Curtea Internationala de Justitie

Curtea Internationala de Justitie

Necesitatea instituirii unui organ de justitie internationala sub forma unei instante s-a impus dupa primul razboi mondial. Dorinta de a preveni repararea dezastrului creat de razboi a determinat acceptarea, de catre marea majoritate a statelor, a instituirii unei institutii internationale, in scopul mentinerii pacii in lume prin mijloace juridice. Asa a luat fiinta Curtea Permanenta de Justitie Internationala, a carei activitate a adus o contributie insemnata in dezvoltarea dreptului international.

Dar, din pacate, nici fortele pacii, nici existenta justitiei internationale nu au putut impiedica izbucnirea celui de-al doilea razboi, precum si alte suferinte care au fost provocate omenirii. Cu toate acestea, la sfarsitul celui de-al doilea razboi ideea infaptuirii unei justitii internationale a fost din nou reluata, pornindu-se de la considerentul ca instantele internationale ar putea contribui la incheierea unor neintelegeri din trecut. In felul acesta s-a ajuns la mentinerea unui organ central de justitie international, organ care a luat forma Curtii Internationale de Justitie si al carui sediu este la Haga.

Documentul pe baza caruia a fost infiintata Curtea Internationala de Justitie este Carta Natiunilor Unite. In acest document s-au inscris principiile fundamentale in virtutea carora s-au constituit si functioneaza fiecare dintre organele principale ale O.N.U. Pentru Curtea Internationala de Justitie nu numai ca s-a statornicit in Carta organizarea si activitatea ei, ci s-a considerat ca Statutul Curtii, care cuprinde pe langa principii generale si reglementarea unor probleme de amanunt cu specific juridic de organizare si procedura, face parte din Carta.

Astfel, soarta Curtii Internationale de Justitie a fost legata de soarta O.N.U. , organizatie conceputa ca un instrument pentru mentinerea pacii mondiale. In textul art. 92 al Cartei, prin care se infiinteaza C.I.J., se prevede ca noua Curte va functiona potrivit statutului Curtii Permanente de Justitie Internationala. Deci, documentul fundamental al unei institutii ce formal disparea, era menit sa serveasca la organizarea unei institutii noi, considerandu-se ca el corespundea relatiilor juridice ce urmau sa se stabileasca intre statele lumii dupa cel de-al doilea razboi mondial.

La Carta sunt automat parti toti membrii Natiunilor Unite. Un stat care nu este membru al O.N.U. poate deveni parte la statutul Curtii in conditii care urmeaza sa fie determinate in fiecare caz in parte de catre Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate (art. 94 Carta O.N.U.)

C.I.J. este alcatuita din 15 judecatori alesi in mod individual de catre Adunarea Generala si Consiliul de Securitate. Inscrierea pe lista candidatilor se face de catre Secretarul General la propunerea grupurilor nationale ale Curtii Permanente de Arbitraj. Alegerea judecatorilor se face pe o durata de 9 ani, cinci dintre ei fiind realesi la fiecare 3 ani.

Curtea judeca diferendele aparute intre statele care sunt parti la statutul acesteia si care accepta jurisdictia ei. Conditiile in care Curtea va fi deschisa si statelor care nu sunt parti la statut vor fi stabilite de catre Consiliul de Securitate.

Potrivit Statutului Curtii, in competenta acesteia intra toate cauzele care vor fi supuse de parti si toate cazurile special prevazute de Carta O.N.U. sau de tratatele in vigoare (art. 36 pct. 1 din Statutul Curtii).

In afara de aceasta competenta facultativa, Curtea poate avea o competenta obligatorie, statele putand declara oricand ca o recunosc in diferendele de ordin juridic, avand ca obiect interpretarea unui tratat, orice problema de drept international, existenta oricarui fapt, care, daca ar fi stabilit, ar constitui incalcarea unei norme internationale, precum si natura si intinderea despagubirilor pentru incalcarea unei obligatii internationale (art. 36 pct. 2 din Statut).

Numarul diferendelor judecate de C.I.J. a fost relativ redus, ele referindu-se in special la dreptul de azil, la drepturile particularilor care nu sunt cetateni ai tarilor in care traiesc, la drepturile copilului etc. Mai numeroase au fost avizele consultative cerute Curtii de Adunarea Generala si Consiliul de Securitate. Ele s-au referit la Statutul Namibiei, la interpretarea anumitor tratate de pace, la rezervele la Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid si la consecintele juridice pentru state a prezentei Africii de Sud in Namibia.

Practic, Curtea a fost sesizata cu patru afaceri contencioase, si anume: afacerea dreptului de azil (Columbia contra Peru), afacerea referitoare la resortisantii Statelor Unite ale Americii in zona franceza a Marocului, care era protectorat francez, afacerea referitoare la o minora, de cetatenie olandeza, domiciliata in Suedia, plasata sub un regim de educatie protectoare instituit de legea suedeza si cauza introdusa in fata Curtii de Etiopia si Liberia contra Africii de Sud la 4 noiembrie 1960.