• Medicamentele care inhiba sau diminueaza productia de acid de la nivel gastric ,cum ar fi Tagamet (cimetidina), Pepcid (famotidina), Zantac (ranitidina), Cytotec (misoprostol) si Prilosec (omeprazol), favorizeaza si accelereaza remiterea inflamatiei de la nivel gastrointestinal si, in special, a esofagitei si a gastritei severe datorate varsaturilor excesive, adesea asociate cu neoplazia gastrointestinala.
• Agentii protectori si adsorbanti gastrointestinali (medicamente care protejeaza sau alina) au rolul de a tapeta mucoasa gastrointestinala iritata si de a se lega de agentii „nocivi” (daunatori), precum si de a oferi o remitere simptomatica a pacientilor cu tumori ale tractului gastrointestinal superior si cu inflamatie asociata. Cateva exemple de acest tip de agenti sunt medicamentele pe baza de sucralfat si subsalicilat de bismut.

Ingrijirea la domiciliu

Medicatia si dieta vor fi administrate intocmai cum v-au fost prescrise de medicul vostru veterinar. Reveniti pentru verificarile ulterioare care v-au fost recomandate de medicul veterinar. Daca animalutul vostru de companie prezinta o recidiva a semnelor clinice, contactati-va medicul veterinar cat mai repede cu putinta.

Prognosticul variaza in functie de localizare, dimensiunea, tipul si posibilitatea ca tumora sa poata fi inlaturata in mod chirurgical.

Nu este cunoscut un protocol specific de preventie a cancerului gastrointestinal. Astfel, pentru inlaturarea oricaror factori predispozanti, tratati toate afectiunile inflamatorii care stau la baza debutului neoplaziilor gastrointestinale din fazele incipiente, daca este posibil.